Prin contestaţia înregistrată cu nr. 945/39/2009, petentul T.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 5319 din 29.06.2009 a Casei Judeţene de Pensii Suceava, arătând că se încadrează în categoria persoanelor enumerate de Legea nr.189/2000, întrucât a părăsit domiciliul împreună cu familia şi s-au refugiat spre Botoşani, fiind izgoniţi de ruşi, care şi-au instalat comandamentul în comuna Boroaia, judeţul Baia.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând în esenţă că nu persecuţia etnică a fost motivul părăsirii domiciliului ci înaintarea liniei frontului, astfel încât contestatorul nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia, constatând că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Neîndoielnic, înaintarea liniei frontului în timpul unui conflict armat afectează viaţa civilă care se desfăşoară în teritoriile în discuţie precum şi a celor aflate în imediata apropiere, aceasta chiar şi în condiţiile în care convenţiile încheiate pe timp de pace cu privire la protecţia populaţiei civile pe timp de război ar fi pe deplin respectate.
În aceste coordonate, Curtea a considerat că dacă, aşa cum a fost cazul în speţă, refugiul cetăţenilor români a avut loc ca urmare a groazei născute de armata rusă, dar mai cu seamă de bandele de cazaci care au însoţit-o la ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord ( în vara anului 1940 ), revenirea acelei armate, cu cortegiul ei de suferinţe şi asupriri justifică frica populaţiei de etnie română, care a părăsit teritoriile ocupate de ruşi în martie 1944, revenind după ce România a devenit aliat al Uniunii Sovietice, în septembrie 1944.
Pentru că, deşi noţiunea de « etnie » este asociată în general unei minorităţi, sensul de dicţionar este acela de „grup de aceiaşi origine, limbă şi tradiţii culturale”, definitive care, raportată la momentul istoric martie 1944, justifica concluzia că regimul de ocupaţie sovietic era de natură a persecuta pe motive etnice populaţia din teritoriile pe care înainta linia frontului, aşa cum de altfel se întâmplase într-o mai importantă măsură în vara anului 1940, ca urmare a cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord în urma Dictatului de la Viena.
În consecinţă, instanţa a apreciat că reclamantul a făcut dovada părăsirii forţate a domiciliului pe motive etnice începând cu luna martie 1944 revenind în localitatea de domiciliu la sfârşitul lunii septembrie 1944, astfel încât a admis contestaţia, a anulat hotărârea Comisiei Judeţene de Pensii Suceava şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada mai sus arătată.
