Pretentii. Dovada culpei conform art.1169 Cod civil cu referire la art.83.3 din regulamentul de transport. Despagubirea datorata.
Potrivit art.83.3 din regulamentul de transport pe calea ferata, aprobat prin OG nr.41/1997, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poarta urme de violare, se presupune, pâna la proba contrara, ca raspunderea pentru aceste lipsuri apartine carausului.
Calculul despagubirilor datorate includ: pretul de rafinarie, TVA, accize si taxa de drum, conform dispozitiilor legale în vigoare la data producerii prejudiciului.
Prin cererea formulata la data de 02.06.2003 si înregistrata sub nr.3601/COM/2003 la Tribunalul Constanta, S.N.P. P. S.A.Bucuresti a chemat în judecata pe pârâta SNTFM – CFR M.Constanta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 12.488.227 lei cu titlu de pretentii si a sumei de 1.395.596 lei cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a expediat pe adresa O.T.cantitatea de 45.250 kg motorina cu vagonul cu terminatia 0517. Conform procesului-verbal nr.227/2002 întocmit în Statia CFR Palas si procesul-verbal de constatare nr.1637/30.08.2002 întocmit de R., vagonul a sosit cu sigiliile violate si cu scurgeri din continut, lipsind o cantitate de 625 kg motorina în valoare de 12.488.227 lei.
A sustinut reclamanta ca pretul calculat este cel de la data efectuarii transportului si cuprinde pretul de vânzare cu amanuntul calculat ca fiind pret Rafinarie+accize+taxa de drum+TVA.
Întrucât marfa s-a pierdut în perioada în care se afla în paza juridica a carausului, conform art.83.1 din Regulamentul CFR, acesta este raspunzator de prejudiciul creat.
Reclamanta a invocat în drept disp.art.83.1; 85.2 si 88.6 din Regulamentul CFR/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.8478/COM/2003 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea retinând ca reclamanta nu a facut dovada, conform art.1169 Cod civil, a culpei pârâtei în îndeplinirea contractului de transport întrucât, astfel cum rezulta din mentiunile exprese din procesul-verbal întocmit în statia P., vagoanele au sosit la destinatie cu încuietorile intacte la toate sistemele de închidere, ventilul central fiind gasit sigilat în pozitia deschis, fara sa asigure etanseitatea marfii. De asemenea, s-a retinut culpa predatorului pentru lipsa cantitatii de 625 kg motorina.
Prin decizia civila nr.98/COM/2004 Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentintei mentionate, iar prin decizia nr.2090/2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Constanta si s-a casat decizia civila nr.98/2004 a Curtii de Apel Constanta dispunându-se trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru judecarea recursului declarat de reclamanta.
Recurenta a sustinut în motivele de recurs ca instanta de fond a aplicat gresit legea si a interpretat eronat probele din dosar retinând culpa predatorului care nu a asigurat etanseizarea marfii.
A aratat recurenta ca luarea în primire a vagonului pentru transport, fara existenta unor obiectiuni din partea carausului consemnate în scrisoarea de trasura creaza prezumtia ca acesta a fost corespunzator pentru transport, neputând fi retinuta culpa în sarcina carausului.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate Curtea a constatat ca recursul este fondat.
Astfel, reclamanta a expediat pe adresa Oil Terminal vagonul cu terminatia 0517 încarcat cu motorina, constatându-se la destinatie, astfel cum rezulta din procesul-verbal nr.227/28.08.2002 întocmit în statia CFR Palas si procesul-verbal nr.1637/30.08.2002 întocmit la R., o lipsa cantitativa de 625 kg motorina.
S-a constatat prin procesul-verbal nr.227/2002 ca vagonul „prezenta scurgere fir continuu la canea pe partea opusa statiei cu încuietori intacte, însa cu ventilul central si caneaua opusa statiei sigilate în pozitia deschis”.
Potrivit art.83.3 din regulamentul de transport pe calea ferata, aprobat prin O.G. nr.41/1997, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poarta urme de violare, se presupune, pâna la proba contrara, ca raspunderea pentru aceste lipsuri apartine carausului.
Fata de aceste dispozitii si având în vedere ca pârâta, în calitate de caraus, nu a facut dovada exonerarii sale de raspundere, instanta de recurs apreciaza ca actiunea reclamantei este întemeiata.
Faptul ca pârâta a primit spre transport vagoanele încarcate cu marfa, fara a avea obiectiuni cu privire la etanseizarea marfii si la sigiliile aplicate creaza prezumtia ca acestea au corespuns, predatorul fiind exonerat de o eventuala raspundere.
De asemenea, conform art.85.2 din Regulament „în caz de pierdere totala sau partiala a marfii, calea ferata trebuie sa plateasca, excluzând alte daune interese, o despagubire calculata dupa factura, dupa pretul curent al marfii si, în lipsa a uneia sau a alteia, dupa pretul marfurilor de aceeasi natura si calitate, la locul si data la care marfa a fost primita la transport”.
În cauza, reclamanta a calculat despagubirea datorata de pârâta incluzând: pretul de rafinarie, TVA, accize si taxa de drum, conform dispozitiilor legale în vigoare la data producerii prejudiciului.
Potrivit art.10 din O.U.G. nr.17/2000 obligatia de plata si exigibilitatea TVA iau nastere la data efectuarii livrarii, deci în momentul predarii efective a produselor catre caraus.
Referitor la accize, potrivit art.16 si 17 din O.G. nr.27/2000 platitorii de accize pentru produse petroliere sunt agentii producatori, în speta recurenta-reclamanta care le vireaza la momentul efectuarii livrarii, iar taxa de drum era datorata în temeiul Legii nr.118/1996 republicata.
Fata de cele retinute, se constata ca despagubirea datorata de pârâta a fost calculata în mod corect, în conformitate cu dispozitiile art.85.2 din Regulament.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt fondate, actiunea sa fiind întemeiata, instanta de control admite recursul în baza art.312 al.3 coroborat cu art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila si modifica în tot sentinta recurata în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtei la plata sumei de 12.488.227 lei vechi (1.248,8 RON) cu titlu de pretentii.
Decizia civila nr.604/COM/01.09.2005
