Reclamanta B.E. a chemat în judecata pârâta AUTORITATEA NATIONALA DE RESTITUIRE A PROPRIETATILOR, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 254.344 lei, acordata reclamantei cu titlu de compensatii banesti în baza Legii nr.290/2003, sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data comunicarii hotarârii pâna la data îndeplinirii efective a obligatiei, cu plata cheltuielilor de judecata .
S-a aratat de catre reclamanta ca, desi prin hotarârea nr.114/26 iunie 2007 a Comisiei judetene Ialomita pentru aplicarea Legii nr.290/2003 i s-au acordat compensatii banesti în suma totala de 254.344 lei, reprezentând contravaloare bunuri abandonate de autorii acesteia pe teritoriul Republicii Moldova, pârâta, încalcând dispozitiile art.10 alin.2 din aceeasi lege, nu a platit aceasta suma, cu toate ca a trecut mai mult de un an de la stabilirea despagubirilor cuvenite, prin acest refuz nejustificat din partea pârâtei reclamanta socotindu-se prejudiciata .
Cererea reclamantei se dovedeste a fi neîntemeiata .
Mai întâi este de retinut fata de apararile pârâtei ca în cauza nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de a solutiona o cerere de plata a unor despagubiri catre reclamanta, întrucât nu sunt îndeplinite conditiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, în sensul ca nu exista exprimare explicita cu exces de putere a vointei pârâtei de a nu rezolva cererea reclamantei atâta timp cât aceasta a sustinut ca neplata sumelor solicitate s-a datorat insuficientei fondurile alocate de la bugetul de stat în acest scop. Ori, îndeplinirea obligatiilor prevazute de art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, cu privire la plata despagubirilor cuvenite celui îndreptatit, se poate face doar în limita disponibilitatilor banesti acordate în acest sens .
Prin urmare, neexistând un refuz nejustificat în sensul prevazut de lege din partea pârâtei, conduita acesteia, reclamata în prezenta cerere, nu poate fi cenzurata pe cale judecatoreasca .
Mai mult decât atât, instanta considera ca neplata compensatiilor banesti recunoscute pe cale administrativa în procedura reglementata de Legea nr.290/2003, în conditiile si termenele stabilite de art.10 alin.2 din acelasi act normativ si art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006, nu îndreptateste pe beneficiar sa actioneze în judecata A.N.R.P.-ul si sa solicite obligarea acesteia la plata despagubirilor deja stabilite, inclusiv plata unor daune cominatorii .
Aceasta întrucât din reglementarile cuprinse la art.18 alin.6 din H.G. nr.120/2006 rezulta ca pe cale legala s-a stabilit drumul ce trebuie urmat în situatia în care nu se respecta termenele de plata ale compensatiilor banesti, respectiv actualizarea sumelor neplatite în raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna, pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior .
În acest sens se poate lua în consideratie si jurisprudenta Î.C.C.J., respectiv decizia nr.XXI din 19 martie 2007, privind unele interpretari referitoare la Legea nr.9/1998, interpretari care, pentru identitate de ratiune, se aplica si în cazul Legii nr.290/2003.
Respingându-se capatul de cerere principal, potrivit logicii juridice, si capatul accesoriu cu privire la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere urmeaza a fi respins .
De altfel, chiar si în situatia în care capatul principal de cerere ar fi fost admis, solicitarea accesorie nu putea fi primita, având în vedere dispozitiile art.24 din Legea nr.554/2004.
