JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 264/C DIN DATA DE 05.02.2008
Răspundere civilă delictuală. Răspundere pentru fapta proprie. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Condiţii. Raport de prepuşenie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 11.06.2007 reclamantul T. C. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC X SRL şi C. C. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 560 de lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului care i-a fost cauzat prin lăsarea fără supraveghere a două cabaline care aparţineau pârâtei SC X SRL, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 15.01.2007, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală în direcţia Mangalia – Negru Vodă, două cabaline au pătruns pe drumul judeţean 391 în zona fostului IAS Albeşti şi i-au lovit autoturismul provocându-i numeroase avarii, respectiv capotă înfundată, aripa dreapta faţă înfundată, far dreapta spart, parbriz spart, plafon îndoit.
La data de 02.02.2007, a susţinut reclamantul, a efectuat reparaţii la autoturism în valoare de 560 de lei, iar, în urma sesizării pe care a adresat-o Poliţiei Albeşti, s-a constatat că responsabilitatea supravegherii celor două cabaline îi revenea pârâtului C. C., angajat al SC X SRL, care a fost sancţionat contravenţional.
Întrucât paza juridică a animalelor aparţinea pârâtei SC X SRL, iar paza materială i-a aparţinut pârâtului C. C., reclamantul a promovat prezenta acţiune apreciind că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 998 – 999, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 din Codul civil.
Cererii i-au fost anexate, în copie, înscrisuri.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat pentru a-şi preciza poziţia procesuală faţă de acţiunea dedusă judecăţii.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori şi a probei cu interogatoriul pârâţilor, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă, iar pentru administrarea probei cu înscrisuri a mai depus la dosar invitaţie la conciliere, tichete recomandate şi proces – verbal de conciliere.
Instanţa a procedat la audierea martorilor iar, faţă de lipsa pârâţilor la interogatoriu, a facut aplicarea dispoziţiilor art. 225 din Codul de procedură, socotind această împrejurare fie ca o mărturisire deplină, fie ca un început de dovadă în folosul părţii adverse.
Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a constatat următoarele:
La data de 15.01.2007, în jurul orelor 1800, reclamantul se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Dacia dinspre Mangalia spre Negru Vodă, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor, care confirmă susţinerile reclamantului sub acest aspect.
Aceiaşi martori au mai afirmat că, aflându-se în maşina care circula în spatele autoturismului reclamantului, au observat că, la un moment dat, doi cai au apărut din incinta fostului IAS Albeşti şi au traversat şoseaua, iar reclamantul a acroşat unul dintre aceştia.
Când au ajuns la locul incidentului au văzut că autoturismul reclamantului suferise mai multe avarii, respectiv capotă înfundată, aripa dreapta faţă înfundată, far dreapta spart, parbriz spart şi plafon îndoit, care au fost ulterior constatate şi de Poliţia Albeşti, fiind menţionate ca atare în autorizaţia pentru reparaţii eliberată reclamantului.
În urma cercetărilor făcute de organele de poliţie s-a stabilit că animalele aparţineau pârâtei SC X SRL iar responsabilitatea supravegherii acestora revenea pârâtului C. C., care a şi fost sancţionat cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 19 din Legea nr. 61/1991, astfel cum reiese din procesul – verbal de contravenţie încheiat la data de 10.02.2007.
Reparaţiile autoturismului avariat au fost efectuate de către reclamant iar costul total al acestora a fost de 560 de lei, conform facturii fiscale şi chitanţei anexate la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 din Codul civil „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999 din acelaşi act normativ prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.
Aceste dispoziţii legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile acesteia şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) din Codul civil comitenţii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-ai încredinţat, iar art. 1003 din acelaşi act normativ prevede că atunci când fapta ilicită este imputabilă mai multor persoane, acestea răspund solidar faţă de victima prejudiciului.
Ceea ce este definitoriu pentru calităţile de comitent şi prepus este existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană, fizică sau juridică, a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredinţare decurge posibilitatea pentru prima persoană (comitent) de a da instrucţiuni, a direcţiona, îndruma şi controla activitatea celeilalte persoane (prepus) aceasta din urmă având obligaţia de a respecta îndrumările şi directivele primite.
În cauză, instanţa constată că sunt îndeplinite atât condiţiile răspunderii pârâtului C. C. pentru fapta proprie, cât şi condiţiile răspunderii pârâtei SC X SRL, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului C. C.
Astfel, prejudiciul suferit de reclamant constă în avariile produse de calul cu care acesta a intrat în coliziune, constatate de către martorii audiaţi şi de către Poliţia comunei Albeşti, şi a fost dovedit atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale, fapta ilicită constă în lăsarea fără supraveghere, de către pârâtul C. C., a celor două cabaline, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu rezultă fără dubiu din declaraţiile martorilor, care au observat momentul impactului dintre cal şi autoturism, dar au constatat şi avariile produse de cal acestuia din urmă, iar vinovăţia pârâtului C. C. reiese din procesul – verbal de contravenţie şi din adresa Poliţiei Albeşti, care atestă faptul că acesta avea obligaţia supravegherii animalelor.
Pe de altă parte, paza juridică a celor două cabaline aparţinea pârâtei SC X SRL, al cărei angajat este pârâtul C. C., astfel cum reiese din adresa Poliţiei Albeşti, fiind dovedită existenţa raportului de prepuşenie dintre pârâţi, de natură să atragă răspunderea solidară a acestora faţă de victima prejudiciului.
Împrejurarea că pârâtul C. C. este angajatul SC X SRL ori că acesta avea obligaţia supravegherii celor două cabaline rezultă, pe lângă probele deja menţionate, şi din interogatoriile adresate celor doi pârâţi, instanţa socotind lipsa acestora pentru a răspunde la interogatorii ca un început de dovadă în folosul reclamantului.
Pentru aceste motive, instanţa a constatat că solicitarea reclamantului privind obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 560 de lei despăgubiri civile, constând în contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul proprietate personală, este întemeiată şi a admis-o.
Totodată, faţă de dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă şi de împrejurarea că acţiunea a fost admisă, instanţa a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului, în solidar, şi suma de 450,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariul apărătorului ales.
