Litigiu civil având ca obiect actiune în executarea unei obligatii de „a face” si despagubiri. Inaplicabilitatea cazului de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila în situatia în care recurs se invoca eronata apreciere de catre instanta de fond si cea de apel a materialului probator administrat în cauza. Recurs respins.
Cod Procedura Civila, art. 304 pct. 9
Prin al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamanta critica hotarârea instantei de apel fata de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, sustinând ca hotarârea este nelegala si netemeinica deoarece instanta a analizat gresit probele administrate în cauza si a aplicat gresit legea.
Prin al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamanta critica hotarârea instantei de apel fata de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, sustinând ca hotarârea este nelegala si netemeinica deoarece instanta a analizat gresit probele administrate în cauza si a aplicat gresit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarâre este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci când nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci când interpreteaza eronat o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila când ignora o lege ce este în vigoare la data judecatii sau când, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da o gresita interpretare.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarâre este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci când nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci când interpreteaza eronat o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila când ignora o lege ce este în vigoare la data judecatii sau când, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da o gresita interpretare.
În cauza, instantele de fond au facut aplicarea dispozitiilor art.998 Cod civil, temeiul juridic al raspunderii civile delictuale care da dreptul persoanei prejudiciate printr-o fapta ilicita a pretinde repararea prejudiciului de la cel vinovat. Acesta este temeiul de drept invocat de reclamanta în cuprinsul actiunii.
În cauza, instantele de fond au facut aplicarea dispozitiilor art.998 Cod civil, temeiul juridic al raspunderii civile delictuale care da dreptul persoanei prejudiciate printr-o fapta ilicita a pretinde repararea prejudiciului de la cel vinovat. Acesta este temeiul de drept invocat de reclamanta în cuprinsul actiunii.
În realitate, dispozitiile aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în art.1000 alin.1 Cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru paza bunului, o varietate a raspunderii civile reglementate de maniera generala în art.998-999 Cod Civil.
În realitate, dispozitiile aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în art.1000 alin.1 Cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru paza bunului, o varietate a raspunderii civile reglementate de maniera generala în art.998-999 Cod Civil.
În recurs nu se sustine ca acest text de lege nu ar fi aplicabil cauzei sau ca a fost gresit aplicat. Sustinându-se gresita analiza a elementelor raspunderii civile delictuale, recurenta-reclamanta considera ca este eronata concluzia instantelor de fond în sensul ca nu ar subzista vinovatia sub forma neglijentei în sarcina intimatei-pârâte, însa argumentele sale converg spre o gresita apreciere a „pieselor dosarului” sub acest aspect. Ori, dupa cum s-a aratat si mai sus, aprecierea probelor si stabilirea situatiei de fapt este facuta în mod definitiv în instanta de apel si nu pot fi reiterate în calea extraordinara de atac a recursului.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1233 R DIN 10 MARTIE 2010
Prin cererea înregistrata la data de 30.11.2006 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr.23138/301/2006, reclamanta R.C. a chemat în judecata pârâta Asociatia de Proprietari, solicitând obligarea pârâtei la efectuarea reparatiilor ce se impun la fatada blocului, cu plata de daune cominatorii de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligatiei de a face; obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei, reprezentând contravaloarea lucrarilor de reparatii necesare la apartamentul reclamantei; obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei, reprezentând daune morale.
În rejudecarea fondului, prin sentinta civila nr.11119/28.11.2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins cererea formulata de reclamanta ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca reclamanta locuieste în imobilul situat în Bucuresti, iar apartamentul sau a suferit degradari ca urmare a condensului produs din cauza proastei izolatii termice a constructiei.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, sa-l repare, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia autorului faptei ilicite.
Instanta a apreciat ca în speta nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Astfel, expertiza întocmita în cauza a stabilit ca petele ce se regasesc în apartamentul reclamantei sunt produse de condens, iar nu de infiltratiile de apa. Acestea sunt cauzate de apa care a patruns prin placajul exterior de caramida aparenta tip bratca si a intrat în casa prin peretele de BCA si termoizolatia BCA. Expertul a concluzionat ca prejudiciul produs în apartamentul reclamantei se datoreaza proastei termoizolatii a blocului, astfel cum a fost proiectat si executat în anul 1968. Rezulta ca în speta nu exista o fapta ilicita a pârâtei, totul fiind urmarea unei greseli de proiectare a blocului care nu atrage vinovatia pârâtei.
Dispozitiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 stabilesc obligatiile în sarcina asociatiei de proprietari, respectiv administrarea, întretinerea, investitiile si reparatiile asupra proprietatii comune. Prin urmare, nu exista nici o obligatie legala în patrimoniul pârâtei de a se efectua lucrari de izolare termica pentru a înlatura efectele unei proiectari defectuoase a blocului în anul 1968.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel reclamanta la data de 23.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila, sub nr.8490/301/2008, la data de 23.03.2009.
În motivarea cererii de apel, s-a aratat ca Asociatia pârâta se face vinovata de neglijenta în modul de administrare si întretinere al condominiului, întrucât nu a efectuat la timp lucrarile de reparatie a fatadei de nord a imobilului conform dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 230/2007.
Totodata s-a mai invocat faptul ca intimata pârâta se face vinovata si de gestionare defectuoasa, întrucât a încheiat o serie de contracte care nu au fost aduse la îndeplinire de catre prestator în termenul prevazut si în conditii de calitate.
De asemenea, instanta trebuia sa coroboreze concluziile raportului de expertiza cu celelalte probe existente în dosarul cauzei.
Prin decizia civila nr.1082 A/17.11.2009, Tribunalul Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentintei civile nr. 11119/28.11.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr.8490/301/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâta Asociatia de Proprietari; a obligat apelanta reclamanta sa plateasca intimatei-pârâte cheltuieli de judecata în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a apreciat ca nefondate sustinerile apelantei reclamante în sensul ca intimata pârâta nu a efectuat la timp lucrarile de reparatie a fatadei de nord a imobilului, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat ca Asociatia de Proprietari a facut demersurile necesare în vederea executarii lucrarilor de reparatii la terasa si peretele de nord dreapta ale imobilului, încheind în acest scop contractul de prestari de servicii nr. 17/31.08.2006 cu SC Hidrocom Inter Construct SRL. Totodata au fost facute demersuri pentru ca imobilul sa fie inclus în programul de reabilitare.
În aceasta situatie, nu s-a retinut vinovatia intimatei pârâte, sub forma neglijentei, ca o conditie a angajarii raspunderii civile delictuale.
Referitor la al doilea motiv de apel în sensul ca instanta nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul a considerat, de asemenea, ca este nefondat, situatia de fapt si de drept fiind corect retinuta. Din coroborarea declaratiilor martorilor, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv procese verbale încheiate, nota de constatare, corespondenta între apelanta reclamanta si primarie si raportul de expertiza efectuat în cauza nu se poate retine o fapta ilicita a pârâtei, prejudiciul produs în apartamentul reclamantei fiind datorat proastei izolari a blocului rezultata ca urmare a unei greseli de proiectare a blocului.
În consecinta, tribunalul, a apreciat ca prima instanta a retinut în mod corect ca nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, iar în raport de dispozitiile art. 296 Cod de procedura civila a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei de apel, apelanta-reclamanta a declarat recurs la data de 07.01.2010, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, la data de 15.02.2010, sub nr.8490/301/2008.
Prin motivele de recurs formulate la 12.01.2010, recurenta-reclamanta R.C. sustine nelegalitatea si netemeinicia hotarârii instantei de apel, solicitând în temeiul prevederilor art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila admiterea recursului, înlaturarea nelegalitatilor si obligarea pârâtei la efectuarea reparatiilor necesare la fatada blocului, sub sanctiunea daunelor cominatorii, la plata despagubirilor pentru lucrarile de reparatii necesare si la plata daunelor morale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arata ca în considerentele “încheierii”, instanta de apel a retinut ca nefondate sustinerile sale în sensul ca pârâta nu a efectuat la timp lucrarile de reparatie a fatadei de nord a imobilului, apreciind ca, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ar rezulta demersurile necesare facute în vederea efectuarii lucrarilor de reparatii.
Fata de aceasta situatie, recurenta precizeaza ca problemele din apartamentul sau au aparut înca din anii 2003 – 2004, deci mult înainte ca asociatia sa “demareze” lucrarile de reparatii, iar aceste probleme au fost constatate în nenumarate rânduri de catre inspectorii Primariei Sectorului 3 – Serviciul Disciplina în Constructii. Astfel, exista adresa nr.1637/29.07.2004, adresa 1135/11134/08.09.2006, adresa nr.4770/77399/10.01.2007, înscrisuri prin care se atesta faptul ca peretii exteriori si tavanul apartamentului recurentei sufera deteriorari importante datorita infiltratiilor de apa meteorica din fatada de nord; faptul ca sunt deteriorate portiuni din fatada nordica, placata cu caramida tip „bratca”; faptul ca Asociatia nu a luat masuri pentru a repara fatada.
Desi „lucrarile” contractate de asociatie au fost finalizate într-un târziu (dupa ce au fost înregistrate mari întârzieri în executie), situatia în apartament nu s-a îmbunatatit în nici un fel întrucât problema era generata de apele meteorice si nu de “proasta izolare a blocului”, asa cum din eroare s-a retinut.
Nelegalitatea si netemeinicia hotarârii instantei de apel rezida si în modul gresit în care a interpretat si aplicat legea, cu o motivare care este contrazisa de piesele dosarului, vizând netemeinicia sustinerilor recurentei, desi se poate retine vinovatia sub forma neglijentei a intimatei pârâte, ca o conditie a angajarii raspunderii civile delictuale.
Rezulta din piesele dosarului faptul ca asociatia a fost somata, în nenumarate rânduri, de catre inspectorii primariei, sa solutioneze problema (fiind chiar si amendata pentru starea de pasivitate pe care o adoptase), caz în care forma “neglijentei” pare deja depasita, într-adevar, refuzul manifestat în mod continuu de catre asociatie îmbracând forma intentiei.
Un studiu atent al dosarului scoate la lumina situatia concreta, respectiv existenta prejudiciului (constatat în expertiza; în sentinta civila nr.4550/20.05.2005 data de Judecatoria Sector 3 Bucuresti în dosar nr.12168/2004; în declaratia presedintelui Asociatiei, dl. A.G., data sub juramânt în fata instantei în dosar nr.12168/2004), existenta faptei ilicite (încalcarea dispozitiilor art.34 din Legea nr.230/2007 de catre asociatia de proprietari), existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita si existenta vinovatiei pârâtei (asociatia de proprietari este vinovata de omisiune, inactiune, respectiv de nerespectarea obligatiei de a efectua lucrarile de reparatie la fatada).
La data de 08.03.2010, intimata pârâta Asociatia de Proprietari a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecata.
Examinând motivele de recurs fata de hotarârea atacata si probele administrate în cauza, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art.304 Cod procedura civila hotarârile pronuntate de instantele de apel pot fi atacate cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate strict si limitativ prevazute în acest text de lege. Prin urmare, sustinerile partilor litigante pot fi cercetate de catre Curte numai daca acestea vizeaza aspecte de nelegalitate, iar nu aspecte care tind sa modifice starea de fapt retinuta de instantele de fond.
Procedând de aceasta maniera, Curtea are a verifica daca argumentele recurentei-reclamante subsumate motivelor de recurs prevazute de art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila constituie veritabile motive de recurs sau daca tind în realitate a combate cele statuate definitiv de tribunal cât priveste elementele starii de fapt.
Ori, în conformitate cu dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, este nelegala hotarârea care nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori care cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Este de precizat ca motivarea hotarârii presupune aratarea în scris a ratiunilor care au determinat instanta sa respinga sau sa admita o cerere. Aratarea acestor considerente de fapt si de drept, într-o maniera clara, convingatoare si pertinenta constituie o garantie împotriva arbitrariului si în acelasi timp singurul mijloc prin care se poate exercita în mod real controlul judiciar.
În cazul unei instante de apel, este posibil ca aceasta sa-si însuseasca motivarea primei instante, daca situatia de fapt si apararile formulate în calea de atac au ramas neschimbate. Efectul devolutiv al apelului nu face sa dispara hotarârea apelata, ci da numai dreptul apelantului de a repune faptele în discutie. În caz de reformare, instanta de apel este obligata sa motiveze ce anume împrejurari au determinat-o sa schimbe solutia primei instante.
Asadar, pentru a fi incident motivul de nelegalitate aratat aici este necesar fie ca motivarea instantei de apel sa lipseasca cu desavârsire, fie ca aceasta sa fie insuficienta, de o asemenea maniera încât partea sau instanta de control judiciar sa nu poata întelege motivele care au determinat solutia.
În cauza însa, prin decizia apelata s-a dispus respingerea apelului, tribunalul aratând ca sunt nefondate sustinerile partii apelante privind neîndeplinirea obligatiilor ce reveneau asociatiei de proprietari în întretinerea spatiilor comune, respectiv a fatadei blocului. Situatia de fapt retinuta de tribunal a fost detaliata pe baza probelor administrate în cauza, respectiv contractul de executare a reparatiilor. De asemenea, dupa reanalizarea probelor, tribunalul a ajuns la concluzia ca situatia de fapt retinuta de judecatorie este corecta si sustinuta de probele administrate, concluzia fiind lipsa vinovatiei pârâtei în prejudiciu suferit de partea reclamanta.
Curtea considera asadar ca decizia de apel este motivata în sensul art.304 pct.7 Cod procedura civila, urmând a înlatura acest motiv de recurs, toate sustinerile partii recurente vizând gresita apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, aspect ce însa nu poate fi repus în discutia Curtii dupa cum s-a aratat anterior.
În recurs nu se sustine ca acest text de lege nu ar fi aplicabil cauzei sau ca a fost gresit aplicat. Sustinându-se gresita analiza a elementelor raspunderii civile delictuale, recurenta-reclamanta considera ca este eronata concluzia instantelor de fond în sensul ca nu ar subzista vinovatia sub forma neglijentei în sarcina intimatei-pârâte, însa argumentele sale converg spre o gresita apreciere a „pieselor dosarului” sub acest aspect. Ori, dupa cum s-a aratat si mai sus, aprecierea probelor si stabilirea situatiei de fapt este facuta în mod definitiv în instanta de apel si nu pot fi reiterate în calea extraordinara de atac a recursului. Este de notat si faptul ca raspunderea pentru bunul aflat în paza juridica a unei persoane se fundamenteaza pe ideea de garantie privind riscul de activitatea a bunului, privind viciile lucrului ori comportamentul general al acestuia, garantie grefata pe o culpa prezumata. Aceasta raspundere juridica tinde însa a se obiectiva, iar prezumtia culpei nu presupune dovada atitudinii psihice a pazitorului bunului fata de fapta si urmarile ei, ci dovada ca nu a putut prevedea „comportamentul” bunului.
Pe baza acestui rationament, corect s-a stabilit ca nu este tinuta sa raspunda patrimonial intimata pârâta pentru viciile de constructie ale blocului.
Pentru aceste motive, Curtea, considera ca nu subzista criticile de nelegalitate invocate împotriva deciziei de apel astfel ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
Vazând dispozitiile art.274 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurenta-reclamanta care se gaseste în culpa procesuala sa plateasca intimatei-pârâte cheltuielile de judecata ocazionate de judecata prezentei cauze în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocatial. La stabilirea cuantumului cheltuielilor instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 Cod procedura civila si a redus onorariul avocatial de 1000 lei achitat conform chitantei nr.580/02.03.2010 eliberata de Cabinet Individual Avocatura I.P., considerând ca acesta este nejustificat de mare fata de complexitatea cauzei si munca îndeplinita de reprezentantul ales.
