Plăţi compensaorii


4. plăţi compensaorii

Prin cererea înregistrată sub nr. 6171/63/2009, reclamantul B.C. solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta SC CEZ SERVICII SA la plata drepturilor salariale de 23288 lei, echivalentul a 8 salarii tarifare.

În motivare se arată că a fost angajatul pârâtei, iar începând cu 1.07.2007 societatea s-a reorganizat şi şi-a schimbat numele în CEZ.

În cadrul procesului de restructurare s-a convenit prin protocolul din 19.11.2007 acordarea unui pachet social salariaţilor care solicită încetarea voluntară a raporturilor de muncă. Protocolul are aplicabilitate până în 31.12.2009.

Potrivit prevederilor protocolului avea dreptul la 18 salarii compensatorii, constând în 10 salarii acordate conform art. 28 CCM majorat cu 8 salarii compensatorii, întrucât se încadrează la mai mult de 20 ani vechime.

Din totalul sumei, pârâta nu a acordat decât 10 salarii, rămânând 8 salarii.

La 1.06.2009, pârâta  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare se arată că reclamantul a fost salariatul societăţii, al cărui post urma a fi desfiinţat ca urmare a procesului de restructurare. Din acest motiv a fost informat cu privire la intenţia angajatorului şi a fost supus unui proces de selecţie. Salariatul a formulat solicitare pentru încetarea raporturilor de muncă în baza programului social, înregistrată la 18.11.2008. Prin urmare,  contractul de muncă a încetat în baza acordului părţilor, iar angajatorul i-a plătit salariile compensatorii.

Cererea reclamantului de a-i fi plătite salariile conform protocolului şi nu programului social nu este justificată.

Reclamantul a solicitat ca probe înscrisurile şi interogatoriu.

Pârâta a solicitat ca probe înscrisurile şi interogatoriu.

Instanţa a încuviinţat probele solicitate.

În şedinţa publică din 19.10.2009, instanţa a decăzut reclamantul din proba cu interogatoriu potrivit art. 170 rap. la art.222 c.pr.civ, întrucât nu a depus la dosar lista întrebărilor ce urmau a fi adresate pârâtei.

În aceiaşi şedinţă s-a constatat lipsa nejustificată a reclamantului la interogatoriu.

Pârâta a solicitat în condiţiile art. 138 c.pr.civ. proba cu expertiza contabilă.

Instanţa a respins proba dat fiind că determinarea cuantumului net al salariului se poate face şi după înscrisurile ataşate la dosar.

Prin sentinţa nr. 3213/21.10.2009 Tribunalul Dolj a respins acţiunea reţinând următoarele:

Cu privire la procedurile interne ale unităţii, se retine ca prin Protocolul din data de 19.11.2007 înregistrat sub nr. 3233/26.11.2007, patronatul împreuna cu sindicatele au stabilit pachetul social oferit salariaţilor care solicită „..încetarea voluntara a raporturilor de munca….” si acordarea salariilor compensatorii suplimentare acordate cu ocazia încetării contractului individual de munca datorita modificărilor organizatorice.

Cu aceasta ocazie s-au stabilit printre alte masuri si următoarele:

2. Încetarea contractului individual de munca se face la solicitarea salariatului.

4. Pentru angajaţii care se înscriu in program, angajatorul îşi rezervă dreptul de a accepta sau de a refuza solicitarea, fără aş motiva decizia, in conformitate cu interesele sale, cu acest Program si cu planul de afaceri si dezvoltare

Angajatorul va purta discuţii individuale cu angajaţii aflaţi in aceasta situaţie.

10. Pentru angajaţii care doresc sa plece cu acordul părtilor numărul de salarii compensatorii se majorează in funcţie de numărul de luni ramase pana la vârsta legala de pensionare.

11. Angajaţii ale căror solicitări au fost respinse vor continua sa se bucure de aceleaşi drepturi si sa aibă aceleaşi obligaţii fata de CEZ Servicii ca cele avute pana la implementarea Programului.

Aşa cum se observa din dispoziţiile Protocolului mai sus enunţat, declanşarea procedurilor prevăzute de Protocol aveau loc prin formularea unei cereri in acest sens de către salariat.

Angajatorul si-a rezervat dreptul de a accepta sau a refuza cererea formulata de către salariat in funcţie de interesele sale.

Astfel daca accepta cererea, încetarea raportului de munca intervenea prin acordul părtilor(art.55,b Codul muncii), unitatea emiţând decizie in acest sens.

Daca refuza cererea, urmau sa se bucure in continuare de aceleaşi drepturi si obligaţii.

In ambele situaţii urmau sa se poarte discuţii individuale cu salariaţii.

În baza protocolului, CEZ a elaborat la 3.12.2007 un program cu durată limitată  3.12.2007-17.12.2007, fila 40-41, care nu se aplică prin urmare, reclamantului, dat fiind că încetarea raporturilor de muncă în cazul său a avut loc în 2008, după cum vom expune mai jos..

În luna august 2008, prin hotărâre AGA s-a stabilit declanşarea procesului de restructurare a societăţii care implica concedieri colective, acest fapt a fost adus la cunoştinţa salariaţilor, fila 66 şi urm.

În notificarea adresată angajaţilor din compartimentele ce urmau a fi supuse restructurării, li se aduce la cunoştinţă că se va acorda posibilitatea plecării din companie pe baza unui acord prin care vor primi un pachet compensatoriu suplimentar faţă de cel prevăzut de CCM, fila 68.

Prin urmare la 1.10.2008 a fost definitivat programul social nr. 12394/2008, fila 70, comunicat salariaţilor în perioada 30-31.10.2008.

In ceea ce priveşte procedurile urmate de reclamant, se retine ca la data de 18.11.2008, acesta a formulat cererea intitulata „ Solicitare pentru încetarea raporturilor de munca prin acordul părtilor”, prin care in conformitate cu prevederile Programului a solicitat încetarea raporturilor de munca prin acordul părtilor.

Din cuprinsul cererii mai rezultă că este de acord cu Programul social oferit la încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor comunicat de CEZ în 30-31.10.2008

La data de 19.11.2008, CEZ  emite decizia nr. 316, prin care dispune” începând cu data de 1.12.2008, încetează contract individual de munca al reclamantului conform art. 55, lit. B din Codul muncii.”

Potrivit art. 8(1) Codul muncii, relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe. (2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.

Potrivit art. 40 (2) Codul muncii, angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:   c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

Aşa cum se observa din cele mai sus reţinute, reclamantul si-a manifestat voinţa încetării contractului individual de munca prin acordul părtilor, aşa cum se prevedea in dispoziţiile Programului social, astfel cum a fost comunicat, fila 70.

Unitatea, de altfel, a si emis decizia, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 55(b) din Codul muncii, aceste dispoziţii reprezentând temeiul de drept in toate cazurile de încetare având la baza procedura prevăzuta în programul social.

Nu pot fi reţinute astfel susţinerile reclamantului că nu s-ar fi negociat şi adus la cunoştinţă programul social atâta timp cât în conţinutul solicitării de încetare a raporturilor de muncă se face trimitere chiar de către reclamant la programul social adus la cunoştinţa angajaţilor, iar la filele 45-46, 66 sunt ataşate notificările adresate sindicatului şi salariaţilor referitoare la concedierile colective.

Acordul de voinţa al părtilor, prevăzut de Program, a luat naştere odată cu manifestarea de voinţa a unităţii prin emiterea deciziei nr. 316/2008.

Relaţiile de munca se bazează pe principiul bunei credinţe, in sensul ca drepturile si obligaţiile se desfăşoară potrivit regulilor asumate de ambele parti, in mod legal, raţional si transparent.

Emiţând decizia, conform procedurilor stabilite prin Program, s-au născut drepturile si obligaţiile cuprinse in acesta.

Prin urmare, unitatea avea obligaţia sa achite către salariat salariile compensatorii suplimentare, prevăzute în Programul social încheiat la 1.10.2008. Instanţa apreciază că lipsa nejustificată a reclamantului la interogatoriu valorează recunoaşterea de către acesta, a apărărilor pârâtei, potrivit art. 225 c.pr.civ.

În consecinţă, instanţa constată că plata salariilor compensatorii s-a făcut în mod corect, astfel încât urmează să respingă acţiunea reclamantului.