Drept civil. Despăgubiri civile. Angajarea răspunderii proprii a prepusului unei societăţi comerciale.
-Art.1000 alin.3 Cod civil
Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat. Dacă nu se face dovada că accidentul produs a fost determinat de ordinele sau instrucţiunile primite de la superiorii săi, prepusul răspunde în nume propriu.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe reclamantul X, a chemat in judecata pe paratul Y, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca paratul sa fie obligat la plata sumei de 12.290 lei despăgubiri civile actualizata cu indicele de inflaţie pana la data platii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul arata ca la data de 09.12. 2002, orele 5°°, conducând autocamionul pe direcţia Bucuresti-Urziceni, la Km. 46+806 paratul a sesizat apariţia unor defecţiuni la sistemul de iluminare, după care si la motor. Pentru aceste motive a oprit autocamionul pe banda de urgenta a carosabilului. Ca urmare a efectuării manevrei de poziţionare a autocamionului pe banda de urgenta a carosabilului, precum si a faptului ca acesta nu a fost semnalizat corespunzător, a rezultat un eveniment rutier soldat cu avarierea mai multor autocamioane printre care si cel aparţinând numitului Z. Prin decizia civila a Tribunalului Bucureşti reclamantul a fost obligat la plata sumei de 8172 lei despăgubiri civile actualizată in funcţie de rata inflaţiei pană la data plăţii, la plata dobânzii legale si la plata sumei de 1886 lei cheltuieli de judecata. Din considerentele deciziei rezulta că paratul a avut o culpa exclusiva in producerea accidentului, acesta incalcand dispoziţiile Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.
In drept isi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 82, art 112 , art. 274 Cod procedura civila si art. 998-999 Cod civil .
Paratul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Prin decizia civila a Tribunalului Bucuresti s-a modificat in parte sentinţa civila Judecătoriei sectorului 5 Bucuresti iar reclamantul a fost obligat sa-i plătească numitului Z suma de 8172 lei despăgubiri civile actualizata la rata inflaţiei, dobânda legala precum si suma de 1886 lei cheltuieli de judecata, in baza prevederilor art. 1000 alin. 3 Cod civil rap. la art. 998-999 Cod civil
Din considerentele hotărârii judecătoreşti rezulta faptul ca paratul Y, a fost vinovat de producerea la data de 09.12.2002 a accidentului de pe drumul naţional, in afara localităţii in care a fost avariat autoturismul condus de numitul Z. S-a retinut faptul ca pârâtul nu a luat toate masurile necesare pentru evitarea producerii accidentului in condiţiile in care acesta a avut loc la o oră a dimineţii cand era întuneric afara , in afara localităţii , pe un drum european cu regim de viteza de maxim 100km/h. Potrivit art. 17 din Dec. nr. 328/1966 in vigoare pana la data de 28.12.2002 si art. 91 din R.A. Dec.nr. 328/1966 conducătorii auto au obligaţia de a scoate autovehiculul in afara părţii carosabile atunci când acesta este defect. Astfel, paratul avea mai multe obligaţii legale de respectat a căror necunoaştere nu poate fi invocata, fata de împrejurarea ca era angajat al reclamantei in funcţia de şofer.
La dosar s-au depus copii de pe rezoluţia Parchetului, proces-verbal de constatare a accidentului la fata locului intocmit la data de 09.12.2002
Potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din urma a cărui greşeala s-a cauzat a-l repara.
Conform art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.
Orice persoană juridică poate avea calitatea de comitent izvorând dintr-un contract de muncă, dacă se situează în contract pe poziţia celui care angajează. În baza contractului de muncă se nasc raporturi juridice de subordonare a persoanei încadrate in muncă faţă de unitatea la care este încadrată.
Răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu pentru propria sa faptă. Această răspundere, inclusiv solidaritatea dintre comitent şi prepus, este prevăzută în folosul victimei, constituind măsuri de garantare a intereselor acesteia. Plătind despăgubirile , comitetul nu face altceva decât să avanseze în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă le datorează victimei.
În cele din urmă, ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta proprie, şi deci este drept şi echitabil ca, în final, făptuitorul singur să suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa. Prin urmare comitentul care a plătit despăgubirile are dreptul de a se regresa împotriva prepusului pentru recuperarea sumelor plătite. Pentru a se exonera totul sau parţial de răspunderea sa proprie, prepusul trebuie să facă dovada, în temeiul art. 998-999 Cod civil a faptei proprii a comitentului. El ar putea face dovada că activitatea ilicită pe care a desfăşurat-o a fost determinată total sau parţial , de ordinele ori instrucţiunile primite.
În cauză se contată că pârâtul, în timpul efectuării serviciului, conducând autoturismul din dotarea unităţii pe drumul naţional 2A, în afara localităţii, a fost implicat într-un accident în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului care aparţinea numitului Z. Prin Decizia civilă a Tribunalului Bucuresti, s-a constatat că pârâtul este vinovat de producerea accidentului, motiv pentru care reclamantul, în calitate de comitent al pârâtului a fost obligat către numitul Z la plata contravalorii reparaţiilor efectuate la autoturism.
În final cel care trebuia să suporte repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin fapta sa numitului Z este prepusul, adică pârâtul Y. Pentru acest motiv reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât, acţiunea de regres fiind posibilitatea juridică ( prevăzută de lege) pe care o are reclamantul la îndemână pentru recuperarea sumelor de bani plătite proprietarului autoturismului avariat ca urmare a prejudiciului cauzat de pârât.
Având în vedere că reclamantul are dreptul la introducerea unei acţiuni în regres împotriva pârâtului, iar Y nu a făcut dovada că accidentul produs a fost determinat de ordinele sau instrucţiunile primite de la superiorii săi, instanţa consideră că cerea este întemeiată, urmând a o admite.
Va obliga pe pârât către reclamant la plata sumei de 12.290 lei despăgubiri civile lei actualizată cu rata inflaţiei de la data achitării debitului către numitul Z până la data plăţii efective a debitului datorat.
