Potrivit art. 21 alin. (19) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare sunt acte administrative în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, fiind acte administrative, procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, cum sunt şi cele contestate de intimatul-reclamant, beneficiază de prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate inerente acestui tip de acte.
În aceste condiţii, Curtea a reţinut că în cauză reclamantul nu a reuşit să răstoarne prezumţiile de veridicitate şi legalitate de care beneficiază procesele-verbale atacate, ca acte administrative, iar parcela în cauză nu este identificată în mod clar şi fără dubiu, nefiind astfel îndeplinite condiţiile pentru finanţarea exploatării acestui teren din fonduri europene.
„Asupra recursului dedus judecăţii, constată:
I. Hotărârea primei instanţe.
1. Prin sentinţa civilă nr.2513/CA/30.10.2014, Tribunalul Braşov-secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi completată de reclamantul Ş.G. în contradictoriu cu pârâtele A.P.I.A.–Centrul Judeţean D. şi A.P.I.A. B. şi în consecinţă a anulat: procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr.16398/14.11.2013, privind cererea de plată nr. 6416168/09.05.2011, depusă de reclamant, şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 150P/21.11.2013, formulată de reclamant şi înregistrată la APIA –Centrul Judeţean D. nr. 345/10.12.2013, exonerând pe reclamant de plata sumei de 1.083 lei; procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 16397/14.11.2013, privind cererea de plată nr. 7177454/29.03.2012, depusă de reclamant, şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 150P/21.11.2013, formulată de reclamant şi înregistrată la APIA –Centrul Judeţean D. nr.346/10.12.2013, exonerând pe reclamant de plata sumei de 908,75 lei. De asemenea, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.P.I.A. –Centrul Judeţean D. în contradictoriu cu chemata în garanţie A.P.I.A.
II. Calea de atac exercitată.
II.1. Cererile de recurs.
2. Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă au declarat recurs atât pârâta A.P.I.A. – Centrul Judeţean D., cât şi pârâta A.P.I.A. (Structura Centrală).
3. Prin recursul său, recurenta-pârâtă A.P.I.A. – Centrul Judeţean D. a solicitat modificarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii formulate de intimatul reclamant, ca neîntemeiată.
4. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că prima instanţă, prin admiterea acţiunii, a făcut o aplicare greşită a legii, întrucât nu a avut în vedere susţinerile pârâtelor, precum şi că aparţine exclusiv reclamantului culpa eventualei neidentificări corecte a parcelelor, prin nedigitizarea de către acesta a suprafeţelor respective, răspunderea reclamantului fiind antrenată în baza celor declarate în cererea de plată întocmită pe propria răspundere, precum şi ca urmare a nedesemnării unui împuternicit care să îl reprezinte la data desfăşurării controlului.
5. În drept, recurenta-pârâtă a invocat aplicabilitatea prevederilor art. 483 şi următoarele, art. 488 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, precum şi a celorlalte dispoziţii ale actelor normative invocate.
6. La rândul său, prin recursul declarat, pârâta A.P.I.A. (Structura Centrală) a solicitat casarea sentinţei atacate şi, reţinând cauza pe fond, să se respingă cererea de chemare în judecată.
7. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a reluat susţinerile din faţa instanţei de fond, în sensul că actele atacate prin acţiunea reclamantului sunt legale şi temeinice, iar prima instanţă, prin soluţia de admitere a acţiunii pe care a pronunţat-o, a făcut o greşită aplicare a legii.
8. În plus, recurenta-pârâtă a mai arătat că acordarea unei plăţi directe sau altei forme de plată în cadrul schemelor de sprijin gestionate de A.P.I.A. cu nerespectarea prevederilor legale, atrage după sine răspunderea celor vinovaţi şi sancţionarea statului membru, în măsura în care plăţile sunt realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispoziţiile legale.
9. În drept, recurenta a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 488 şi următoarele, art. 486 pct. 6 şi 8 din Noul Cod de procedură civilă.
10. Ambele recursuri sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
II.2. Întâmpinarea.
11. Intimatul-reclamant Ş.G. a formulat întâmpinare faţă de recursurile declarate de cele două pârâte (filele 68-69) şi a solicitat respingerea acestor recursuri, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi a analizat temeinic probele administrate la dosar, opozabile recurentelor, din care rezultă temeinicia cererii de chemare în judecată. De asemenea, intimatul-reclamant a mai arătat că, în urma unor verificări pe teren eronate echipa de control a analizat situaţia în mod greşit, neidentificând corect terenul, cel specificat în procesele verbale având un alt proprietar.
II.3. Răspunsul la întâmpinare.
12. Recurenta A.P.I.A. a formulat răspuns la întâmpinare (filele 95-101), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor reclamantului şi a reiterat considerentele recursului declarat.
III. Considerentele şi soluţia Curţii de Apel asupra recursurilor deduse judecăţii.
13. Întrucât, în esenţă, considerentele pe care se fundamentează recursurile declarate de cele două pârâte sunt similare, Curtea va analiza ambele recursuri deodată.
14. Recurentele-pârâte invocă greşita aplicare de către prima instanţă a normelor de drept material referitoare la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aprobarea plăţii sprijinului pe suprafaţă şi agromediu finanţat din fonduri europene, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care este fondat.
15. În ce priveşte temeiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă, invocat de către recurente, Curtea constată că în motivarea recursurilor nu se arată de ce recurentele consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel că acest temei de drept al recursului va fi înlăturat ca nefondat.
16. Prima instanţă, pentru a admite acţiunea reclamantului, a reţinut că la momentul controlului pe teren parcela în discuţie a fost identificată cu fotografiile nr. 739-742, conform cărora parcela este cuprinsă între punctele 110.116, deşi reclamantul a invocat pentru identificarea parcelei sale punctele 124-125-121-120-101-102, astfel cum acestea sunt conturate pe schiţa aflată la fila 177 dosar, avizată de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie D..
17. În fapt, Curtea reţine că, urmare a cererilor nr. 6416168/09.05.2011 şi nr. 7177454/29.03.2012 formulate de intimatul reclamant Ş.G., pentru plata sprijinului pe suprafaţă şi agromediu pe anii 2011 şi 2012, Centrul Judeţean D. al A.P.I.A. a desfăşurat, la datele de 06.11.2013 şi 07.11.2013, verificări în teren privind îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate necesare efectuării plăţii.
18. Cu ocazia acestor verificări, s-a constatat, prin procesele-verbale nr. 16397/14.11.2013 şi nr. 16398/14.11.2013, că parcela nr.1, care a fost declarată cu suprafaţa de 0.35 ha, are în fapt suprafaţa de 0,19 ha, astfel că s-a dispus recuperarea sumelor de 908,75 lei pentru anul 2012 şi 1083,17 lei pentru anul 2011.
19. Contestaţiile formulate de reclamant împotriva acestor procese-verbale au fost respinse, prin Deciziile nr. 346/10.12.2013 şi nr. 345/10.12.2013, pentru motivul că reclamantul nu a depus diligenţele necesare identificării corecte a terenului în cauză şi, deşi a fost contactat telefonic, nu a participat la efectuarea verificărilor.
20. În drept, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură:
„Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:
a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha;
b) să declare toate parcelele agricole;
c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;
d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;
e) să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;
f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;
g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de A.P.I.A., în termenele stabilite;
h) să permită efectuarea controalelor de către A.P.I.A. sau de către alte organisme abilitate în acest sens;
i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;
j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, A.P.I.A. orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere”.
21. Potrivit art. 21 alin. (19) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare sunt acte administrative în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
22. Prin urmare, fiind acte administrative, procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, cum sunt şi cele contestate de intimatul-reclamant, beneficiază de prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate inerente acestui tip de acte.
23. Reclamantul nu a identificat parcelele pentru care a solicitat ajutorul în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă şi, mai mult, în contestaţia formulată împotriva celor două procese-verbale, anexată cererii de chemare în judecată (fila 16 dosar fond) a învederat că nu mai locuieşte în sat de la vârsta de 9 ani şi nu cunoaşte bine zona, fiindu-i astfel imposibil să identifice în mod clar terenul.
24. În ce priveşte Planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil (intravilan), la care face referire prima instanţă în motivarea sentinţei sale, Curtea reţine că acest Plan se regăseşte atât la fila 177 a dosarului de fond, cât şi anexat cererii de chemare în judecată, la fila 6 dosar fond, şi nu are trecut numărul cadastral provizoriu decât la fila 177 (menţiune olografă care nu se regăseşte la fila 6, ceea ce denotă o intervenţie ulterioară şi neavizată de Oficiul Judeţean de Cadastru asupra menţiunilor de pe Plan). Mai mult, Curtea reţine că suprafaţa parcelei reprezentate pe acest Plan este de 0.44 ha, şi nu de 0.35 ha, cât a declarat reclamantul că este suprafaţa parcelei, în cererea de acordare a ajutorului.
25. Prin urmare, este incert că parcela reprezentată pe Planul menţionat este cea în cauză.
26. De asemenea, Curtea observă că, deşi prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat admiterea probei cu expertiza topografică de identificare a terenului în discuţie, a renunţat la această propunere de probă, prin avocat, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2014, conform încheierii de şedinţă (fila 182 dosar fond).
27. În aceste condiţii, Curtea reţine că în cauză reclamantul nu a reuşit să răstoarne prezumţiile de veridicitate şi legalitate de care beneficiază procesele-verbale nr. 16397/14.11.2013 şi nr. 16398/14.11.2013, ca acte administrative, iar parcela în cauză nu este identificată în mod clar şi fără dubiu, nefiind astfel îndeplinite condiţiile pentru finanţarea exploatării acestui teren din fonduri europene.
28. Finanţarea din fonduri europene este supusă unor condiţii stricte, reglementate atât prin actele normative adoptate la nivelul Uniunii Europene (regulamente cadru şi regulamente sectoriale, pentru fiecare fond din care se finanţează proiectele de dezvoltare a zonelor şi/sau domeniilor vizate de politica structurală şi de coeziune a Uniunii), cât şi prin cele adoptate de legiuitorul naţional, astfel că este foarte important ca instituţiile naţionale competente să verifice respectarea întocmai de către beneficiari a tuturor cerinţelor.
29. Prin urmare, în condiţiile în care reclamantul nu a identificat cu exactitate, prin cererea de plată sau ulterior, parcela pentru care solicită finanţarea şi, mai mult, a învederat că nu mai locuieşte în sat de la vârsta de 9 ani şi nu cunoaşte bine zona, fiindu-i astfel imposibil să identifice în mod clar terenul (a se vedea mai sus, paragraf 23), iar în faţa primei instanţe singura dovadă pe care a propus-o a fost un Plan de amplasament, din care lipsesc datele de identificare, iar parcela reprezentată în acest plan are o altă suprafaţă decât cea menţionată anterior în cererea de plată, Curtea reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aprobarea plăţii ajutorului către reclamant, prevăzute expres de art. 7 alin. (1) lit. a), f) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, actele atacate fiind, în consecinţă, legale şi temeinice.
30. Faţă de cele ce preced, Curtea apreciază că, prin admiterea acţiunii, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii, drept pentru care se impune, în temeiul art. 488 alin. (1) comb. cu art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, admiterea celor două recursuri, cu consecinţa casării în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, având în vedere că acţiunea reclamantului Ş.G. este nefondată, respingerea acestei acţiuni, precum şi a cererii reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
31. Urmare a respingerii cererii de chemare în judecată, se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.P.I.A. – Centrul Judeţean D. în contradictoriu cu chemata în garanţie A.P.I.A. (Structura Centrală).
32. De asemenea, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâte, se va respinge cererea intimatului-reclamant Ş.G., de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.”
