Legea 247/2005 ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare stabileşte regimul plăţii tuturor despăgubirilor rezultate din prevederile ei (ce se referă şi la Legea 10/2001) indiferent de forma în care au fost acordate.
Aceasta înseamnă că independent de împrejurarea că s-a ajuns ca pe cale judecătorească să se stabilească dreptul la măsurile reparatorii şi cuantumul acestora, în raport de titlul VII din Lg.247/2005, despăgubirile acordate şi cuantumul final al acestora vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din cap.III al titlului VII al legii, în sensul că se vor converti în titluri de despăgubiri ce se acordă de Comisia Centrală, autoritatea în subordinea Cancelariei Primului Ministru, care are ca principală atribuţie emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
Pârâtei – unitate deţinătoare – nu-i reveneau atribuţii în această procedură administrativă şi nici nu se poate reţine că are o culpă pentru investirea Statului care nu a întreprins demersuri într-un timp rezonabil în vederea plăţii reparaţiilor pentru imobilele preluate abuziv.
Prin cererea înregistrată la 02.03.2007 la Judecătoria Tg.Jiu, reclamanţii G.I.M. şi G.I.Gh. au chemat în judecată pe pârâta SNLO Oltenia, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 105.548,89 lei, cu titlu de despăgubiri actualizate.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.252/21.09.2004, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.419/2004, s-a admis contestaţia formulată de reclamanţi în baza Legii 10/2001, împotriva deciziei nr.1046/23.12.2003, emisă de pârâtă, s-a anulat această decizie şi s-a stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent în valoare de 985.084.000 lei ROL, pentru terenul în suprafaţă de 13.013 mp. situat în intravilanul localităţii Motru şi la 2.000 lei cheltuieli de judecată, sentinţă rămasă definitivă prin decizia civilă nr.2793/26.10.2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.1383/2005 şi irevocabilă prin decizia civilă nr.4172/27.04.2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr.1139/1/2006.
Deşi această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă i s-a refuzat investirea cu formulă executorie, pe motiv că dispozitivul hotărârii nu stabileşte o obligaţie de natura celor prevăzute de art.3712 pct.1 c.pr.civ.
Prin sentinţa civilă nr.2236/29.03.2007, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în pretenţii la Tribunalul Gorj, cu motivarea că acestea derivă din dispoziţiile Legii nr.10/2001.
Prin sentinţa civilă nr.240 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.4824/93/2007 s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta SNLO Oltenia, către reclamanţi la plata sumei de 105.548,89 lei reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 13.013 mp. situat în intravilanul localităţii Motru, în valoare actualizată la 31.01.2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că reclamanţii deţin un bun în înţelesul dispoz.art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie şi nu le este respectat acest bun, deşi li s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
A mai argumentat că deşi există o reglementare specială a regimului stabilirii şi plăţilor despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv în titlul VII al Legii 247/2005, reclamanţii nu au optat pentru urmarea acestei procedurii administrative ci în baza principiului disponibilităţii pentru acţiunea în pretenţii şi nu se poate reţine că reclamanţilor le revine sarcina de a suporta consecinţele faptul că procedura instituită prin această lege, nu este aplicabilă în fapt întrucât Fondul Proprietatea nu este cotat sau listat de bursă şi nu s-au iniţiat procedurile legale necesare.
A mai argumentat că dispoziţiile titlului VII sunt dispoziţii ce derivă din Lg.10/2001, reprezentând o modificare şi completare a procedurii administrative privind plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi a cărei finalitate este arbitrară şi imprevizibilă.
În fapt s-a reţinut că, în baza Legii 10/2001 reclamanţii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru un teren situat în intravilanul oraşului Motru şi prin hotărâre judecătorească irevocabilă li s-a recunoscut îndreptăţirea la măsuri reparatorii dar nu au primit nici o indemnizaţie în privinţa încălcării dreptului lor de proprietate, iar prin respingerea cererii de investire cu formulă executorie, a hotărârii judecătoreşti irevocabile, reclamanţilor li s-a îngrădit dreptul la executarea hotărârii şi în consecinţă dreptul de acces la justiţie, ce reprezintă unul din cele trei elemente ale dreptului prevăzut în art.6 din Convenţia privind Drepturile Omului.
Privitor la excepţia netimbrării acţiunii s-a arătat că nu se impunea punerea în discuţie deoarece acţiunea în pretenţii derivă din dispoziţiile Legii 10/2001, şi pentru că prin impunerea acestei cerinţe fiscale s-ar încălca principiul proporţionalităţii aplicării acestei taxe, în raport de dreptul de proprietate al reclamanţilor ocrotit atât de legislaţia naţională cât şi de legislaţia comunitară.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.N.L.O. Tg.Jiu.
Apelanta pârâtă a arătat că a fost corectă respingerea cererii reclamanţilor pentru investirea cu formulă executorie a deciziei nr.4172/27.04.2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare de 98.508,4 lei, deoarece la data soluţionării cererii, Legea 10/2001 prevedea doar competenţa instanţelor de a constata îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii.
A mai arătat că prin Lg.247/2005 şi prin Normele Metodologie de aplicare a titlului VII din lege – privitor la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, s-a prevăzut că instanţa de judecată constată doar calitatea de persoană îndreptăţită, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit de Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor, organism ce face parte din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Apelul este fondat.
Deşi Tribunalul Dolj a caracterizat acţiunea reclamanţilor ca fiind una în pretenţii, s-a considerat legal investit ca primă instanţă competentă cu soluţionarea cauzei prin sentinţa de declinare pronunţată de Judecătoria Craiova, reţinând prin considerentele finale, referitoare la excepţia netimbrării, că acţiunea în pretenţii derivă din dispoziţiile Legii 10/2001 şi îi sunt aplicabile dispoziţiile privind scutirea de plata taxei judiciare.
Prin urmare, instanţa s-a considerat investită cu o acţiune întemeiată pe Legea 10/2001 şi a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului ce li s-a cauzat prin lipsirea prelungită de măsurile reparatorii stabilite anterior, chiar dacă este reglementată prin titlul VII al Legii 247/2005 o procedură administrativă specială privind modul de stabilire şi de plată a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate abuziv prin care se conferă atribuţii în acest sens Comisiei Centrale din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Pârâta, prin motivele de apel a invocat implicit lipsa calităţii sale procesuale active în cauză, arătând că – potrivit dispoziţiilor cuprinse în titlul VII al Legii 247/2005 revin atribuţii Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în stabilirea şi plata despăgubirilor iar nu pârâtei.
Susţinerile pârâtei sunt întemeiate.
Legea 247/2005, ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare stabileşte regimul plăţii tuturor despăgubirilor rezultate din prevederile ei (ce se referă şi la Lg.10/2001) indiferent de forma în care au fost acordate.
Aceasta înseamnă că independent de împrejurarea că s-a ajuns ca pe cale judecătorească să se stabilească dreptul la măsuri reparatorii şi cuantumul acestora, în raport de titlul VII din Lg.247/2005, despăgubirile acordate şi cuantumul final al acestora vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din capitolul .III al titlului VII al legii, în sensul că se vor converti în titluri de despăgubiri ce se acordă de Comisia Centrală autoritate în subordinea Cancelariei Primului Ministru care are ca principală atribuţie emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
Capitolul V intitulat „Măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri băneşti”, respectiv art.36-40 din Lg.10/2001 a fost abrogat prin Lg.247/2005.
Pârâtei S.N.L.O. nu-i reveneau atribuţii în această procedură administrativă şi nici nu se poate reţine că are o culpă pentru inacţiunea Statului care nu a întreprins demersuri într-un timp rezonabil în vederea plăţii reparaţiilor pentru imobilele preluate abuziv.
Prin urmare, nu există temei legal pentru obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru nefinalizarea procedurii de convertire a măsurilor reparatorii în echivalent stabilite reclamanţilor în titluri de despăgubiri, astfel că soluţia ce se impunea în cauză era de respingere a acţiunii formulată împotriva pârâtei.
4
