Despagubiri acordate in baza Legii nr.9/1998. Actualizare. Momentul in raport cu care se determina obligatiile de actualizare.


Despagubiri acordate in baza Legii nr.9/1998. Actualizare. Momentul in raport cu care se determina obligatiile de actualizare.

– art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998

– decizia Înaltei Curtii de Casatie si Justitie nr.XXI din 19.03.2008

În aplicarea dispozitiilor art.8 alin.2 din Legea  nr.9/1998  si ale art.5 din Hotarârea de Guvern nr.286/2004, au stabilit ca data  stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotarârii comisiei judetene,  respectiv a Municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.9/1998, iar validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotarârilor  comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut de art.7 alin.3 din aceeasi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu  indicele de crestere al preturilor.

Potrivit art.329 alin.3 ultima teza Cod procedura civila,  dezlegarea data problemelor de drept judecate printr-un recurs în  interesul legii este obligatorie pentru instanta.

În speta de fata, intimata-reclamanta s-a încadrat în ipoteza  avuta în vedere de acest recurs în interesul legii, astfel ca solutia de  reactualizare a compensatiilor în functie de data emiterii hotarârii nr.4/26.01.2007 si pâna la emiterea deciziei de validare este legala.

În speta de fata, intimata-reclamanta s-a încadrat în ipoteza  avuta în vedere de acest recurs în interesul legii, astfel ca solutia de  reactualizare a compensatiilor în functie de data emiterii hotarârii nr.4/26.01.2007 si pâna la emiterea deciziei de validare este legala.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1749/25.06.2009)

Deliberând  asupra recursului  de fata, constata  urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.638/17.02.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis în parte actiunea reclamantei P. L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, a anulat decizia nr.2541/10.12.2008 emisa de  catre pârâta, a obligat pârâta sa emita o decizie de validare a Hotarârii nr.4/26.01.2007 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prin care a fost aprobata plata despagubirilor în suma de 101.273,85 lei  actualizata cu indicele preturilor de consum calculat de la data emiterii  hotarârii si pâna la data emiterii deciziei de validare si a respins ca  neîntemeiat capatul de cerere privind plata penalitatilor si de a emite decizia în termen de  30 de  zile de la  pronuntarea hotarârii.

Pentru a pronunta o asemenea solutie, instanta de fond a retinut  ca, prin decizia nr.2541 din 10.12.2008 emisa de catre A.N.R.P. a fost  invalidata hotarârea nr.4 emisa de Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998, pe motivul ca dosarul trebuie completat cu acte de la Arhivele Nationale Constanta din fondul istoric IGCD 1947-1949 pentru autorul definitivat în Almalau cu toate bunurile primite de la statul român.

În plus, instanta a constatat ca, prin hotarârea nr.4/26.01.2007, a fost aprobata cererea de acordare a compensatiilor banesti pentru  reclamanta, în calitate de mostenitoare a defunctului I. I. P., beneficiar al Legii nr.9/1998 pentru suma de 101.273,85 lei pentru casa, teren anexa si teren agricol.

Tribunalul a apreciat ca reclamant a facut dovada ca autorul sau  detinea în localitatea Durostor, statul Bulgaria, teren arabil de 2 ha, teren  vie 0,1 ha, teren neproductiv de 0,1 ha si o casa cu 1000 mp curte.

Pe de alta parte, tribunalul a apreciat ca nu s-a facut dovada ca  autorul reclamantei  ar fi fost primit în proprietate terenuri si constructie, ca urmare a aplicarii Tratatului de la Craiova din anul 1941 si ca urmare a stramutarii cetatenilor români de pe teritoriul Bulgariei prin retrocedarea  Cadrilaterului statului bulgar. În plus, s-a apreciat ca nu rezulta ca aceasta  persoana ar fi primit de la statul român vreo despagubire.

Tribunalul a considerat ca motivul invocat de catre pârâta  A.N.R.P. de a invalida hotarârea de acordare a compensatiilor nu este  întemeiat si nici nu specifica ce anume acte trebuie sa aduca reclamanta  în dovedirea cererii sale.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti, s-a promovat recurs, în termen legal, de catre pârâta A.N.R.P., care a solicitat casarea sentintei si respingerea cererii ca neîntemeiata.

În motivarea cererii de recurs, întemeiata în drept pe dispozitiile art.3041 si art.304 pct.9 Cod procedura civila, pârâta critica pretentiile reclamantei de actualizare a cuantumului compensatiilor acordate  invocând în acest sens  dispozitiile art. 34 lit. h) din Hotarârea de Guvern nr.753/1998.

În opinia recurentei, compensatiile au devenit certe, lichide si exigibile din momentul validarii lor de catre Departamentul pentru  aplicarea Legii nr.9/1998.

Mai sunt invocate de catre recurenta prevederile art.8 alin.2 din Legea nr.90/1998, art.5 din Hotarârea de Guvern nr.286/2005, art.4 lit.g)  si art.7 din Hotarârea de Guvern nr.1643/2004.

În combaterea recursului, intimata reclamanta a depus un înscris (fila 11 dosar Curtea de Apel Bucuresti)

Analizând sentinta atacata, în raport de criticile formulate, cât si din oficiu, în baza art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca se impune în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila respingerea  recursului ca nefondat.

Sentinta atacata este legala si temeinica, în speta nefiind  întrunite cerintele impuse de art.304 si art.3041 Cod procedura civila, în vederea casarii sau modificarii hotarârii.

Instanta de control judiciar constata ca s-a retinut corect situatia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauza si ca s-a  realizat o încadrare juridica adecvata acestei situatii de fapt.

Situatia de avere imobila rurala (de la filele 28-29 dosar fond) atesta ca autorul reclamantei I. I. P. a detinut în localitatea Aidemir, judetul  Durostor, în 1940 2 ha teren arabil, 0,1 ha vie, 0,1 ha teren neproductiv, 1 casa si 1000 mp curte.

Din întregul material probator administrat în cele 2 faze  procesuale, nu rezulta ca autorul reclamantei ar fi primit în proprietate terenuri si constructii sau despagubiri pentru stramutarea sa de pe teritoriul Bulgariei, ca urmare a aplicarii Tratatului de la Craiova din 1940.

Pe de alta parte, motivul invalidarii este nelegal, deoarece  Arhivele Nationale Constanta au comunicat prin adresa nr.C186/09.02.2009 (fila 24 dosar fond) ca, în urma cercetarii evidentelor sale, nu a fost identificat I. I. P. în “Tabelul de colonisti si evacuati din Cadrilater stabiliti în localitatea Almalau, judetul Constanta, ca urmare a  aplicarii prevederilor Tratatului de la Craiova din 07.09.1940, motiv pentru care nu poate elibera reclamantei actul solicitat.

Pe cale de consecinta, decizia A.N.R.P. de invalidare a hotarârii prin care s-au propus compensatii este nelegala si se impune validarea  acestei hotarâri.

În plus, nu trebuie ignorata decizia nr.XXI din 19.03.2007, prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite  a admis recursul în  interesul legii si, în aplicarea dispozitiilor art.8 alin.2 din Legea  nr.9/1998  si ale art.5 din Hotarârea de Guvern nr.286/2004, au stabilit ca data  stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotarârii comisiei judetene,  respectiv a Municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.9/1998, iar validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotarârilor  comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut de art.7 alin.3 din aceeasi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu  indicele de crestere al preturilor (decizie publicata în Monitorul Oficial, Partea I,  nr.113/13.02.2008).

Or, potrivit art.329 alin.3 ultima teza Cod procedura civila,  dezlegarea data problemelor de drept judecate printr-un recurs în  interesul legii este obligatorie pentru instanta.

În raport de cele expuse anterior, recursul apare ca nefondat si va fi respins ca atare.