C.civil, art.1352, 1354, 1356-1357 C.civ.
C.pr.civilă, art.312.
Posibilitatea actualizării despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr.9/1998, pentru perioada cuprinsă între data emiterii Hotărârii Comisiei Judeţene prin care s-a făcut propunere privind cuantumul compensaţiilor şi data validării acestei hotărâri prin Ordinul Comisiei Centrale, în cazul în care validarea s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 60 de zile.
Prin aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei nr.XXI/19.03.2007, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii promovat în materie de procurorul general al României, în aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004, în sensul că data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, validarea hotărârii cu depăşirea termenului de 60 de zile l-a îndreptăţit pe reclamant să pretindă şi să obţină acoperirea integrală prejudiciului suferit ca urmare a procesului inflaţionist, prin actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de despăgubire în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
Prin sentinţa civilă nr.10150/1106.2009 Judecătoria Constanţa a admis cererea formulată de reclamantul G.M. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 16970 lei, cu titlu de daune – interese, reprezentând diferenţa dintre suma de 261.640.720 ROL, stabilită prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa şi suma reactualizată cu indicele inflaţiei pe perioada 14.02.2002 şi data plăţii.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului la suma de 261.640.720 lei (Rol), hotărârea fiind validată prin Ordinul nr.2394/3.05.2007.
S-a arătat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea actualizată a sumei de 261.640.720 ROL la data de 11.07.2007 era de 43.134 lei RON, rezultând un prejudiciu de 16.970 lei RON pentru reclamant, în raport de prevederile Deciziei nr.38/2006 a ICCJ, ale art.7 din Legea nr. 9/1998 şi ale art.1 şi 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004.
A reţinut instanţa că interpretarea literală şi sistematică-logică a dispoziţiilor art.7 din Legea nr.9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensaţiile, în raport cu regulile privind plata eşalonată instituite prin art.8 alin. (2) din aceeaşi hotărâre, precum şi cu cele cuprinse în art.5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operaţiunile de “stabilire” şi de “validare” a compensaţiilor există o succesiune temporală şi o evidentă diferenţă de conţinut, determinate de raportul de condiţionare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit iniţial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plăţii sumelor de bani reprezentând compensaţiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, s-a arătat că, în temeiul art.6 şi 8 din aceeaşi lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art.5, achitarea eşalonată, către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care “40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat”, precizându-se, în final: “cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998”.
A apreciat instanţa de fond că existenţa unei dispoziţii (art.5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004) de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru trebuie interpretată în sensul că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă de cerinţa prevăzută la art. 7 alin.(3) din Legea nr.9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
S-a reţinut că principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
S-au avut în vedere disp.art.8 alin.(2) şi art.21 din Hotărârea Guvernului nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1970 şi cele ale art.4 lit.g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998,
Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, a considerat instanţa ca fiind reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
În termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie pe motiv că în mod greşit a admis prima instanţă cererea de chemare în judecată a reclamantului.
A susţinut recurenta-pârâtă că demersurile efectuate de reclamant în vederea încasării cotei de 40% din compensaţiile acordate, ulterior primirii Ordinului nr.2394/03.05.2007 şi anterior împlinirii termenului de 30 de zile, au semnificaţia acceptării sumei acordate cu titlu de despăgubire, potrivit art.31 din OG nr.94/2004 coroborat cu art.8 alin.1, 2 şi 4 din HG nr.1643/2004.
De asemenea, s-a arătat că, în situaţia în care nu a fost mulţumit de nivelul compensaţiilor şi, implicit, de conţinutul Ordinului nr.2394/03.05.2007, nu exista nici o motivaţie pentru care reclamantul să încaseze totuşi compensaţiile în anii 2007 (cota de 40%) şi 2008 (diferenţa de 60%).
În fine, recurenta a precizat că au fost respectate disp.art.34 lit.h din HG nr.753/1998, iar prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 a Comisiei Judeţene Constanţa s-a făcut o propunere privind cuantumul compensaţiilor, acestea devenind certe din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin urmare, aceste creanţe devenind exigibile la data validării Hotărârilor, în ceea ce priveşte actualizarea lor sunt aplicabile disp.art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998.
Referitor la suma achitată în cea de-a doua tranşă, s-a arătat că a fost actualizată potrivit art.5 din HG nr.286/2004.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare, dar cu ocazia dezbaterilor orale a solicitat prin apărătorul ales respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate prin prisma motivelor de recurs (ce se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.) şi în conformitate cu disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9/1998, reclamantului i-a fost acordată cu titlu de despăgubiri pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar suma de 261.640.720 lei (Rol), în calitate de moştenitor legal al defunctului G: M.G.
Această hotărâre a fost validată prin Ordinul nr.2394/3.05.2007 emis de Cancelaria primului ministru, iar plata sumei s-a făcut eşalonat, conform Hotărârii Guvernului nr.286/2004, în care s-a prevăzut, la art.5, achitarea eşalonată, către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care “40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat”, precizându-se, în final: “cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr.9/1998”.
Încasarea efectivă de către reclamant a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri s-a făcut la datele de 18.07.2007 (cota de 40%) şi de 09.07.2008 (restul de 60%), potrivit ordinelor de plată ataşate la f.22 şi 23 din dosarul de fond.
Prin cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor rezultate prin actualizarea sumei de 261.640.720 lei (Rol) de la data stabilirii ei prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9/1998 şi până la data la care, în urma eşalonării, i-a fost plătită efectiv prima tranşă din această sumă.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea actualizată a sumei acordate cu titlu de despăgubiri reclamantului este de 43.134 lei (RON), ceea ce înseamnă că diferenţa cuvenită acestuia după deducerea sumei care i-a fost deja plătită ar fi de 16.970 lei (RON).
Potrivit disp.art.7 alin.1 din Legea nr.9/1998 „Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor. Hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului”, iar în alin.3 al aceluiaşi articol se arată că „În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate”.
De asemenea, prin Decizia nr.XXI/19.03.2007, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii promovat în materie de procurorul general al României, în aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 şi că validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
În cauza dedusă judecăţii, după cum s-a arătat în precedent, Hotărârea Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin care i-au fost stabilite despăgubirile reclamantului, a fost emisă la data de 14.02.2002, în vreme ce validarea acestei hotărâri s-a făcut prin Ordinul nr.2394 emis de Cancelaria primului ministru la data de 3.05.2007, cu mult după scurgerea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 prevăzut de Legea nr.9/1998.
În această situaţie, prin aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale deciziei date în recursul în interesul legii arătat, în sensul că data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, validarea hotărârii cu depăşirea termenului de 60 de zile l-a îndreptăţit pe reclamant să pretindă şi să obţină acoperirea integrală prejudiciului suferit ca urmare a procesului inflaţionist, prin actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de despăgubire în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
Apărările formulate de pârâtă în faţa instanţei de fond şi reiterate în calea de atac urmează să fie înlăturate, deoarece nu au nici o legătură cu perioada pentru care reclamantul a solicitat actualizarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9/1998, respectiv perioada anterioară plăţii primei tranşe din debitul principal, astfel cum a fost eşalonat după validare. Toate aspectele la care se referă recurenta-pârâtă vizează exclusiv perioada ulterioară comunicării către reclamant a Ordinului prin care a fost validată hotărârea amintită, fără a fi de natură să afecteze în vreun fel dreptul acestuia de a cere actualizarea pentru perioada cuprinsă între data stabilirii despăgubirilor în sumă de 261.640.720 lei (Rol) şi data plăţii primei tranşe din această sumă.
În considerarea argumentelor expuse şi în temeiul disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., neexistând motive temeinice pentru reformarea hotărârii primei instanţe în sensul pretins de pârâtă, se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
1
