Prin sentinţa civilă 2072/17.03.2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureş – Secţia civilă, competenţa de soluţionare a cererii reclamantului H I Aformulată în contradictoriu cu pârâţii S Nşi S E reţinându-se că, în raport de pretenţiile solicitate – mai mari de 500 mii lei – competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului.
Fiind astfel investit cu soluţionarea cererii reclamantului, înregistrată la Judecătoria Tg. Mureş la data de 20.06.2008, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea formulată şi precizată ulterior (fila 26 dosar tribunal) reclamantul solicită obligarea pârâţilor amintiţi la plata sumei de 547.560 lei cu titlu de preţ neachitat, obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale aferente acestei sume începând cu data formulării acţiunii şi până la plata efectivă, partajarea bunurilor comune ale pârâţilor, notarea procesului în CF 94984 ind. Tg. Mureş şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii astfel cum a fost precizată, reclamantul aminteşte de un contract de vânzare cumpărare prin care l-a mandatat pe pârâtul S Nsă îi vândă cota de ½ parte din imobilul teren înscris în cartea funciară amintită. Reclamantul susţine că pârâtul nu i-a restituit preţul primit în calitatea lui de mandatar al vânzătorului şi mai arată că ulterior, pentru o parte din preţ (40.000 Euro), între reclamant şi pârât a intervenit un contract de împrumut sub semnătură privată încheiat la 06.02.2008. Suma împrumutată nu a fost restituită reclamantului, cu toate că a expirat termenul împrumutului.
Pârâtul S Na depus întâmpinare (filele 20-22 dosar tribunal), prin care arată că într-adevăr a intermediat vânzarea unei suprafeţe de teren a reclamantului. Pârâtul susţine că şi-a executat obligaţia izvorâtă din contractul de mandat, în sensul că i-a achitat reclamantului suma de 40.000 Euro, iar pentru diferenţa de preţ i-a dat un autoturism Volkswagen Passat, în valoare de 15.000 Euro. Pârâtul susţine că aceasta a fost înţelegerea părţilor, urmând ca diferenţa de preţ reclamantul să o primească la momentul vânzării şi a unei alte parcele în suprafaţă de 17.700 mp. Pârâtul susţine că această stare de fapt reiese din cuprinsul declaraţiei autentificată sub nr. 1320/2007 (fila 10 dosar).
În cauză reclamantul a înţeles să probeze pretenţiile cu înscrisurile depuse la dosar contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1670/17.07.2007 de Notar Public A M (filele 8-9), contractul de împrumut sub semnătură privată încheiat la data 26.02.2008 (fila 7), declaraţia pârâtului autentificată sub nr. 1320/2007, de notar public Dan Valentin Simion (fila 11) şi actul notarial prin care reclamantul a revocat procura dată pârâtului, revocare din data de 16.07.2007 (fila 12 dosar).
Pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părţi instanţa a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu reclamantului, în şedinţa publică din data de 10.11.2009.
La acelaşi termen s-a procedat şi la luarea interogatoriului pârâtului S N, interogatoriu propus de reclamant.
Instanţa a pus din oficiu în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S E (fila 24 dosar).
Reclamantul a depus la dosar şi modul de calcul a dobânzilor pretinse, prin cererea înregistrată la data de 12.11.2009.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante .
Din cuprinsul prevederilor art. 1539-1541 Cod civil reiese faptul că mandatarul este obligat să execute întocmai obligaţiile izvorâte din contractul de mandat.
Din actele dosarului reiese că între părţi s-a născut un raport juridic din mandatul cuprins în procura autentificată sub nr. 1319/16.07.2007. În baza acestui mandat, pârâtul S Na înstrăinat un bun aparţinând reclamantului.
Din contractul de vânzare – cumpărare indicat mai sus în prezentele considerente, reiese că pentru cota parte a bunului proprietatea reclamantului, preţul obţinut în urma vânzării terenului este 100.000 Euro. Din conţinutul contractului de vânzare – cumpărare reiese că acest preţ s-a virat în contul deschis la Banca Transilvania – Sucursala Tg. Mureş, contul mandatarului.
Din cuprinsul apărării pârâtului coroborat cu răspunsul la interogatoriu, instanţa reţine că preţul obţinut din vânzarea prin intermediul pârâtului a bunului proprietatea reclamantului, nu a fost predat reclamantului. Această stare de fapt reiese implicit din aspectele redate de pârât prin întâmpinare .
Apărarea pârâtului în sensul că acesta şi-ar fi executat obligaţia izvorâtă din contractul de mandat, nu poate fi primită. Pârâtul S Nface referire la executarea obligaţiei de predare a preţului, însă în alte condiţii şi cu schimbarea obiectului acelei obligaţii (prin predarea către reclamant a unui autoturism în contul unei părţi din preţ şi prin stabilirea unui alt termen de predare al unei alte părţi din preţ).
Această apărare a pârâtului nu poate fi luată în considerare, întrucât nu reiese din nici un act al dosarului existenţa unui acord de voinţă al ambelor părţi contractante, în sensul arătat mai sus. Or atât stabilirea unui anumit termen de predare a preţului (de executare a obligaţiilor mandatarului) cât şi o novaţie (schimbarea obiectului a convenţiei), pentru a produce efecte juridice, trebuiau să cuprindă un acord de voinţă al ambelor părţi .
Instanţa are în vedere principiul simetriei raporturilor juridice, astfel că orice modificare a unei convenţii iniţiale trebuie să reiasă în mod expres ca fiind manifestarea de voinţă a tuturor părţilor contractuale. De asemenea, potrivit art. 1073 Cod civil , creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei.
Din aceste motive nu poate fi primită apărarea pârâtului că aceste modificări ale raportului juridic ar reieşi din declaraţia de la fila 10 dosar. Acea declaraţie emană doar de la pârât, fără a cuprinde şi un acord de voinţă al reclamantului.
Instanţa reţine aşadar că prim-pârâtul în calitatea lui de mandatar al reclamantului, nu şi-a executat obligaţia de a preda către reclamant preţul obţinut din vânzarea bunului ce formează obiectul contractului de la filele 8-9 dosar .
Instanţa reţine aşadar că cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 100.000 Euro (în echivalentul în lei la momentul plăţii) este întemeiată, prin raportare la art. 1539-1541 Cod civil.
Pe lângă aceste temeiuri în drept, instanţa are în vedere faptul că pentru o parte din cei 100.000 Euro amintiţi mai sus, părţile au convenit ca o sumă de 40.000 Euro să rămână la pârâtul S N, până la sfârşitul lunii februarie 2008, cu titlu de împrumut (fila 7). Acel termen a expirat, astfel că este atrasă răspunderea pârâtului de restituire a sumei împrumutate în temeiul art. 1584 Cod civil.
Susţinerea pârâtului de la ultimul termen de judecată, că în realitate din cei 100.000 Euro, o sumă de 40.000 Euro ar fi fost împrumutată de reclamant unei terţe persoane, iar pârâtul ar fi fost un garant, nu poate fi primită.
Conţinutul contractului de împrumut de la fila 7 dosar are putere de lege între părţi (art. 969 Cod civil). Potrivit acestui contract pârâtul S Neste persoana împrumutată, motiv pentru care obligaţia de restituire îi revine acestuia, conform prevederilor art. 1584 Cod civil.
În concluzie instanţa reţine faptul că reclamantul a dovedit pretenţiile principale solicitate.
Aceste pretenţii sunt însă dovedite doar faţă de pârâtul S N.
Reclamantul nu a dovedit existenţa vreunui raport contractual cu pârâta S E, motiv pentru care instanţa apreciază că raportat la prevederile art. 109 Cod procedură civilă pretenţiile nu pot fi îndreptate împotriva acesteia.
Pentru aceste motive, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S E şi va respinge cererea reclamantului îndreptată împotriva acesteia.
Pretenţiile intentate împotriva pârâtului S Nurmează a fi admise în parte. Astfel, instanţa va dispune obligarea pârâtului la echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 100.000 Euro, cu dobânda legală, începând cu data introducerii acţiunii 20.06.2008 şi până la plata efectivă (art. 1088 Cod civil). În rest, pretenţiile până la concurenţa sumei de 547.560 lei urmează a fi respinse, ca nedovedite.
Instanţa va respinge cererea reclamantului de notarea acestui proces în cartea funciară, apreciind că prezenta cerere de chemare în judecată nu are legătură cu imobilul ce în prezent este în proprietatea unei terţe persoane. Pretenţiile ce formează obiectul prezentei cauze izvorăsc din contractul de mandat şi din contractul de împrumut amintite mai sus şi nu au legătură cu titlul ce s-a constituit în favoarea terţei persoane pentru imobilul în litigiu. Nu sunt îndeplinite aşadar cerinţele art. 29 din Legea 7/1996.
În ce priveşte petitul de partajare a bunurilor comune, instanţa aminteşte că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 28.05.2009 s-a dispus disjungerea acestui petit şi formarea unui nou dosar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va dispune şi obligarea pârâtului S Nla plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de acesta cu prezentul proces în sumă totală de 13.186 lei reprezentând onorariu avocaţial (conform chitanţelor de la filele 17-19 dosar), taxa judiciară de timbru achitată prin chitanţa de la fila 19 dosarul judecătoriei şi timbru judiciar ataşat la chitanţa amintită.
