SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE- DESPAGUBIRI.
Cerere de acordare despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului restituit în baza Legii nr. 10/2001- fostului proprietar.
Solutionarea gresita a cauzei pe calea exceptiei autoritatii lucrului judecat, de catre prima instanta.
Potrivit art.1201 Cod civil “este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate”.
Conform textului de lege mai sus evocat, pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotarârea pronuntata într-un proces anterior, trebuie sa existe tripla identitate ceruta de text: de persoane, de obiect si de cauza. Este însa necesar ca prima hotarâre, ramasa irevocabila, sa fi rezolvat în fond procesul dintre parti. Atunci, când prin prima hotarâre, cum este cazul în speta, actiunea a fost respinsa pentru consideratii procedurale, fara a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident ca existenta unei asemenea hotarâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi actiuni, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre parti nu fusese solutionat.
(Decizia civila nr.1236/R/13 noiembrie 2007)
(dosar 6910/271/2006)
Prin sentinta civila nr. 335 din 19 ianuarie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 6910/217/2006 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii G.D. si G.A-M. împotriva pârâtelor M.F.P. si D.G.F.P.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca între partile prezentului litigiu si altele s-a purtat, pentru imobilul situat în Oradea, str. Progresului nr. 15, înscris în CF nr. 5927-Oradea, un litigiu finalizat prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a dispus anularea contractului de închiriere pe care reclamantii l-au avut pentru unul din apartamentele restituite fostului proprietar în temeiul legii 10/2001, ca în dispozitivul acestei hotarâri se arata ca prevederea din dispozitivul sentintei civile nr. 297/2005, cu privire la obligarea S.Român la despagubiri, inclusiv în favoarea reclamantilor, se va înlatura, stabilind ca a obliga Statul Român la despagubiri ar reprezenta o ignorare a principiului disponibilitatii, fiind îndrumati cei cu pretentii la un nou proces, însa nu împotriva Statului Român. Prima instanta a mai retinut ca, într-adevar, restituirea pretului platit pentru apartamentul pierdut la valoare reactualizata, nu reprezinta nicidecum o solutie justa fata de reclamanti, aceasta neputând fi considerata o despagubire echitabila fata de acestia, însa fata de cele stabilite prin decizia Curtii de Apel Oradea mai sus aratata, prima instanta a apreciat ca se impune a se admite exceptia autoritatii de lucru judecat si ca Statul Român nu poate fi obligat la despagubirile solicitate în prezenta cauza, pentru ca nu are calitate procesuala pasiva.
Împotriva acestei hotarâri au formulat apel reclamantii G.D. si G.A.M., solicitând instantei de apel admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentintei apelate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecata.
Prin decizia civila nr. 483/A/2007 din 21 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 6910/271/2006, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii G.D. si G.A.M., fiind desfiintata sentinta civila nr. 335/2007 pronuntata de Judecatoria Oradea si trimisa cauza la aceeasi instanta de fond, pentru o noua judecare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a retinut, din actele de la dosar, ca gresit a fost retinuta exceptia autoritatii de lucru judecat reglementata de art. 1201 C.civ., raportat la decizia civila nr. 185/2006-R pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar 3888/2005. Conform dispozitivului acestei decizii rezulta ca s-a dispus înlaturarea dispozitiilor deciziei civile nr. 297/2005 a Curtii de Apel privind obligarea M.F.P. la plata sumei de 147.600.000 lei si a sumei de 56.100.000 lei reprezentând investitii, în favoarea reclamantilor reconventionali, însa din examinarea considerentelor deciziei rezulta ca instanta de recurs a retinut ca instanta de apel a solutionat capatul de cerere referitor la investitiile efectuate la apartamentele retrocedate în temeiul disp. art. 997 C.civ., temei juridic care nu este aplicabil în speta, întrucât despagubirile pretinse de intimati, apelantii din prezenta cauza, prin cererea reconventionala, a fost formulata dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar articolul 53 din Legea nr. 10/2001 nu face nici o distinctie cu privire la despagubirile cuvenite pentru sporul de valoare adus atât imobilelor cu destinatia de locuinta restituite în temeiul Legii nr. 10/2001, cât si a celor restituite deja pe cale administrativa si judiciara pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001.
S-a mai retinut în considerentele aceleiasi decizii ca partile a caror obligare la plata investitiilor au solicitat-o, reclamantii reconventionali sunt persoanele carora le-a fost retrocedat imobilul, prin urmare, raportul de drept procesual s-a nascut între aceste persoane si ca procedându-se la stabilirea obligatiei de plata în sarcina altei persoane, respectiv M.F., decât a celor a caror obligare a fost pretinsa de reclamanti, s-a retinut de instanta de recurs ca s-a ignorat principiul disponibilitatii, concluzionând ca reclamantii reconventionali, apelantii din prezenta cauza, sunt îndreptatiti sa pretinda în conditiile art. 53 al. 3 din Legea nr. 10/2001 acordarea sporului de valoare adus apartamentului, printr-un nou proces subordonat principiului disponibilitatii. Ori, prin cererea de chemare în judecata apelantii reclamanti au solicitat obligarea Statului Român, prin M.F. si D.G.F.P. Bihor, la acordarea sporului de valoare adus apartamentului nr. 5, actiune întemeiata pe disp. art. 53 al. 3 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, câta vreme prin decizia civila nr. 185/2006-R nu s-a solutionat fondul cererii de acordare a despagubirilor pentru sporul de valoare, ci acesta a fost analizat pe considerente de ordin procedural, în cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite cerintele prev. de art. 1201 C.civ. Prin precizarea de actiune reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la plata unor despagubiri echivalente cu valoarea unui apartament cu cel pe care l-au detinut si pentru care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare, capat de cere ce nu a fost examinat de catre prima instanta, nepronuntându-se în nici un fel asupra acestuia. În contextul considerentelor mai sus expuse, instanta de apel a concluzionat ca instanta de fond în mod gresit a solutionat procesul pe exceptia autoritatii de lucru judecat, fara a intra în cercetarea fondului cu privire la primul capat de cerere, iar în ce priveste capatul de cerere din precizarea de actiune nu l-a examinat si nu s-a pronuntat asupra lui.
Împotriva deciziei a formulat recurs D.G.F.P. Bihor solicitând admiterea acestuia, modificarea hotarârii instantei de apel în sensul respingerii apelului si pastrarea în totalitate a sentintei de fond.
În motivarea recursului s-a sustinut ca în speta sunt incidente depozitiile articolului 1201 Cod Civil, prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea au fost respinse pretentiile reclamantilor împotriva recurentilor, astfel nu poate aceasta în dosarul prezent sa reitereze aceleasi cereri împotriva acelasi parti.
S-a mai invocat lipsa calitatii procesuale pasive a D.G.F.P. cât si a Statului Român prin M.F..
Intimatii s-au opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea constata ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele.
Criticile recurentei sunt nefondate.
În mod corect a retinut Tribunalul Bihor ca în speta nu este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat. Prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea s-a retinut ca reclamantii din prezenta cauza nu au solicitat obligarea la despagubiri a M.F. ci doar a pârâtilor – fosti proprietari.
În virtutea principiului disponibilitatii, Curtea de Apel a retinut prin decizia aratata ca nu poate fi obligat M.F. la despagubiri, daca reclamanta nu a solicitat aceasta si a îndrumat, în considerente, pe reclamantii din prezenta cauza sa formuleze actiune separata, cu chemarea în judecata, în calitate de pârât, a M.F., actiune prin care sa solicite obligarea acestui pârât la contravaloarea îmbunatatirilor aduse imobilului.
Reclamantii G. s-au conformat îndrumarilor deciziei Curtii de Apel Oradea nr. 185/2006, prin urmare în cauza nu este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, asa cum de altfel a retinut si Tribunalul Bihor care corect a desfiintat sentinta cu trimitere spre rejudecare.
Exceptia calitatii procesuale a M.F. urmeaza a fi rezolvata de instante la rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive, în baza articolului 312, cu referire la articolele 316 si 296 Cod de procedura civila, se va respinge ca nefondat recursul.
În baza articolului 274 Cod de procedura civila va obliga pe recurenti la 500 lei cheltuieli de judecata în recurs.
