Exercitarea dreptului la libera exprimare de catre jurnalist în limitele impuse de lege nu poate constitui un delict civil si nu poate da nastere la despagubiri chiar daca urmare a demersului jurnalistic una sau mai multe societati comerciale ar suferii prejudicii de imagine( dec. civ. Nr. 1328 din 03.07.2009)
Art. 998-999 Cod Civil raportat la art. 41 din legea nr. 504/2008
.
Prin actiunea formulata la 18.11.2006, reclamantele SC G SA si SC L I PC SA au chemat în judecata pe pârâtii B.S.O. si SC ABC P M SA , solicitând obligarea acestora la plata daunelor materiale si morale cauzate în urma difuzarii emisiunilor din 16.10.2006 si 30.10.2006.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 998, art. 999 Cod civil si art. 112 Cod procedura civila.
Pârâtul B.S.O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii, aratând ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale, respectiv nu este precizat nici un prejudiciu, facându-se simple afirmatii generice, nu exista o fapta ilicita si un raport de cauzalitate respectiv nu exista vinovatie.
Prin sentinta civila nr. 1694/19.12.2007 pronuntata de T. B. în dosar nr. 803/3/2007 a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantele SC G SA si SC L. I. P. C. SA împotriva pârâtilor B.S.O., SC ABC P M SA, N. TV.
Împotriva sentintei mentionate a declarat apel SC L I P C SA.
Apelul declarat în termen a fost legal timbrat.
Analizând actele si lucrarile dosarului,Curtea retine urmatoarele:
Pârâtul B.S.O., realizator al emisiunii “Echipa de investigatii” a abordat tema “S” în mai multe emisiuni TV. Reclamantele se considera prejudiciate prin respectivele emisiuni si solicita despagubiri.
Anterior reclamantele s-au adresat CNA, care în sedinta publica din 8.02.2007, a decis sanctionarea postului N TV cu amenda în cuantum de 3000 lei pentru faptul ca în emisiunea “Echipa de investigatii” realizata de B.S. O. , difuzata în zilele de 15 si 22.01.1007 nu s-a respectat principiul “audiatur et altera pars” încalcându-se astfel prevederile art. 42 alin. 2 din codul de reglementare al continutului audio-vizual, conform carora : “în cazul în care în emisiunile audio-vizuale se aduc acuzatii unei persoane privind fapte ori comportamente ilegale ori imorale, acesta trebuie sustinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul sa intervina pentru asi exprima punctul de vedere; daca acuzatiile sunt aduse de radio difuzor, acesta trebuie sa respecte principiul “audiatur et altera pars”
Curtea constata în primul rând ca prin actiunea introductiva se solicita despagubiri pentru prejudiciile materiale si morale cauzate reclamantelor prin informatiile false difuzate cadrul emisiunii “Echipa de investigatii” din zilele de 26.10.2006 si 30.10.2006. Actiunea nu a fost precizata de catre reclamante decât sub aspectul cuantumului total al pretentiilor solicitate.
Fata de cele aratate Curtea retine ca Tribunalul nu avea a se pronunta asupra refuzului pârâtilor de a da pe post dreptul la replica criticile apelantelor relative la acest aspect neputând fi primite.
Curtea constata ca informatiile privitoare la creanta redate în emisiunile incriminate sunt bazate pe o nota de informare întocmita de Autoritatea Nationala de Control din cadrul Guvernului României. Aceasta nota a fost reluata în adresa nr. 125113 din 20.02.2004 emisa de catre MAI IGP (fila 183 dosar fond). De asemenea Curtea constata ca realizatorul emisiunii a avut în vedere contractul de import în comision nr. 4052/1994 si cele cinci acte aditionale la acest contract (filele 148-171 dosar fond).
Prin motivele de apel apelantele recunosc ca emisiunile au avut la baza documente dar pretind ca acestea erau false. Apelantele sustin ca documentele au fost falsificate de catre autoritatile statului respectiv AVAS si fosta Agentie Nationala de Control.
Folosind argumentul logic cunoscut sub denumirea “reductio ad absurdum” si acceptând ca sustinerile apelantelor relative la falsificarea documentelor sunt adevarate Curtea constata ca nici în acest caz nu s-ar dovedi vinovatia pârâtilor deoarece acestia au fost de buna credinta si au fost indusi în eroare. Evident ca daca documentele sunt reale nu se mai pune problema relei credinte si corectitudinii demersului jurnalistic.
Curtea constata ca si informatiile relative la aspectele aratate în alineatul anterior au la baza acte oficiale fiind exclusa reaua credinta a pârâtilor. Oricum Curtea nu poate primi sustinerile apelantilor conform carora informatiile nu ar fi adevarate.
În masura în care documentele avute la dispozitie sunt oficiale si credibile nu i se poate pretinde jurnalistului sa faca verificari cu privire la existenta unor procese între parti sau cu privire la existenta unor hotarâri judecatoresti. Sub acest aspect trebuie precizat ca neacordarea dreptului la replica reprezinta o încalcare a obligatiilor legale o astfel de conduita fiind susceptibila de a atrage sanctiuni civile. De asemenea trebuie precizat ca despagubirile solicitate de catre reclamante nu au legatura cu neacordarea dreptului la replica astfel ca respectarea dispozitiilor art. 41 din legea nr. 504/2008 nu a facut obiect de analiza nici în fata primei instante si nici în prezentul apel.
Fiind vorba de o exprimare a jurnalistului cu privire la un subiect de interes general si retinând buna credinta a jurnalistului Curtea apreciaza ca o condamnare nejustificata la plata de despagubiri ar fi de natura sa intimideze sau sa descurajeze pe viitor libera discutare de catre presa a chestiunilor de interes public.
Exercitarea dreptului la libera exprimare de catre jurnalist în limitele impuse de lege nu poate constitui un delict civil si nu poate da nastere la despagubiri chiar daca urmare a demersului jurnalistic una sau mai multe societati comerciale ar suferii prejudicii de imagine.
Curtea constata ca persoanele fizice despre care s-a facut vorbire în cadrul respectivelor emisiuni nu sunt parte în cauza astfel ca nu se pune problema analizarii continutului emisiunilor prin raportate la acestea.
De asemenea Curtea constata ca pentru nerespectarea principiului “audiatur et altera pars” pârâtii au fost sanctionati de catre CNA. Aceasta sanctiune este avuta în vedere de catre instanta dar nu este suficienta pentru a dovedi întrunirea în persoana pârâtilor a tuturor conditiilor legale pentru a intervenii raspunderea civila delictuala a acestora.
Fata de cele aratate Curtea retine ca solutia primei instante de respingere a actiunii în raspundere civila delictuala este legala si temeinica.
În consecinta Curtea va respinge ca nefondat apelul.
