La stabilirea cuantumului compensaţiilor băneşti pentru acest prejudiciu, instanţa trebuie să aibă în vedere anumite criterii, respectiv importanta si gravitatea prejudiciului nepatrimonial suferit, precum si criteriul echitaţii, întrucât aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a reclamantei şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului pârâtului.
La stabilirea cuantumului compensaţiilor băneşti pentru acest prejudiciu, instanţa trebuie să aibă în vedere anumite criterii, respectiv importanta si gravitatea prejudiciului nepatrimonial suferit, precum si criteriul echitaţii, întrucât aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a reclamantei şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului pârâtului.
Raportat la cele două criterii, instanţa de control judiciar a constatat că suma de 20.000 euro reprezintă o reparaţie echitabilă a suferinţelor fizice şi psihice îndurate de reclamantă ca urmare a leziunilor produse.
Legea nr. 407/2006.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, a constatat următoarele:
Prin Decizia civilă nr. xxx a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. xxx s-a admis excepţia netimbrării apelului şi s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş.
De asemenea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Mureş împotriva aceleiaşi hotărâri.
Tribunalul a admis apelul declarat de apelanta C.L. împotriva Sentinţei civile nr. xxx pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (fost Minister al Mediului şi Schimbărilor Climatice), Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Mureş la plata către reclamantă a sumei de 20.000 Euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data plăţii), cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Totodată, a obligat intimaţii la plata către apelantă a sumei de 1117 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că apelantul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, astfel că a admis excepţia netimbrării.
Cu privire la apelul declarat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Mureş, Tribunalul a reţinut că pârâta îşi exercita atribuţiile de gestionare a fondului cinegetic, din care făcea parte şi ursul care a provocat incidentul din 27.05.2012, în baza contractului nr. 1599/2000.
S-a mai reţinut că, în cauză, este aplicabil dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale şi că, întrucât există un contract de încredinţare a pazei juridice a animalelor ce fac parte din fondul cinegetic nr. 24, numit Lunca, jud. Mureş, apelanta are calitate procesuală, astfel încât în mod justificat a respins prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Tribunalul a subliniat că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este una obiectivă, fără vinovăţie, fiind fundamentată pe obligaţia de garanţie a aşa-zisului „comportament” al animalului, care are ca suport riscul de activitate introdus în societate prin aproprierea şi folosirea de animale. În aceste condiţii victima prejudiciată trebuie să facă dovada a două condiţii: existenţa prejudiciului şi existenţa raportului de cauzalitate dintre „comportamentul” animalului şi prejudiciu, condiţii îndeplinite în cauză.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, prin componentele sale, respectiv atingerea adusă integrităţii corporale, fiind afectată atât activitatea motorie a intimatei, cât şi aspectul său facial s-a apreciat că este dovedit prin actele medicale depuse la dosar.
Referitor la apelul declarat de reclamanta C.L., Tribunalul a apreciat, ţinând seama de actele medicale prezentate şi de faptul că urmările incidentului o vor urmări toată viaţa, că se impune acordarea unor daune morale totale în valoare de 20000 Euro, echivalent în lei la data plăţii, observând că valoarea de despăgubire pentru un animal din specia urs din anexa 2 la Legea nr.407/2006, în cazul uciderii lui este de 40.000 Euro, astfel că despăgubirile acordate pentru atingerea adusă sănătăţii şi integrităţii corporale unei fiinţe umane trebuie să fie una pe măsură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.L., prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul admiterii în integralitate a apelului promovat şi obligării pârâţilor la despăgubiri în cuantum de 40.000 euro, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanţa de apel nu a ţinut seama de anumite fapte care au fost dovedite, respectiv faptul că evoluţia vindecării reclamantei nu a fost favorabilă, necesitând mai multe intervenţii chirurgicale, fiind un an de zile imobilizată în pat.
De asemenea, s-a arătat că trauma fizică şi psihică a fost majoră, rănile fiind plasate în zona capului, astfel că pentru o femeie sluţirea prin deformarea aspectului feţei este de natură a crea un sentiment de inferioritate şi de frustrare ireparabil. Totodată, infirmitatea prin şchiopătare determină conştientizarea zilnică a efectelor cauzei generatoare.
Sub acest aspect, s-a arătat de către recurentă că suma acordată nu este de natură a satisface solicitarea de despăgubire în cauză, pentru alinarea suferinţelor de natură morală.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Mureş a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, subliniind că dispoziţiile art. 1375 şi art. 1377 din Codul civil nu pot constitui temei pentru atragerea răspunderii civile a acesteia.
De asemenea, a arătat că nu se justifică în cauză majorarea cuantumului despăgubirilor acordate de Tribunal.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
În primul rând, Curtea a constatat că nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 304 din Codul de procedură civilă, criticile recurentei din perspectiva netemeiniciei hotărârii instanţei de apel, respectiv cele care se referă la aprecierea eronată a probelor administrate, nefiind susţinute argumente care să vizeze nelegalitatea concluziei instanţei de apel. Făcând trimitere la mijloace de probă şi la modul în care acestea au fost evaluate de instanţa de apel, recurenta tinde la o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, în cadrul căruia nu se verifică temeinicia şi elementele de fapt ale cauzei, ci legalitatea soluţiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt determinată de instanţa de apel.
Cu privire la motivele de nelegalitatea invocate, vizând modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale care dau dreptul reclamantei la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, Curtea a constatat că sunt nefondate, instanţa de apel apreciind în mod legal cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suferinţele cauzate de incidentul produs la data de 27.05.2012.
Astfel, instanţa a avut în vedere, la cuantificarea despăgubirilor acordate, de toate aspectele enumerate de reclamantă prin memoriul de recurs, ţinând seama de trauma fizică şi psihică suferită, în raport cu elementele concrete ale cauzei.
În acest sens, instanţa reaminteşte că prejudiciul nepatrimonial, cauzat direct personalităţii fizice, rezultă din atingerile aduse sănătăţii şi integrităţii corporale a reclamantei, constând în dureri fizice şi disconfortul psihic cauzat de acestea.
Raportat la cele două criterii, Curtea a constatat că suma de 20.000 euro reprezintă o reparaţie echitabilă a suferinţelor fizice şi psihice îndurate de reclamantă ca urmare a leziunilor produse la data de 27.05.2012.
În consecinţă, Curtea a constatat că hotărârea atacată este legală, dispoziţiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
