Prin sentinţa penală nr. 601/18.12.2008 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.2556/289/2007 au fost condamnaţi inculpaţii Xx şi Xx la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată, prev. de art.32 alin. 2 şi 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt de arbori în formă continuată prev. de art. 98 alin.3 şi 4 raportat la art.97 alin.4 litera a din Legea nr.26/1996 cu art.41 alin.2 Cod penal. Au fost contopite pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b şi art.33 lit.a Cod penal, inculpaţii urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă apelantă R.N.P.Romsilva – Direcţia Silvică Târgu-Mureş.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi partea civilă.
În motivare, inculpaţii arată că organele de urmărirepenală şi instanţa nu erau competente să instrumenteze cauza, deoarece inculpatul Xx este poliţist. Audierea martorilor s-a efectuat în absenţa avocatului ales. Procesul verbal de cercetare la faţa locului este nul pentru mai multe motive de fond şi de formă. Martorii acuzării sunt în duşmănie cu inculpaţii. În altă ordine de idei, comiterea faptelor de către inculpaţi nu rezultă din probe. Inculpaţii au contestat şi valoarea materialului lemnos tăiat şi sustras.
În motivarea apelului părţii civile se arată că materialul lemnos tăiat şi furat nu s-a recuperat, şi solicită obligarea inculpaţilor la plata prejudiciului în sumă de 4275,2 lei.
Analizând apelul declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa îl consideră fondat.
Considerentele pe care instanţa de apel le are în vedere sunt următoarele:
În ce priveşte problema necompetenţei invocată de apelanţi, reţine că, potrivit Adresei IPJ Harghita de la fila 53 din dosarul primei instanţe, inculpatul Xx nu avea calitatea de organ al poliţiei judiciare. Ca urmare, nu i se aplică prevederile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002 care instituie o competenţă specială în cazul acuzaţilor cu o asemenea calitate.
În ce priveşte starea de fapt, în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor. Instanţa de apel face următoarele precizări:
Obiectul material al infracţiunilor comise de inculpaţi este format din cei 6 arbori din specia molid indicaţi în procesul verbal de constatare a infracţiunii din data de 3.05.2005 şi Fişa de calcul din aceeaşi dată ( filele 9-11 ds.urm. pen.). Valoarea materialului lemnos ce face obiectul cauzei este, aşa cum rezultă din aceste acte, de 4275,2 lei noi, inclusiv TVA. În dosarul de urmărire penală s-a mai depus o Fişă de calcul, cu privire la alţi arbori tăiaţi în aceeaşi parcelă, în valoare de 2170 lei, dar aceşti arbori au fost tăiaţi de autori necunoscuţi. Ei nu sunt de luat în calcul la stabilirea prejudiciului cauzat de inculpaţi. În acest sens sunt Adresele şi actele anexă depuse la dosarul de apel de către Direcţia Silvică, în care se precizează că prejudiciul la care se referă cealaltă fişă de calcul a fost imputat pădurarului de canton ( filele 52, 66, 180).
Privitor la probele de vinovăţie, instanţa de apel constată următoarele:
Procesele verbale de constatare a infracţiunii şi de cercetare la faţa locului nu sunt nule din cauza lipsei menţiunilor indicate de inculpaţii- apelanţi, fiindcă neregulile nu sunt de natura celor ce ar afecta aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, pentru a considera că au cauzat o vătămare iremediabilă, conform art. 197 alin. 1 Cod pr. pen. . Pe de altă parte, este adevărat că procesele verbale nu constituie probe că inculpaţii sunt autorii faptelor. Ele se mărginesc să preia sub acest aspect conţinutul unor declaraţii ale martorilor.
Aceste probe există, însă, în dosar: Martorul Xx arată că inculpaţii au ajutat la încărcarea lemnelor tăiate şi au însoţit transporturile (f. 40, 41 d.u.p., f. 152 din dosarul primei instanţe). Martorul Xx arată că inculpaţii au doborât copacii cu propriile fierăstraie mecanice. Transporturile de lemne erau escortate de Xx, îmbrăcat în uniforma de poliţie, pentru a nu fi opriţi pentru control ( f. 42, 44 d.u.p., f. 207 din dosarul primei instanţe). Martorul Xx declară că inculpatul Xx i-a spus că lemnele tăiate sunt ale lui. Martorul arată că inculpaţii au tăiat şi au transportat arborii ( f. 45, 50 d.u.p. f. 186 din dosarul primei instanţe). Martorul Xx arată că l-a văzut pe Xx în maşina lui Xx, înaintea unui camion încărcat cu material lemnos (f 70 d.u.p., f. 184 din dosarul primei instanţe). Martorul Xx relatează că inculpaţii i-au cerut să tragă cu tractorul nişte lemne, ceea ce a şi făcut (f 71 d.u.p., f. 185 din dosarul primei instanţe).
Inculpaţii au încercat în apel să înlăture declaraţiile martorilor. Au invocat existenţa unei stări conflictuale, şi au depus în copie mai multe plângeri penale ale inculpatului Xx şi ale unor agenţi de poliţie, în care sunt menţionaţi Xx, Xx, Xx ca denunţându-i în mod calomnios pentru diverse fapte, hotărâri pronunţate în litigiile ale inculpatului Xx cu IPJ Harghitaşi cu numitul Xx, alte acte din care rezultă soluţii de neurmărire împotriva inculpatului pentru diverse infracţiuni (f. 125 şi urm.). În opinia instanţei de apel, aceste acte nu demonstrează nimic, în afară de faptul că inculpatul a înţeles să îşi exercite dreptul la acţiune împotriva unor diverse persoane. Au mai depus şi actele din dosarul 186/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita în care Xx şi Xx îl denunţaseră pentru luare de mită şi alte infracţiuni , iar Xx şi Xx, ascultaţi în calitate de martori, au confirmat faptele . Inculpatul a fost scos de sub urmărire, iar Xx a atacat – fără succes – soluţia (f. 143 şi urm.). Din aceste acte rezultă, într-adevăr, o stare conflictuală a inculpatului, dar cu Xx şi Xx, nu cu Xx şi Xx. Aceştia din urmă, din moment ce au fost chemaţi ca martori, au fost obligaţi să se prezinte şi să declare ceea ce ei au perceput ca fiind adevărul, fiind fără sens ca inculpatul să considere aceasta un motiv de duşmănie. În fine, inculpaţii au depus înregistrarea unei convorbiri telefonice, transcrisă, între Xx şi martorul Xx (f. 191, f. 217 şi urm.). Din convorbire rezultă că numiţii Xx şi Xxi-au promis martorului şi lui Xx bani în schimbul mărturiei, dar nu au mai dat banii, şi că declaraţii de martor au fost redactate la dictarea şefului de post din Ibăneşti. Nu rezultă că martorii ar fi fost influenţaţi de promiterea banilor şi ar fi dat declaraţii mincinoase. În ce priveşte dictarea şefului de post din Ibăneşti, ea nu poate privi declaraţiile date Poliţiei municipiului Reghin şi Judecătoriei Reghin. Recapitulând, dintre martorii cauzei doar cu privire la Xx s-a demonstrat o stare conflictuală. Referitor la Xx şi Xx se invocă influenţarea mărturiei şi se depun acte, dar acuzaţia nu este susţinută, referitor la Xx se face o singură menţiune în Motivele de apel , iar referitor la Făgăraş Liviu nici nu se invocă nimic.
În concluzie, chiar făcând abstracţie de declaraţia martorului Xx, dar reţinând declaraţiile celorlalţi martori, care se coroborează între ele şi cu actele dosarului şi constatând că susţinerile inculpaţilor, în sensul că nu au nimic de a face cu faptele, sunt contrazise de probe, instanţa de apel reţine ca dovedită vinovăţia inculpaţilor.
În drept, faţă de cele discutate la termenul din data de 2.03.2009, instanţa va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin sentinţa atacată din infracţiunile de furt de arbori în formă continuată prev. de art. 98 alin.3 şi 4 raportat la art.97 alin.4 litera a din Legea nr.26/1996 cu art.41 alin.2 Cod penal, în infracţiunile de furt de arbori în formă continuată prev. de art.110 alin.1 litera c, alineat 2 litera a din Legea nr.46/2008 sau Codul Silvic, cu art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal şi din infracţiunile de tăiere ilegală de arbori în formă continuată, prev. de art.32 alin.3 şi 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracţiunile de tăiere ilegală de arbori în formă continuată, prev. de art.32 alin.2 şi 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, în baza art.334 Cod procedură penală, conform propunerii instanţei de apel. Are în vedere împrejurarea că , raportată la preţul actual al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de 86 de lei, prejudiciul cauzat este de mai mult de 20 de ori, dar mai puţin de 50 de ori acest preţ.
La termenul din 30.03.2009 instanţa de apel a propus o schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul menţinerii încadrării iniţiale (valoarea prejudiciului de peste 50 de ori valoarea metrului cub), dar cu aplicarea art. 13 Cod penal. Această încadrare lua în calcul şi Fişa a doua de calcul, cea care cuprinde material lemnos în valoare de de 2170 lei. Cum s-a stabilit în final că aceşti arbori nu au fost tăiaţi de inculpaţi, ci de autori necunoscuţi ( vezi supra) propunerea este neîntemeiată.
Au mai formulat şi inculpaţii apelanţi prin apărător o cerere de schimbare a încadrării juridice a aceloraşi fapte, în infracţiunile prev.de art.32 alin.1 şi 4 din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi de art.110 alin.1 litera a şi alin.2 litera a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, calculând prejudiciul la mai puţin de 20 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ( f. 166 şi urm., 177). Se aveau în vedere la acest calcul coeficienţii stabiliţi ulterior faptei, prin OUG 85/2006. Partea civilă a replicat că acest act normativ nu se aplică retroactiv, încât raţionamentul este inadmisibil ( f.179 – 181). Instanţa de apel consideră de asemenea neîntemeiat raţionamentul apărării. Pe de o parte, Decizia nr. 12/2008 pronunţată în recurs în interesul legii se referă in terminis doar la majorarea ulterioară a preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi la noua limită valorică devenită criteriu de incriminare. Nu paguba este cea care se modifică, în problema analizată de Înalta Curte, ci criteriul la care ea se raportează. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar dori aplicarea prin analogie a Deciziei, paguba trebuie calculată prin înmulţirea preţului metrului cub cu factorul k, acesta din urmă fiind o funcţie a diametrului cioatei. Apărarea utilizează factorul k din Ordonanţa din 2006, combinat cu valoarea metrului cub conform legii în vigoare în 2005. Dar Decizia nr. 12/2008 dispune aplicarea legii mai favorabile, nu a unei combinaţii de legi.
Privitor la cuantumul pedepselor, instanţa de apel va face o reindividualizare, întrucât a modificat încadrarea faptelor.
Cu privire la inculpatul Xx reţine că acesta nu are în antecedente decât o amendă penală pentru evaziune fiscală. Cuantumul pagubei, care constituie criteriu al încadrării juridice, se situează spre limita superioară – de circa 49 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă. A implicat un număr însemnat de persoane, care l-au ajutat fără vinovăţie la comiterea faptei. Apreciind, consideră că aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre minimul special e suficientă pentru realizarea scopului lor preventiv. Va contopi pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b şi art.33 lit.a Cod penal. Având în vedere cele reţinute cu privire la antecedentele inculpatului, precum şi împrejurarea că, deşi nu a recunoscut faptele, s-a prezentat la termenele de judecată, că procesul la care este parte are deja o durată îndelungată, de circa 5 ani, consideră că nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei . Va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate, în baza art.81 alin.2 Cod penal. Va fixa inculpatului un termen de încercare, conform art.82 alin.1 Cod penal, şi îi va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.
Cu privire la inculpatul Xx, sunt de luat în considerare toate împrejurările aplicabile primului inculpat: Nu are antecedente penale. Cuantumul pagubei, care constituie criteriu al încadrării juridice, se situează spre limita superioară – de circa 49 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă. A implicat un număr însemnat de persoane, care l-au ajutat fără vinovăţie la comiterea faptei. Deşi nu a recunoscut faptele, s-a prezentat la termenele de judecată, şi procesul la care este parte are deja o durată îndelungată, de circa 5 ani. Ca urmare, consideră şi în cazul lui că aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre minimul special este suficientă pentru realizarea scopului lor preventiv. Va contopi pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b şi art.33 lit.a Cod penal. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa consideră totuşi necesar un tratament diferit de al celuilalt inculpat. Inculpatul Xx a comis faptele în timp ce era poliţist, folosindu-se de această calitate. Conform martorului Xx , transporturile de lemne erau escortate de Xx, îmbrăcat în uniforma de poliţie, pentru a nu fi opriţi pentru control. În cazul lui, scopul preventiv al pedepsei nu se poate realiza fără executarea efectivă a acesteia. Urmează să îi fie aplicată şi pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 literele a,b şi c – funcţia pe care nu o va putea ocupa fiind cea de poliţist – Cod penal, în baza art. 71 Cod penal.
În latura civilă, în mod greşit a respins prima instanţă pretenţiile părţii civile Instanţa de apel îi va obliga pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 4.275,20 lei daune materiale în favoarea acesteia, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.14 alin.3 litera b, alin.4 Cod procedură penală. Valoarea prejudiciului rezultă din Fişa de calcul, iar menţiunea din Fişă că lemnele furate au fost confiscate este contrazisă chiar de consemnările de la punctul 8 din acelaşi act, de procesul verbal de constatare a infracţiunii – punctul 9, de adresele şi actele anexă depuse la dosarul de apel de partea civilă, acte care se coroborează cu ansamblul probelor. În valoarea prejudiciului s-a inclus în mod întemeiat şi TVA. Derogarea de la plata TVA care pare să rezulte în cazul bunurilor furate din prevederile art. 128 alin. 8 lit. a din Codul fiscal nu este aplicată în practică de organele fiscale, în baza Normelor de aplicare ale Codului, care nu înţeleg prin „bunuri furate” bunurile sustrase de autori cunoscuţi, care repară paguba.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală instanţa va admite toate apelurile şi în rejudecare va dispune conform celor de mai sus.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate, în măsura în care sunt compatibile cu prezenta decizie.
Având în vedere şi prev. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
