Despagubiri. Legea nr. 221/2009. Sfera bunurilor la care se refera art. 5 alin. 1 lit. b.
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. de mai sus, reclamantul C. P. a chemat in judecata pe parata ICIM B., prin administrator judiciar Reconversie si Valorificare Active Brasov, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 17.134,34 lei, reprezentand prejudiciul salaR. cauzat prin retrogradarea reclamantului de pe postul de maistru pe postul de lacatus, cu consecinta diminuarii salariului de la 2520 lei la 2377 lei.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 1.01.1979, a fost retrogradat de pe postul de maistru pe postul de lacatus, din motive politice, fara decizie, sanctiunea fiind astfel nula de drept, iar prejudiciul mateR. rezulta din sentinta civila nr. 1971/M, pronuntata in dosarul nr. 34/62/2009, in care s-a intocmit o expertiza contabila.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 118/1001.
In probatiune au fost depuse la dosar copia cartii de munca a reclamantului, sentinta civila nr. 305/CA/16.04.2008 a Tribunalului Brasov, sentinta civila nr. 1971/M/6.12.2010 a aceleiasi instante, alte acte si inscrisuri.
La termenul de judecata din 12.04.2011 reclamantul a depus la dosar precizare de actiune, prin care a aratat ca intelege sa se judece cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice in calitate de parat, si a solicitat ca, in urma constatarii caracterului politic al masurii retrogradarii sale din functia de maistru in cea de lacatus, sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 17.134,34 lei, reprezentand despagubiri mateR.e echivalente cu diferenta dintre drepturile salaR.e de care ar fi beneficiat in calitate de maistru si cele efectiv incasate in calitate de lacatus, sa se dispuna obligarea paratului la achitarea unor despagubiri mateR.e reprezentand diferenta dintre drepturile salaR.e de care ar fi beneficiat in calitate de maistru angajat al Uzinei nr. 2 Brasov, unde beneficia de sporul salaR. aferent unitatilor producatoare de armament, si salariul calculat in absenta acestui spor, de care nu a mai beneficiat, fiind transferat din motive politice la ICIM Brasov, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea precizarii de actiune, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 305/CA/2008 a Tribunalului Brasov, ramasa irevocabila, s-a constatat ca masura retrogradarii sale din functie, la nivelul anului 1979, a reprezentat o forma de persecutie politica, astfel ca sunt incidente prevederile art. 4 alin. 2, art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, fiind indreptatit la acordarea unor despagubiri mateR.e.
A mai aratat ca, asa cum s-a statuat in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de creanta reprezinta la randul sau un bun, in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, precum si ca, prin retrogradarea la care a facut referire, a suferit un prejudiciu mateR., atat prin diminuarea veniturilor, cat si prin lipsirea sa de sporul ce se acorda intr-o unitate producatoare de armament.
Reclamantul a aratat de asemenea ca prevederile art. 4 alin. 2 din lege extind generic efectele notiunii de masura administrativa dincolo de cele enumerate expres de art. 3, astfel ca legea este aplicabila si in situatia in care nu se poate vorbi de o masura de „confiscare” de bunuri in sensul strict literal al termenului, din ratiuni de echitate impunandu-se ca masurile reparatorii preconizate de legiuitor sa priveasca orice prejudiciu mateR. rezultat din pierderea de bunuri, ca urmare a masurilor represive cu caracter politic aplicate persoanelor, tinandu-se seama de notiunea de bunuri in sensul in care aceasta este consacrata de prevederile art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste cuantumul pretentiilor, reclamantul a aratat ca acesta rezulta din expertiza contabila judiciara intocmita in dosarul nr. 34/62/2009 al Tribunalului Brasov.
In drept au fost invocate dispozitiile legale mentionate mai sus.
La termenul de judecata din 10.05.2011 instanta a dispus transpunerea cauzei de la completul specializat in litigii de munca unde a fost inregistrata initial la prezentul complet de judecata.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat conventional prin D.G.F.P. Brasov, a formulat intampinare, la termenul de judecata din data de 7.11.2011 instanta constatand tardivitatea depunerii acesteia, pentru temeiurile de fapt si de drept consemnate in incheierea de sedinta de la acea data.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. – emisa de Directia Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a judetului Brasov – necontestata de reclamant, dupa cum rezulta din semnatura de primire aplicata pe aceasta s-a constatat ca reclamantul a fost internat abuziv in spitale de psihiatrie conform art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilindu-i-se o indemnizatie lunara in cuantum de 150.000 lei vechi.
Potrivit sentintei civile nr. 305/CA/16.04.2008 a Tribunalului Brasov ramasa irevocabila prin respingerea recursului, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul C. P. in contradictoriu cu parata Directia Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei Brasov si in consecinta s-a dispus anularea deciziei nr. – si a deciziei nr. – emise de parata si obligarea paratei sa-i recunoasca reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 pentru perioada 1976-1988, in temeiul art. 1 lit. d din acest act normativ, si sa-i recunoasca vechimea in munca pentru calificarea de maistru, pentru perioada 1.01.1979 – 1.01.1988, fiind respinse restul pretentiilor
In motivarea acestei sentinte s-a retinut in esenta ca reclamantul a fost victima persecutiilor politice determinate de atitudinea sa fata de regimul comunist, fiind transferat de la intreprinderea unde lucra la ICIM Brasov si chiar internat intr-un spital de psihiatrie, avand domiciliu obligatoriu in sensul art. 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin sentinta civila nr. 1971/M/6.12.2010 a Tribunalului Brasov a fost admisa in parte actiunea formulata si precizata de reclamant in contradictoriu cu paratii Casa Judeteana de Pensii Brasov si S.C. ICIM S.A. Brasov si in consecinta a fost obligata cea de-a doua parata sa elibereze reclamantului o adeverinta din care sa rezulte salariile pe care le-ar fi avut in functia de maistru in perioada 1.01.1979 – 1.05.1994.
Din raportul de expertiza contabila intocmit in prezenta cauza de catre expertul – rezulta ca diferentele salaR.e ce fac obiectul cererii de fata sunt in cuantum actualizat de 19.368,66 lei.
Caracterul politic al retrogradarii din functie si al transferului reclamantului la o alta unitate reies cu prisosinta din considerentele sentintei civile nr. 305/CA/16.04.2008 a Tribunalului Brasov, motiv pentru care s-a apreciat ca acesta este beneficiar al dispozitiilor Decretului-lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri.
Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. 4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a acestei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda victimelor condamnarilor sau ale masurilor administrative cu caracter politic reparatii de ordin mateR. in considerarea bunurilor care au facut obiectul confiscarii prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative.
Se retine ca legiuitorul a folosit in cuprinsul textului de lege notiunea de „confiscare”, care este trecerea gratuita in proprietatea Statului, ca masura de siguranta sau cu caracter de sanctiune, a bunurilor apartinand unei persoane; asadar, aceasta notiune este una stricta, nesusceptibila de interpretare extensiva, deoarece in caz contrar s-ar fi folosit un termen general, care sa includa si alte modalitati de preluare in afara confiscarii.
Instanta nu poate recurge la interpretarea extensiva a acestei notiuni, asa cum sustine reclamantul prin precizarea de actiune, avand in vedere caracterul particular al acesteia si diferenta specifica fata de alte modalitati de preluare, cu consecinta aplicarii regulii de interpretare constand in interzicerea analogiei.
Mai mult, instanta retine ca reclamantul este, astfel cum rezulta din inscrisurile aratate mai sus, beneficiar al dispozitiilor Decretului-lege nr. 118/1990, care a instituit o serie de compensatii de ordin mateR. pentru persoanele care au suferit persecutii cu caracter politic (vechime in munca de 1 an si 6 luni pentru fiecare an de persecutie, indemnizatii lunare, scutirea de unele taxe si impozite, gratuitati la asistenta medicala, transport, diferite prioritati etc.)
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 221/2009, la stabilirea cuantumului despagubirilor prevazute la alin. 1 (deci si in privinta celor de la lit. b, cum este cazul in speta), instanta judecatoreasca va lua in considerare, fara a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursa de la condamnare si consecintele negative produse in plan fizic, psihic si social, precum si masurile reparatorii deja acordate in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
In consecinta, la stabilirea reparatiilor decurgand atat din prejudiciile morale cat si din cele mateR.e legiuitorul a impus a se tine seama de compensatiile mateR.e deja acordate ca efect al aplicarii actelor normative mentionate mai sus, in scopul evitarii dublei reparatii.
In raport cu cele ce preced, instanta apreciaza ca, avand in vedere pe de o parte caracterul strict al notiunii de confiscare si pe de alta parte regula instituita de art. 5 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 221/2009, precum si considerentele avute in vedere de Curtea Constitutionala la pronuntarea Deciziei nr. 1358/2010, care, desi a avut in vedere art. 5 alin. 1 lit. a din aceasta lege, s-a raportat la principiul de drept referitor la interdictia dublei reglementari a uneia si aceleiasi situatii juridice, cererea dedusa judecatii este neintemeiata, sumele de bani solicitate de reclamant nefacand obiectul notiunii de „bunuri confiscate”.
Chiar si in ipoteza in care s-ar accepta ideea contrara, prin extinderea acestei notiuni, instanta retine ca reclamantul beneficiaza de drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, care constituie reparatii de ordin mateR., acordate atat prin actul administrativ, cat si prin hotararile judecatoresti mentionate mai sus si care au fost de natura sa acopere prejudiciul suferit.
Fata de aceste considerente, in baza art. 5 alin. 1 lit. b, art. 5 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 221/2009, Tribunalul urmeaza a respinge ca neintemeiata actiunea civila formulata si precizata de reclamantul Cristian Petrica in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
