LIMITAREA CUANTUMULUI PENALITĂŢILOR SOLICITATE, ÎN PROCEDURA SOMAŢIEI DE PLATĂ, POTRIVIT DISPOZIŢIILOR ART. 4 ALIN. 3 DIN LEGEA NR. 469/2002
Prin sentinţa civilă nr. 339/18.06.2008, pronunţată de Judecătoria Însurăţei, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, în contradictoriu cu debitorul PG şi a somat pe debitor să plătească creditoarei suma de 430,82 Euro reprezentând ratele 2, 3 şi 4 aferente rovinietei şi suma de 430,82 Euro penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Între creditoarea, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, reprezentată de Compania Naţională „Poşta Română” SA – Oficiul Poştal Brăila 1, în calitate de încasator şi debitorul PG, s-a încheiat contractul nr. … în baza căruia se eliberează rovinieta în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002, aprobată prin Legea nr. 424/2002 care prevede că utilizatorii români vor achita contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România obligatoriu pentru perioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în patru rate trimestriale.
Potrivit art. 2 pct. 3 din contractul menţionat, beneficiarul – debitorul în cauza de faţă – va achita cu ordin de plată contravaloarea în lei a sumelor datorate cu titlu de T.U.R.D.N., la termenele prevăzute în anexa nr. 3 la contract, respectiv 77,93 Euro la 08.10.2004, pentru perioada 08.10.2004 – 07.01.2005; 142,03 Euro la 08.01.2005, pentru perioada 08.01.2005 – 07.04.2005; 143,61 Euro la 08.04.2005, pentru perioada 08.04.2005 – 07.07.2005 şi 145,18 Euro la 08.07.2005, pentru perioada 08.07.2005 – 07.10.2005.
De asemenea, în sensul art. 2 pct. 5 din contract, cuantumul în lei al T.U.R.D.N. va fi determinat pe baza cursului valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării rovinietelor.
Având în vedere că debitorul şi-a exprimat acordul cu privire la modul de facturare şi cu privire la data plăţii prin semnarea contractului nr. 1089/08.10.2004, încheiat cu creditoarea, şi că nu a făcut proba plăţii datoriei acumulate, instanţa a reţinut, prin coroborarea înştiinţării de plată nr. SV11104/08.05.2006 cu nota de calcul a sumelor datorate de către debitor, că s-a făcut dovada de către creditoare a existenţei unui creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului, constatată prin înscrisuri recunoscute de către aceasta, în cuantum total de 430,82 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor restante.
Nu pot fi avute în vedere apărările debitorului în sensul că motivul pentru care nu a plătit ratele a fost faptul că nu a circulat cu autovehiculul respectiv. Astfel, potrivit art. 2 alin. 6 din contract, singura modalitate de reziliere a contractului o constituie radierea vehiculului din circulaţie, fapt nerealizat de debitor. În consecinţă, debitorul nu se poate prevala de simpla neutilizare a vehiculului pentru a nu îşi executa obligaţiile asumate prin contractul încheiat cu creditoarea.
În ceea ce priveşte penalităţile convenţionale de întârziere, conform art. 3 alin. 1 din contract, pentru neachitarea la termen şi în cuantumul stabilit prin prezentul contract a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează creditoarei penalităţi de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zile de întârziere asupra sumei totale datorate, în Euro, în cursul zilei când se achită penalizarea.
Instanţa a constatat, în speţă, aplicabilitatea, în ceea ce priveşte convenţia părţilor, a Legii nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Or, potrivit art.4 alin.3 din acest act normativ, totalul penalităţilor pentru întârziere, prevăzute de părţi în contracte comerciale, nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Aşa cum rezultă din nota de calcul a sumelor datorate de către debitor aflată la dosarul cauzei, creditoarea a calculat penalităţi de 0,15 % pe zi de întârziere pentru suma datorată potrivit fiecărei facturi în parte, penalităţi care au început să curgă de la data scadenţei fiecărei facturi, astfel cum aceasta a fost stabilită prin contractul iniţial al părţilor, rezultând un cuantum total al penalităţilor de întârziere de 660,58 Euro, deci peste cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate, penalităţile aferente fiecărei rate neachitate în parte depăşind, de asemenea, cuantumul sumei reprezentând fiecare rată la care au fost aplicate.
Instanţa a constatat că au fost încălcate în acest mod prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002 şi, pentru aceste motive, a somat debitoarea la plata penalităţilor de întârziere strict în limita debitului asupra căruia au fost calculate, câtă vreme în contractul încheiat de părţi nu există o dispoziţie contrară.
1
