Prin recursul formulat de către SC xxx SA s-a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond cu dispoziţia de a se reface expertiza sau să se întocmească o nouă expertiză, iar în subsidiar admiterea recursului.
Tribunalul a reţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea corectă a legii, fiind judicios motivată.
În ceea ce priveşte solicitarea de refacere a expertizei întocmite în cauză sau de a se întocmi o altă expertiză, întrucât nu putut formula obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2014 instanţa de fond a încuviinţat cererea de amânare formulată de apărătorii părţilor prin care au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului auto care nu a fost depus în termen procedural şi s-a prorogat discuţia cu privire la conţinutul raportului de expertiză auto, la termenul din 07.05.2014. Ulterior. La termenul de judecată din data de 07.05.2014, apărătorul pârâtei SC xxx SA a solicitat strigarea cauzei la ora 11,30 şi prin încheierea din data de 07.05.2014 s-a consemnat că la apelul nominal făcut în şedinţă publică, la ordine, a răspuns reclamanta prin avocat xxx, lipsind pârâta şi instanţa a pus în discuţie conţinutul raportul de expertiză auto şi pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 14.05.2014, când instanţa a constatat că are nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului şi a amânat pronunţarea la data de 21.05.2014.
Or, comparând data de 08.04.2014 când a fost depusă expertiza tehnică auto la dosarul cauzei când s-a acordat termen de judecată prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2014 pentru data de 07.05.2014, tribunalul apreciază că recurenta-pârâtă SC xxx SA a avut timp suficient să prezinte instanţei eventualele obiecţiuni la raportul de expertiză.
Din consemnările încheierii de şedinţă din data de 07.05.2014 a rezultat că dosarul a fost luat la ordine, cu respectarea dispoziţiilor art.125 alin.1 C.pr.civ., conform listei cu pricinile fixate să se judece la aceea dată.
Tribunalul mai reţine că în conformitate cu dispoziţiile art.129 alin.1 C.pr.civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului; au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art.723 alin.1, precum şi să-şi probeze retenţiile şi apărările. Or, recurenta-pârâtă îşi invocă propria culpă apreciind în mod greşit că nu a putut să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul reţine că prima instanţă a reţinut corect prin considerentele sentinţei atacate situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a arătat pe larg motivaţia pentru care a admis acţiunea formulată de reclamantă.
Recurenta critică în esenţă interpretarea greşită a materialului probator administrat în cauză, apreciind că expertiza xxx nu a stabilit în mod corect valoarea despăgubirilor.
Tribunalul apreciază ca fiind nefondate aceste afirmaţii, reţinând faptul că instanţa de fond a avut în vedere concluzia expertului raportat la dispoziţiile art.201 şi urm. C.pr.civ. şi împrejurarea că aceasta se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză, respectiv dosarul de daune nr. xxx şi procesul-verbal de intervenţie nr.xxx încheiat de I.S.U. xxx-subunitatea Detaşamentul de Pompieri xxx.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică auto xxx a rezultat că în urma incendiului, autoturismul a fost complet distrus, contravaloarea despăgubirilor fiind în cuantum de xxx euro = xxx lei, cauzele producerii incidentului fiind pierderile de combustibil motor combinate cu un scurt circuit la instalaţia electrică în zona compartimentului motor, nefiind identificate motive de incendiere voluntară a autovehiculului.
În mod eronat susţine recurenta-pârâtă în conformitate cu art.8.2 pct.b din Condiţiile Generale Contractuale privind Asigurarea Facultativă a Autovehiculelor, ar fi îndreptăţită să nu acorde despăgubiri în acest caz, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că incendiul nu a fost declanşat voluntar, acesta producându-se la data de 02.11.2010, ora 3,40 când conducătorul auto xxx se deplasa cu autoturismul marca Fiat cu numărul de înmatriculare xxx pe DN1 D din direcţia Albeşti Paleologu spre comuna Ciorani. La un moment dat conducătorul auto a simţit miros de plastic ars şi a oprit autoturismul, a deschis capota motorului şi a constatat că ieşeau flăcări din compartimentul motor şi în momentul când s-a deschis capota flacăra s-a intensificat datorită aerului proaspăt, a încercat să stingă incendiul cu ajutorul a două instinctoare de la autovehiculele care au oprit la locul incidentului şi nereuşind a sunat la 112.
Se reţine că autoturismul xxx, nr.xxx era achiziţionat în leasing proprietar fiind XXX iar utilizator era SC xxx SRL, autoturismul fiind condus la data incendiului de xxx, şi conform înscrisurilor de la dosar intimata-reclamantă era îndreptăţită la acordarea sumei de xxx euro conform poliţie de asigurare seria C nr.xxx (fila 12 dosar fond) în care calitatea de asigurător o are SC xxx SRL.
Faţă de aceste considerente, tribunalul în baza art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
