Pretenţii – cheltuieli de judecata
Dosar nr. 613/326/2008 – decizia civilă nr. 222/R din 18.03.2009
Tribunalul va constata ca nejustificată pretenţia în cuantum de 35,70 lei, reprezentând cheltuieli cu ocazia notificării intimatei la data de 12.06.2008, deoarece neexistând un titlu executoriu faţă de pretenţia de 1300 lei, intimata nu avea vreo obligaţie la acel moment.
Concluzionând, în temeiul art.312 alin.(3) C.pr.civilă, recursul este întemeiat, iar hotărârea primei instanţe urmează a fi modificată în totalitate.
Concluzionând, în temeiul art.312 alin.(3) C.pr.civilă, recursul este întemeiat, iar hotărârea primei instanţe urmează a fi modificată în totalitate.
I. Pe rolul Judecătoriei Topliţa, s-a înregistrat sub nr. 613/326 din 18 iulie 2008, cererea formulată de reclamanta SC I SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A SRL, solicitând instanţei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 1335,70 lei, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1300 lei şi taxa de notificare în sumă de 35,70 lei, rezultate din dosarul nr. 69/326/2006 al Judecătoriei Topliţa, cu cheltuieli de judecată.
În motive se arată că în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii are obligaţia, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată ocazionate. S-a arătat că pârâta a promovat o acţiune în pretenţii la Judecătoria Topliţa, formându-se dosarul nr. 69/326/2006, şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 323 din 19 iunie 2007, ce a fost atacată cu recurs, astfel prin decizia nr. 686/R din 23 octombrie 2007 pronunţată în dosarul menţionat de către Tribunalul Harghita, recursul a fost admis, pe fond fiind respinsă acţiunea comercială a pârâtei, instanţa de recurs nepronunţându-se cu privire la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă.
A arătat reclamanta că pârâta a fost invitată la conciliere directă în vederea plăţii cheltuielilor de judecată, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care s-a formulat prezenta acţiune.
II. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătând în motive că procesul s-a finalizat definitiv în data de 23 octombrie 2007 prin decizia civilă nr. 686/R pronunţată de Tribunalul Harghita, iar cheltuielile solicitate de reclamantă nu au fost făcute în timpul procesului ci după ce cauza a rămas definitivă şi irevocabilă, astfel în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, judecătorul este cel acordă cheltuieli de judecată prin hotărârea ce o pronunţă în legătură cu litigiul.
A arătat pârâta, că aşa cum reiese din sentinţa civilă nr. 323 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Topliţa, prin întâmpinarea depusă, pârâta, reclamanta din prezenta cauză, nu a solicitat cheltuieli de judecată ci doar respingerea acţiunii în pretenţii ca nedovedită, invocând în principal lipsa calităţii sale procesuale şi excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Topliţa.
III. A fost administrată proba cu înscrisuri şi s-au ataşat dosarul nr.69/326/2006 al Judecătoriei Topliţa.
IV. Prin sentinţa civilă nr.7 din 08.01.2009, Judecătoria Topliţa, a respins cererea formulată.
În considerente, a reţinut prima instanţă că prin sentinţa civilă nr. 323 din 19 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 69/326/2006 al Judecătoriei Topliţa, s-a admis acţiunea reclamantei SC A SRL, pârâta SC I SRL fiind obligată să plătească suma de 8696,5 lei reprezentând marfă livrată şi neachitată şi suma de 1740,44 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Declarându-se recurs împotriva sentinţei mai sus menţionate, prin decizia nr. 686/R din 23 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 69/326/2006 al Tribunalului Harghita, s-a admis recursul recurentei SC I SRL, prin urmare acţiunea comercială formulată de reclamanta SC A SRL a fost respinsă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata SC A SRL a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în cuantum de 309,3 lei, decizia devenind irevocabilă.
A mai reţinut prima instanţă că SC I SRL, a investit cu formulă executorie hotărârea, iar prin executor judecătoresc, debitoarea SC A SRL a fost notificată ca în termen de 15 zile de la primire să achite suma totală de 1609,60 lei, din care suma de 1300 lei reprezentând onorariu de avocat rezultat din dosarul nr. 69/326/2006 al Judecătoriei Topliţa iar suma de 309,6 lei reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
S-a mai reţinut că articolul 274 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească toate cheltuielile de judecată, acest text având în vedere partea care a câştigat irevocabil procesul.
Concluzionând, prima instanţa a stabilit că în cauză, instanţa de recurs nu s-a aflat în situaţia omisiunii pronunţării cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de recurentă, acestea fiind acordate în cuantum de 309,3 lei, potrivit probelor depuse la dosar, apreciind ca neîntemeiată cererea formulată.
V. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC I SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii şi drept consecinţă admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că prin decizia nr.686/R/2007, Tribunalul Harghita a modificat sentinţa civilă nr.323 din 19.06.2007, pronunţată de Judecătoria Topliţa şi deşi prin recursul declarat , s-au solicitat cheltuielile de judecată compuse din onorariu de avocat în faţa instanţei de fond, onorariu expert, taxă judiciară de timbru în recurs şi onorariu avocat în recurs, instanţa a acordat doar 309,6 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru,
Susţine recurenta, că intimata a pierdut definitiv şi irevocabil demersul procesual declanşat în dosarul nr.69/326/2008, astfel fiind în culpă procesuală, are obligaţia de a achita toate cheltuielile de judecate efectuate.
Se mai arată de recurentă, că în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra cestor cheltuieli, se pot cere pe calea unei acţiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dat câştig de cauză.
Critică recurenta hotărârea primei instanţe, sub aspectul reţinerii că nu a solicitat cheltuieli de judecată şi nu au fost dovedite, arătând că la f.32 şi f.101, se găsesc chitanţele ce fac dovada onorariului de avocat.
Referitor la cele reţinute prin considerentele hotărârii, arată recurenta că nu sunt altceva decât îndrumări juridice privind executarea silită, ceea ce excede cadrului procesual.
VI. Intimata SC A SRL, la termenul de judecată din 25.02.2009, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate.
Arată intimata, că în dosarul nr.69/326/2006, recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată iar în recursul formulat a solicitat cheltuieli, însă nu a precizat în concret că solicită şi cheltuielile de judecată avansate în faţa primei instanţe.
Susţine intimata, că din dovezile existente la dosar, nu rezultă cuantumul de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, ci doar cheltuielile avansate în recurs, în cuantum de 309,3 lei, iar recurenta trebuie să dovedească că cheltuielile ce le solicită le-a avansat cu ocazia procesului şi nu după ce hotărârea a rămas irevocabilă.
VII. Nu au fost administrate alte probe în recurs.
VIII. Neexistând alte motive de ordine publică, Tribunalul va analiza recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă.
În fapt. Prin sentinţa civilă nr.323 din 19.06.2007, pronunţată de Judecătoria Topliţa, în dosar nr.69/326/2006, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta – intimată SC A SRL, pârâta-recurentă SC I SRL, fiind obligată la plata sumei de 8.696,5 lei cu titlu de marfă livrată şi neachitată şi 1740,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contrar apărării invocate de intimată, recurenta SC I SRL, în dosarul nr.69/326/2006, în calitate de pârâtă, a formulat întâmpinare – f.19- invocând excepţia lipsei calităţii procesual pasive, solicitând şi obligarea intimei, reclamantă în cauză, la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul va constata că dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, s-a făcut în cauză de către pârât – recurenta în speţă, prin chitanţele nr.7558876 10 din 02.10.2006- f.93 şi chitanţa nr.32 din 14.06.2007 – f.101, în cuantum de 1300 lei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs, iar prin decizia nr.686/R din 23.10.2007, Tribunalul Harghita, a admis recursul, a modificat sentinţa civilă nr.323/2007, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta-intimată SC A SRL, împotriva SC I SRL, iar potrivit art.274 C.pr.civilă, intimata a fost obligată la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 309,3 lei, însă aceste cheltuieli reprezintă taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, achitate de recurentă în recurs, potrivit chitanţei nr.159426/2007. ( a s vedea f.33)
IX. Soluţia pronunţată de Judecătoria Topliţa este criticabilă sub următoarele aspecte:
Nu poate fi reţinută împrejurarea că instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată şi astfel nu se pot solicita pe calea unei cereri separate, acesta, deoarece, ca urmare a modificării integrale a hotărârii, instanţa de recurs a soluţionat cererea pe fondul ei şi avea obligaţia de a se pronunţa şi asupra cererii pârâtei, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu dezbaterea cauzei în faţa primei instanţe, respectiv onorariu de apărător în cuantum de 1300 lei.
Nu poate fi primită nici apărarea intimatei, fiind criticabilă şi hotărârea primei instanţe, cum că aceste cheltuieli s-au efectuat de recurentă după soluţionarea irevocabilă a procesului, deoarece, Judecătoria Topliţa a pronunţat sentinţa civilă la data de 19.06.2007, iar dovada cheltuielilor de judecată ale pârâtei, s-a făcut prin chitanţele nr.7558876 10 din 02.10.2006 şi chitanţa nr.32 din 14.06.2007, deci în timpul procesului.
Si de asemenea, soluţia primei instanţe este criticabilă şi sub aspectul reţinerii că instanţa de recurs a acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 309,3 lei. Este adevărat, însă aceste cheltuieli, au fost avansate de recurentă cu ocazia judecării cererii de recurs şi nu cu ocazia judecării procesului în faţa primei instanţe.
În drept, temeiul răspunderii civile delictuale, art.998 C.civil, coroborat cu art.274 C.pr.civilă, partea care a pierdut procesul este în culpă procesuală şi are obligaţia de a achita părţii adverse cheltuielile de judecată ocazionate.
În speţă, fiind pronunţată soluţia respingerii cererii formulate de către intimata SC A SRL ca urmare a admiterii recursului, aceasta, este obligată să achite recurentei SC I SRL, cheltuielile de judecată ocazionate cu soluţionarea cauzei înregistrate sub nr.69/326/2006, în cuantum de 1300 lei şi solicitate de aceasta prin întâmpinarea formulată cât şi cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
Tribunalul va constata însă ca nejustificată pretenţia în cuantum de 35,70 lei, reprezentând cheltuieli cu ocazia notificării intimatei la data de 12.06.2008, deoarece neexistând un titlu executoriu faţă de pretenţia de 1300 lei, intimata nu avea vreo obligaţie la acel moment.
Intimata fiind în culpă procesuală şi văzând dispoziţiile art.998 C.civil, coroborat cu art.274 C.pr.civilă, va fi obligată să achite recurentei cheltuieli de judecată în cuantum de 58,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, potrivit chitanţei nr.2940808/2009.(a se vedea f.10)
