Despăgubiri pentru lipsa de folosinta a terenului ocupat de instalatia de distributie a curentului electric apartinând pârâtei
Data publicarii pe portal: 12 martie 2010
Prin sentinta civila nr.6550/09.12.2009 Judecatoria Slatina a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC M SRL, cu sediul în Slatina, jud. Olt, în contradictoriu cu pârâtele SC CEZ Distribuţie SA cu sediul în Craiova, str. Brestei nr. 2, jud. Dolj şi Centrul CEZ Distribuţie din Slatina cu sediul în Slatina, str. Primăverii nr. 18 bis, jud. Olt.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina reclamanta SC M SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtele CEZ Distribuţie SA şi Centrul CEZ Distribuţie din Slatina, să se dispună obligarea pârâtelor la plata unei prestaţii permanente lunare reprezentând lipsa de folosinţă a suprafeţei de teren a cărui proprietar este reclamanta pe raza municipiului Slatina, începând cu data promovării prezentei acţiuni şi pe toată durata existenţei reţelei electrice pe terenul acesteia.
S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului indicat mai sus, traversat de reţelele electrice ale pârâtelor, pe perioada anterioară prezentei acţiuni respectiv 26.01.2006 -26.01.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la 17.06.2005 a cumpărat suprafaţa de teren din strada C. nr. 31, pe care se află un stâlp şi două linii electrice de înaltă tensiune. Potrivit normelor ce reglementează regimul reţelelor electrice, sub acestea nu se poate construi, nu pot fi depozitate materiale, nu se pot gara utilaje, instalaţii, deoarece există o zonă de siguranţă şi o zonă de protecţie care trebuie respectate de către orice proprietar de teren.
S-a apreciat că dreptul de proprietate al reclamantei, garantat de Constituţia României îi conferă acesteia dreptul de a fi despăgubită pentru lipsa folosinţei proprietăţii pe durata existenţei acestei reţele. S-a solicitat ca întinderea prejudiciului suferit de reclamantă să se stabilească în funcţie de preţurile de închiriere sau concesionare a terenurilor practicate de Consiliul Local Slatina în zonă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 480, 481, 586, 587 şi 588 Cod civil şi art. 109 C.p.civ.
În dovedirea acţiunii s-a propus administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Cererea a fost legal timbrată.
Ataşat acesteia s-au depus: certificat de înregistrare al societăţii reclamante, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 902/17.06.2005, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 903/17.06.2005, precum şi un tabel referitor la traversările şi apropierile faţă de clădiri a reţelelor electrice.
La data de 01.04.2009 reclamanta a formulat o precizare prin care a învederat temeiul de drept pentru prestaţiile lunare solicitate pentru viitor, respectiv dispoz. art. 998-999 Cod Civil, art. 41 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
În privinţa motivării în fapt aceasta a fost completată în sensul că reclamanta face dovada proprietăţii asupra terenului pe care sunt amplasate reţelele electrice, iar prejudiciul său viitor constă în efectul negativ suferit de aceasta ca urmare a amplasării stâlpilor.
S-a invocat faptul că existenţa permanentă a reţelei electrice şi a stâlpilor pe terenul reclamantei o împiedică pe aceasta să edifice construcţii, zona respectivă având regimul economic de teren destinat activităţii industriale şi de servicii, iar regimul juridic este de teren aflat în intravilanul municipiului Slatina.
La dosarul cauzei s-au mai depus: certificat de rol fiscal, adeverinţa nr. 4063/09.03.2009 emisă de Consiliul Local Slatina, HCL nr. 73/2006, adresa nr. 21918/09.09.2009 emisă de Primăria Municipiului Slatina.
Pârâta SC CEZ Distribuţie SA a formulat note scrise la data de 06.05.2009 prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, deoarece terenul pe care se află amplasată instalaţia de distribuţie a energiei electrice aparţine proprietăţii publice a statului şi nu reclamantei. Respectiva instalaţie a fost pusă în funcţiune anterior anului 1989 şi aparţine pârâtei, ca operator de distribuţie a energiei electrice, ce prestează un serviciu de utilitate publică.
S-au invocat în acest sens dispoz. art. 41 alin. 1 din Lg. Nr. 13/2007 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 878/2008.
S-a mai arătat de către pârâtă că la momentul încheierii contractelor de vânzare – cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, acesta era grevat de sarcini, respectiv existenţa drepturilor de uz şi servitute în favoarea furnizorului de energie electrică, ca prestator de servicii de utilitate publică pentru instalaţia energetică amplasată pe acest teren anterior anului 1989.
Pârâta a ataşat notelor scrise practică judiciară în materie.
La termenul din data de 08.04.2009 instanţa a încuviinţat expertiza solicitată de reclamantă, însă a stabilit ca aceasta să se efectueze nu în specialitatea topo-cadastru cum se solicitase, ci în specialitatea energetică, iar la termenul din 06.05.2009 a fost desemnat expertul Mitroi Ion.
Acesta a depus raportul de expertiză la data de 27.05.2009 (filele 63-68), iar faţă de concluziile expertului părţile nu au formulat obiecţiuni.
La termenul din data de 01.07.2009 reclamanta prin apărător a arătat că întinderea prejudiciului solicitat se raportează la preţul de 1 euro/mp aşa cum rezultă din anexa la HCL nr.73/2006, punctul 17. La solicitarea instanţei reclamanta a precizat acţiunea, prin raportare la conţinutul expertizei în sensul că terenul ocupat de reţelele electrice şi de stâlpi se află în municipiul Slatina, str. C. nr. 27, în loc de str. C. nr. 31 cum se precizase în cererea introductivă de instanţă.
S-a mai arătat prin precizarea de la fila 80 că întinderea pretenţiilor solicitate pentru ultimii 3 ani se ridică la suma de 11.844 euro, respectiv 49.744 lei, iar pentru viitor se solicită o prestaţie de 329 euro/lună.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamanta solicită despăgubiri atât pentru ultimii 3 ani cât şi pentru viitor deoarece pe terenul pe care îl stăpâneşte în proprietate pe str. C. nr. 27 din municipiul Slatina – Olt, pârâta are amplasate o reţea de distribuţie a curentului electric.
Astfel, în dovedirea dreptului său de proprietate asupra terenului reclamanta a depus la dosar contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 902 şi 903 din 17.06.2005 (filele 4-10).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză se reţine că terenurile aflate în proprietatea reclamantei sunt învecinate şi formează un corp de proprietate cu suprafaţa totală de 2740 mp, fiind traversate perpendicular pe lungimea lor de linia electrică LEA 20 KV, cu dublu circuit Slatina Nord – ICIL şi Slatina Nord – Milcov. Stâlpii de susţinere ai acestor linii cu nr. 16 şi nr. 17 sunt amplasaţi pe terenuri învecinate proprietăţii reclamantei, singurele care afectează această proprietate, fiind liniile electrice menţionate mai sus.
Expertul a stabilit că întinderea suprafeţei ocupate şi afectate de reţelele electrice ale pârâtei, inclusiv zona de siguranţă a acestora este de 329 mp, evidenţiată pe schiţa depusă la fila 66 dosar.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată şi al precizărilor depuse ulterior rezultă că reclamanta îşi întemeiază cererea privind acordarea contravalorii lipsei de folosinţă pe faptul că existenţa reţelei electrice pe terenul său a împiedicat-o şi o împiedică pe aceasta în continuare să edifice construcţii, zona respectivă având regimul economic de teren destinat activităţii industriale şi de servicii, după cum rezultă din adresa nr. 21918/09.09.2009 emisă de Primăria Slatina (fila 83 dosar).
Însă din conţinutul raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv din normele invocate de expert rezultă că în zona de siguranţă şi de protecţie a reţelei electrice se interzice edificarea construcţiilor de orice fel fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi de sistem. De asemenea se interzice depozitarea materialelor de pe culoarele de trecere şi în zonele de protecţie şi de siguranţă al instalaţiilor, fără acordul operatorului de transport şi de sistem (art. 39 lit. a) şi c) din Lg. nr. 13/2007 – Legea energiei electrice).
Pe cale de consecinţă atât construirea cât şi depozitarea materialelor de construcţie sunt permise în zona de siguranţă a instalaţiilor însă în condiţiile şi cu respectarea exigenţelor instituite de operatorul de transport şi de sistem.
Prin urmare, susţinerea reclamantei potrivit căreia se află în imposibilitatea de a construi în zonă, de a depozita materiale sau de a amplasa instalaţii nu poate primi eficienţă.
Se are totodată în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada intenţiei sale de a construi în zonă şi nici a imposibilităţii edificării vreunei construcţii (depozit, garaj, etc.).
Nu s-a depus la dosar eventual o cerere de emitere a autorizaţiei de construire sau un certificat de urbanism din care să rezulte pe de o parte intenţia de a construi si pe de alta – avizele solicitate de autoritatea administrativă pentru asemenea construcţii.
Nu s-a depus nici o adresă din partea pârâtei sau vreun aviz negativ în privinţa construirii pe terenul afectat de reţele.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada existenţei prejudiciului în persoana reclamantei, raportat tocmai la aspectele învederate mai sus.
Simplul fapt al existenţei reţelei pe terenul reclamantei nu justifică prin el însuşi acordarea de despăgubiri.
În consecinţă nu sunt întrunite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 Cod Civil deoarece reclamanta nu a făcut dovada existenţei prejudiciului.
Pe de altă parte potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 din CEDO „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
Din conţinutul acestui text rezultă cu claritate faptul că statul are dreptul de a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general.
Reclamanta nu este lipsită de proprietatea sa având în continuare dreptul de dispoziţie asupra terenului, dar şi dreptul de folosinţă, cu respectarea limitelor instituite de legiuitorul român în interesul general, prin norme de drept accesibile şi previzibile.
Dispoziţiile art. 44 alin. 1 teza a II-a din Constituţia României prevăd că atât conţinutul cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar art. 136 alin. (5) din Constituţie consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private ,,în condiţiile legii organice”.
Potrivit acestor dispoziţii legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atribuitelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Raportat la aspectele de mai sus instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada în cauză a încălcării dreptului său de proprietate garantat de Constituţia României şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanta SC M SRL Slatina.
