Prin cererea formulată de reclamanta A.P. Oneşti şi înregistrată cu nr.1284/270/2008 la Judecătoria Oneşti, aceasta a chemat în judecată pe pârâţii A.M. şi A.I., solicitând ca aceştia să fie obligaţi la plata sumelor de 2749,53 lei reprezentând cota-parte din cheltuielile de întreţinere aferente apartamentului în care locuiesc şi 607,51 lei penalităţi de întârziere.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul de a fi obligaţi pârâţii să plătească şi suma de 816,19 lei , reprezentând consumul de gaze naturale pentru perioada 2005-2008.
Prin sentinţa civilă nr.827/16.03.2009 s-a admis in parte acţiunea, au fost obligaţi pârâţii să-i plătească reclamantei sumele de 2459,44 lei reprezentând cota parte cheltuieli de întreţinere pentru apartamentul în care locuiesc şi 607,51 lei penalitaţi de întârziere şi pârâţii să-i platească reclamantei onorariul de avocat în sumă de 300 lei.
S-a reţinut că, faţă de verificările efectuate de expert s-a ajuns la concluzia că , cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe care trebuia să le suporte pârâţii se ridică la 619,20 lei pentru anul 2005, 777,82 lei pentru anul 2006 şi 913,78 lei pentru anul 2007, în total 2459,44 lei.
În privinţa penalităţilor de întârziere expertul a constatat că s-a stabilit procentul lor prin Hotărârile nr.3/2006, 4/2007 şi 4/2008 şi dacă dreptul reclamantei de a pretinde penalităţi de întârziere s-a născut începând cu 1.01.2006.
Astfel, expertul a stabilit ca penalităţile de întârziere se ridică la cuantumul de 606,17 lei pentru anul 2006, 249,05 lei pentru anul 2007, în total 856,12 lei.
Pârâţii, faţă de raportul de expertiză, arată că în penalităţile de întârziere stabilite de expert intră, în mod greşit, şi cele aferente gazului metan livrat şi pentru care furnizorul n-a perceput penalităţi.
În urma verificării calculelor expertului instanţa le-a scăzut pe cele aferente gazului metan livrat şi pentru care furnizorul n-a perceput penalităţi, astfel încât cuantumul corect este de 607,12 lei.
În temeiul concluziilor raportului de expertiză, instanţa a apreciat că pârâţii datorează reclamantei cheltuielile de întreţinere în cuantum de 2459,44 lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 607,51 lei.
Împotriva sentinţei s-a declarat recurs de către pârâţi.
Recursul a fost legal timbrat cu 125 lei taxă de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
În motivarea recursului se arată că, în mod greşit s-a inclus în contravaloarea cheltuielilor de întreţinere consumul de gaze . În mod greşit s-a stabilit un consum pauşal, deşi au depus la dosar dovezi privind instalarea de apometre încă din anul 2002. Calculul penalităţilor a fost greşit, deoarece chiar dacă s-au scăzut cele aferente consumului de gaze suma la care au fost obligaţi nu rezultă din calculele expertului.
Se mai arată că în mod greşit s-au luat în considerare la stabilirea cheltuielilor de întreţinere 3 persoane în loc de două, fiica lor fiind studentă la Bucureşti.
S-au depus mai multe înscrisuri de către recurenţi.
Pârâta nu a formulat întâmpinare dar a solicitat respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs formulate instanţa reţine următoarele:
Referitor la consumul de gaze , instanţa reţine că reclamanţii au beneficiat de gazele naturale de la reţeaua comună a asociaţiei fără a avea montat contor individual. Astfel, deşi reclamanţii aveau montată instalaţia individuală nu deţineau toate documentele legale pentru punerea acesteia în funcţiune şi nici contor individual , în final procedându-se la demontarea acesteia, fapt ce rezultă din adresa din 26.05.2008 a E-ON Gaz aflată la fila 41 din dosar.
În consecinţă, după cum a reţinut şi expertul în cuprinsul raportului de expertiză, chiar dacă în fişele de întreţinere aferente perioadei martie 2005-februarie 2008 asociaţia nu a repartizat cheltuieli privind consumul de gaze decât în lunile mai şi iunie 2007 şi februarie 2008, recurenţii-pârâţi nu au plătit gazul pe întreaga perioada , deşi au fost consumatori. Neînscrierea în fişele de calcul a cheltuielilor de întreţinere a consumului de gaze nu înseamnă că acest consum nu a existat. Mai mult recurenţii nu au solicitat scoaterea de la consumul comun de gaze.
În consecinţă în mod corect au fost obligaţi pârâţii la plata contravalorii consumului de gaz metan.
În ceea ce priveşte înscrierea recurenţilor la consumul de apă în sistem pauşal, aceasta s-a făcut în mod corect atât timp cât recurenţii-pârâţi, deşi pretind că au apometre din 2002 nu au adus la cunoştinţa asociaţiei de proprietari consumul individual înregistrat de apometre.
Simpla depunere la dosar a documentelor care atesta achiziţionarea acestora şi sigilarea la 09.03 2003 conform proceselor –verbale de la fila 116 nu face decât cel mult dovada instalării acestora şi nicidecum că acest fapt s-a adus la cunoştinţa asociaţiei de proprietari.
Potrivit art.38 al.1 din HG.400/02.04.2003 montarea contoarelor de apă la fiecare apartament se face cu acordul asociaţiei de proprietari, în caz contrar cheltuielile pentru consumul de apă şi pentru canalizare, corespunzătoare facturilor prezentate de furnizor şi însuşite de beneficiar/asociaţia de proprietari, vor fi repartizate proporţional cu numărul de persoane care locuiesc/desfăşoară activităţi în mod curent în condominiu, pentru perioada în care s-a produs consumul iar în al.2 se arată că „ În cazuri excepţionale, în lipsa aparatelor de înregistrare a consumului de apă, la intrarea în reţeaua de alimentare a condominiului, la branşament, acest consum se determină potrivit normelor legale, în sistem pauşal, pe fiecare tip de consumator.”
Ulterior potrivit art. 39 al .2 din HG 1588/19.12.2007 în vigoare din 21.01.2008 ( care a abrogat expres HG 400/2003) ,cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcţie de indexul contoarelor individuale sau în funcţie de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.
La dosar nu există nici o dovadă potrivit căreia recurenţii au comunicat intimatei-reclamante consumul lunar de apă prin indicarea indexului apometrelor individuale.
Din adresa de la fila 22 (dosar fond) emisă de Asociaţia de proprietari rezultă că , începând cu anul 2007 la apartamentul recurenţilor figurau înregistrate 2 persoane pentru calculul cheltuielilor comune şi nu cu 3 aşa cum pretind, în urma cererii adresată asociaţiei (fila36) prin care se solicită scoaterea de la întreţinere a fiicei studentă la Bucureşti. Prin urmare acest motiv de recurs apare , de asemenea ca nefondat.
În ceea ce priveşte calculul penalităţilor, instanţa de fond a reţinut în mod corect suma indicată în expertiză de 607,51 lei ce rezultă în urma scăderii din suma totală de 856, 12 lei a penalităţilor calculate pentru consumul de gaze(fila 104 dosar- raportul de expertiză contabilă), penalităţi pe care asociaţia le-a cerut iniţial doar pentru neachitarea cheltuielilor de întreţinere. Argumentul recurenţilor în sensul că nu existau facturi neplătite la gaz nu poate fi folosit în favoarea lor deoarece facturile emise de furnizorii de utilităţi( apă ,gaze etc) nu se fac pe fiecare apartament respectiv consumator individual în parte ci global, urmând ca asociaţia de proprietari să le achite din sumele încasate de la locatarii condominiului în urma repartizării cheltuielilor. Ori atât timp cât recurenţii nu au avut cheltuieli cu gazul repartizate , deşi au beneficiat de consumul de gaze naturale, rezultă fără echivoc neachitarea de obligaţia de plată a acestora.
Faţă de cele mai sus arătate şi în temeiul art.312 cod procedura civilă instanţa va respinge recursul ca nefondat.
