3.GREŞITA REZOLVARE A LATURII CIVILE. LIPSA ROLULUI ACTIVE AL INSTANŢELOR . CONSECINŢE.
Prin sentinţa penală nr. 292 din 21.02.2006, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 527/2005, în baza art. 98 al.1,3 şi 4 din Legea nr. 26/1966, cu referire la art. 97 al.1 lit.a din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal şi art. 75 lit.c, Cod penal, inculpatul R.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării, potrivit art. 81 Cod penal.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii penale în sumă de 80 lei RON, aplicată inculpatului R.C. prin s.p. nr. 406 din 17.03.2003 a Judecătoriei Moineşti şi s-a dispus ca amenda penală să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 14,346 Cod pr.penală, raportat la art. 998 Cod civil, inculpatul R.C., a fost obligat să plătească suma de 2948,60 lei RON , părţii civile I.N., reprezentând daune materiale .
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul R.C. ajutat de mai julte persoane, din care una minoră, în perioada 24.01.2004-31-01-2004, a tăiat 20 de arbori din esenţă de fag, din pădurea părţii vătămate I.N., în calitate de moştenitor al defunctei P.E., producând un prejudiciu în sumă de 2948,60 lei RON.
Împotriva sentinţei penale nr. 292 din 21.02.2006, a Judecătoriei Moineşti, au declarat apel, inculpatul R.C. şi partea vătămată I.N.
Inculpatul a susţinut că partea vătămată I.N., nu este proprietarul terenului de pe care s-au tăiat copacii şi prin urmare în mod greşit a fost obligat la daune materiale către această parte vătămată.
Ori, instanţa de fond, era obligată să introducă în cauză moştenitorii defunctei P.E. şi raporturile juridice trebuiau stabilite cu moştenitorii şi nu cu partea vătămată I.N., care nu a avut nici o împuternicire să-i reprezinte în instanţă pe adevăraţii proprietari.
Partea vătămată în motivele de apel invocate, a arătat că Judecătoria Moineşti, trebuia să aibă în vedere că la comiterea faptei, au participat mai multe persoane, care trebuiau condamnate pentru furt de arbori, alături de inculpatul R.C.
Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr. 697/A/ din 31.10.2006, pronunţată în dosarul nr. 2940/2006, a respins recursurile declarate de inculpatul R.C. şi de partea vătămată I.N.
Din coroborarea probelor cu cate şi martori, a rezultat că în perioada 24-31-01-2004, partea vătămată I.N. a deţinut şi a folosit în calitate de moştenitor pădurea defunctei P-E.
Această calitate a părţii vătămate I.N. nu a fost contestată şi chiar dacă asupra pădurii ar avea drepturi şi alte persoane, acest aspect nu a produs nici o vătămare asupra inculpatului.
Împrejurarea că la săvârşirea faptei, au participat şi alte persoane, a fost avută în vedere la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.
Pentru ceilalţi făptuitori, în faza de urmărire penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, ori, împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală nu s-a făcut plângere penală, aşa cum se arată în art. 2781 Cod pr.penală.
Împotriva deciziei penale nr. 697/A/din 31.10.2006, a Tribunalului Bacău, a declarat recurs numai inculpatul R.C.
A criticat decizia, dar şi sentinţa primei instanţe pe latură civilă, deoarece a fost greşit soluţionată, nefiind identificaţi adevăraţii proprietari ai suprafeţei de pădure , de unde au fost sustraşi arborii.
Recurentul- inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate anterior şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 27 din 11.01.2007, pronunţată în dosarul nr. 2123/32/2006, a admis recursul declarat de inculpatul R.C., a casat în totalitate sentinţa penală nr. 292 din 21.02.2006 a Judecătoriei Moineşti şi decizia penală nr. 697/A/din 31.10.2006, a Tribunalului Bacău, şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Curtea de Apel Bacău, a reţinut că prima instanţă, respectiv Judecătoria Moineşti, investită cu soluţionarea faptei dedusă judecăţii, constând în aceea că inculpatul a tăiat şi sustras mai mulţi arbori de pe o suprafaţă de pădure aparţinând defunctei P.E., decedată la data săvârşirii infracţiunii, era ţinută să soluţioneze acţiunea civilă, după lămurirea tuturor aspectelor referitoare la întinderea prejudiciului cauzat, modalitatea de reparare a acestuia (prin restituire sau plata c/val. prejudiciului) şi după stabilirea adevăratului proprietar.
Ori, partea vătămată I.N., era persoana care se ocupa de administrarea pădurii aparţinând defunctei P.E., dar fără a prezenta vreo împuternicire în acest sens.
Deşi instanţa de fond, cât şi aceea de apel, au reţinut aceste aspecte, nu au lămurit prin lipsă de rol activ, cine sunt actualii proprietari ai pădurii, dispunând greşita soluţionare a laturii civile.
Decizia penală nr. 27 din 11.01.2007
