2. Recurs împotriva deciziei de desfiinţare cu reţinere şi a celei pronunţate după reţinerea spre rejudecare. Servituţi – de vedere şi picătură a streşinii; obligaţie de a face – ridicare construcţie; despăgubiri şi daune cominatorii
Drept procesual civil; drept civil.
– art. 998, 999, 611, 615 C.civil
– art.109, 304 pct. 7, 9, 294 alin.2 C.pr.civ.
– art. 21 Constituţie
– art. 6 CEDO
Nerecurarea deciziei de desfiinţare cu reţinere împiedică partea ce a recurat numai decizia din rejudecare de a mai susţine cu şanse de reuşită în recurs critici vizând-o pe prima;;
În absenţa motivelor de nelegalitate şi prin invocarea în recurs a unor critici nesusţinute în apel nu poate fi primit recursul.
Lăsarea cuantumului daunelor cominatorii la aprecierea instanţei împiedică partea de a-l mai putea contesta.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în despăgubiri pentru necontestarea actelor administrative în baza cărora s-au efectuat lucrările cauzatoare de prejudiciu, nu poate fi admisă în condiţiile în care cauza pretenţiilor este răspunderea civilă delictuală şi fără a se aduce atingere dreptului părţii de acces efectiv la o instanţă.
Nefinalizarea lucrării de construcţie nu prezintă relevanţă din prisma interdicţiei instituite de art. 611 C.civil, în condiţiile în care sunt îndeplinite toate condiţiile textului.
Necontestarea concluziilor expertizei cu privire la cuantumul despăgubirilor înlătură dreptul părţii interesate de a-l mai critica în recurs ca şi motiv distinct.
Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Decizia. nr. 40/20.01.2010
Prin Sentinţa civilă nr. 6147 din 2.07.2008, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 4918/180/2007 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Ş.S. în contradictoriu cu pârâţii C.T. şi C.V. şi, în consecinţă:
– au fost obligaţi pârâţii ca la imobilul proprietate, situat în Bacău, să-şi construiască sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor;
– au fost obligaţi pârâţii ca la acelaşi imobil să desfiinţeze servitutea de vedere creată asupra imobilului vecin, proprietate a reclamantului;
– au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 9265 Ron reprezentând prejudiciu cauzat cu ocazia lucrărilor de construire a imobilul propriu.
– a fost obligat reclamantul la plata sumei de 200 Ron către pârâţi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
În baza autorizaţiei de desfiinţare nr. —/2005, pârâţii au realizat demolarea imobilul locuinţă, regim de înălţime parter, în suprafaţă construită de 116 mp, situată în Bacău, în locul acesteia fiind edificată o construcţie cu regim de înălţime P+1+M, în suprafaţă desfăşurată de 449,80 mp, în baza autorizaţiei de construcţie nr.—/2005.
La baza autorizaţiei de desfiinţare menţionate mai sus a stat acordul de voinţă exprimat de reclamant în cuprinsul declaraţiei autentificate nr. —/2005, reclamantul fiind proprietarul imobilului alipit de imobilul proprietatea pârâţilor.
În ce priveşte verificarea conformităţii imobilului construit cu dispoziţiile legale în vigoare, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică specialitatea construcţii.
Concluziile expertului au fost în sensul că imobilul proprietatea pârâţilor prezintă mai multe goluri (imobilul fiind în faza de construcţie), situate la o distanţă mai mică de 1.90 m de linia de hotar ce separă proprietăţile părţilor, acestea fiind dispuse în felul următor: la parter geam cameră centrala termică, geam baie, casa scării, iar la etaj geam baie;
S-a apreciat astfel de către instanţă că se impune admiterea cererii de chemare în judecată sub aspectul desfiinţării servituţilor de vedere, modalităţile de aducere la îndeplinire a acestei obligaţii de către pârâţi fiind enumerate de către expert în cuprinsul raportului de expertiză (cap II, pct. 2).
Instanţa a apreciat că şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la a-şi construi sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul acestora, trebuie admis întrucât, la momentul efectuării raportului de expertiză, apele pluviale erau evacuate prin aruncător, fapt de natură să cauze prejudicii imobilului reclamantului.
În ce priveşte acest din urmă capăt de cerere, instanţa a luat act şi de faptul că imobilul proprietatea pârâţilor este în curs de construire, însă acest aspect nu a fost apreciat ca fiind de natură a-i exonera de obligaţia executării cu precădere a lucrările menţionate, mai ales în condiţiile în care durata de execuţie a clădirii rămâne incertă.
Cât priveşte capătul de cerere privind demolarea părţii de construcţie ce nu respectă distanţa legală faţă de imobilul proprietatea pârâţilor, instanţa a constatat că trebuie respins, întrucât, reclamantul nu a indicat temeiul legal în baza căruia a formulat o asemenea cerere.
Cum în cauză s-a stabilit, prin raportul de expertiză, că acoperişul casei proprietatea pârâţilor, nu depăşeşte aerian limita de hotar dintre cele două proprietăţi, s-a respins în consecinţă şi capătul de cerere având ca obiect demolarea părţii din acoperiş ce depăşeşte aerian limita proprietăţii reclamantului.
În ce priveşte prejudiciile menţionate în cererea de chemare în judecată şi a căror reparare s-a solicitat, instanţa a observat că, într-adevăr, expertul a identificat la imobilul reclamantului o serie de degradări – respectiv infiltraţii în umplutura camerei şi holului de acces din casa veche, infiltraţii în peretele hotar, umflarea tencuielilor interioare şi fisuri în pereţii casei vechi sub aspectul cauzei acestor degradări -, cauza lor fiind, cu o probabilitate foarte mare, tasarea fundaţiei din zona peretelui de delimitare spre proprietatea pârâţilor, urmare a demolării pentru a face loc construcţiei noi. Prin urmare, instanţa a apreciat că între degradările apărute la imobilul proprietatea reclamantului şi demolarea imobilului vechi, proprietatea pârâţilor, există legătură de cauzalitate, având în vedere că la partea de imobil ce nu a fost lipită de cel al pârâţilor nu s-au constatat astfel de consecinţe negative.
În aceste condiţii şi având în vedere şi disp. art. 998 şi 999 C.civ, instanţa a apreciat cererea reclamanţilor de a fi obligaţi pârâţii la acoperirea prejudiciului creat prin demolarea imobilului vechi proprietatea acestora ca fiind întemeiată.
S-a observat însă din conţinutul raportului de expertiză faptul că în ce priveşte aceste degradări, ele nu sunt cauzate în întregime de lucrările de demolare executate la imobilul proprietatea pârâţilor, ci şi de executarea neconformă a imobilului reclamantului, în condiţiile în care acest imobil a fost alipit la imobilul cumpărat de pârâţi; acest aspect a fost reţinut la aprecierea reparaţiei pe care a acordat-o reclamantului, constând în contravaloarea lucrărilor de renovare în interiorul locuinţei, costuri evaluate de expert şi detaliate în anexa la raportul de expertiză, eventualele costuri legate de consolidarea locuinţei urmând a fi suportate de reclamant. Deci instanţa a obligat pe pârâţi la plata sumei de 9265 RON reprezentând prejudiciu cauzat cu ocazia lucrărilor de construire a noului imobilul.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamantul şi pârâţii, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4918/180/2007.
Prin D.civ. nr. 55/A/16.02.2009, Tribunalul Bacău a respins ca nefondat apelul pârâţilor şi a admis apelul reclamatului, anulând în parte S.civ. 6147/2008 sub aspectul nepronunţării asupra capetelor de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii şi autorizarea reclamantului ca pe cheltuiala pârâţilor să aducă la îndeplinire obligaţiile dispuse în sarcina acestora; s-a reţinut cauza spre rejudecare în limitele arătate şi s-a fixat termen la 23.03.2009.
S-au reţinut în argumentarea respectivei soluţii următoarele:
Apelanţii-pârâţi au criticat sentinţa pentru că:
– în mod greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii de vreme ce până în prezent reclamantul nu a promovat nici o acţiune pentru anularea autorizaţiei de desfiinţare nr.—/2005 sau a autorizaţiei de construcţie nr.—/2005 (în baza cărora a fost demolată vechea construcţie şi a fost edificată actuala), astfel încât nu poate cere demolarea unei părţi de construcţie realizată în baza unei autorizaţii valabile;
– în mod greşit s-au admis capetele de cerere ce priveau desfiinţarea servituţii de vedere şi cel cu privire la obligarea lor la construirea sistemelor de captare a apelor pluviale, deoarece imobilul pe care l-au edificat este neterminat, iar proiectul prevedea construirea sistemelor de captare a apelor pluviale şi montarea de zidărie”tip Nevada” (cărămidă de sticlă opacă ce permit doar iluminarea nu şi vederea), astfel încât acţiunea a fost admisă prematur; şi că practic, aceste prestaţii urmau, oricum, a fi executate;
– în mod greşit au fost obligaţi la plata sumei de 9265 lei reprezentând prejudiciu, deoarece casa reclamantului a fost lipită de peretele vechi al casei lor (care s-a folosit de faţada peretelui lor), iar atunci când au demolat vechea construcţie, i-au lăsat reclamantului peretele proprietatea lor şi fundaţia acestuia; astfel încât concluzia expertului, conform căreia degradările apărute la imobilul reclamantului nu sunt cauzate de demolarea casei vecine, ci de execuţia neconformă a casei reclamantului de la început, este pertinentă.
Au mai precizat apelanţii-pârâţi că apare ca inechitabil să fie obligaţi la plata unor despăgubiri, atâta timp cât deteriorările constatate sunt cauzate de neexecuţia conformă de la început a casei reclamantului, sens în care a conchis şi expertul, şi că ei, cu bună credinţă, au executat nişte lucrări menite să pună în siguranţă clădirea acestuia şi care aveau o legătură de cauzalitate directă cu demolarea casei lor.
Apelantul-reclamant a criticat soluţia primei instanţe deoarece, în dispozitivul hotărârii atacate, nu a răspuns la toate capetele de cerere, respectiv nu a fost soluţionat capătul de cerere având ca obiect autorizarea de a aduce la îndeplinire obligaţiile stabilite în sarcina pârâţilor, pe cheltuiala acestora, şi aplicarea sancţiunii obligării la daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiilor de la punctele 1,2 şi 3.
A mai precizat apelantul-reclamant că instanţa nu s-a pronunţat, în dispozitiv, cu privire la cererea de demolare a părţii de construcţie ce nu respectă distanţa legală faţă de imobilul proprietatea lor, dar în motivare îl resping, şi că, deşi a apreciat că între degradările apărute la imobilul lui şi demolarea imobilului vechi, există legătură de cauzalitate, a respins solicitarea de a obliga pârâţii la costuri legate de consolidarea locuinţei.
Analizând apelul promovat de apelanţii-pârâţi, tribunalul a constatat următoarele :
În mod corect, prin încheierea pronunţată la data de 17 septembrie 2007, Judecătoria Bacău a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii (cel puţin în ceea ce priveşte capătul de cerere privind demolarea construcţiei) invocată de pârâţi, motivat de faptul că imobilul construcţie a fost ridicat în baza unei autorizaţii de construcţie perfect valabilă şi necontestate de către reclamant; tot corect s-a reţinut că nerespectarea prevederilor legale cu privire la distanţa minimă dintre construcţii, la servitutea de vedere, precum şi cu privire la picătura de streaşină, poate fi cauzată fie de împrejurarea că s-a construit în baza unor autorizaţii de construcţie emise nelegal, fie ca urmare a nerespectării planului de construcţie (aspect care urmează a fi stabilit după administrarea probelor) şi că este excesiv a se pretinde titularului unui drept încălcat prin emiterea unei autorizaţii nelegale să solicite în prealabil anularea acesteia.
Soluţia primei instanţe de admitere a capetelor de cerere privind desfiinţarea servituţii de vedere şi obligarea pârâţilor la construirea sistemelor de captare a apelor pluviale a fost apreciată, de asemenea, ca temeinică, fiind corect argumentată, urmare a analizării probatoriului administrat şi fundamentată pe concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Expertul tehnic a precizat, astfel, că imobilul pârâţilor prezintă mai multe goluri (chiar dacă spre peretele fostei lor locuinţe perete care nu a fost demolat, în continuarea căruia se află încă, şi alte construcţii proprietatea reclamantului), respectiv la parter geamurile de la centrala termică şi baie (în prezent geamuri clare) şi casa scării (în prezent folie), iar la etaj geamul de la baie; a propus expertul ca geamurile de la centrala termică şi băi să fie înlocuite cu geamuri mate, închiderile duble putând fi reduse doar la închidere oscilobatantă, iar golurile de la casa scării să fie închise cu tâmplărie cu geam mat sau tip vitraliu sau cu cărămizi Nevada.
A reţinut de asemenea expertul că în prezent colectarea apelor pluviale la imobilul pârâţilor se realizează prin aruncător, fapt ce creează prejudicii ambelor construcţii (inclusiv a reclamantului) deoarece la o cantitate semnificativă a precipitaţiilor se produc stropiri ale ambilor pereţi din zonă, precum şi băltiri.
S-a mai observat şi că situaţia de fapt identificată la momentul efectuării expertizei, respectiv existenţa golurilor la imobilul proprietatea pârâţilor şi lipsa sistemelor de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor, este de natură a crea prejudicii reclamantului, iar faptul că imobilul pârâţilor este în curs de construire, putând fi remediate în viitor acele deficienţe, nu este de natură a-i exonera de obligaţia de a executa cu precădere lucrările anterior enumerate.
În ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la plata sumei de 9265 lei reprezentând contravaloare prejudiciu, tribunalul a reţinut că, în urma constatărilor efectuate în teren, la casa proprietatea reclamantului, expertul a identificat mai multe degradări (enumerate la fila 7 din raport) şi a precizat că o parte din acestea au fost cauzate de demolarea casei pârâţilor şi ridicarea celei noi, iar o parte au fost determinate de execuţia neconformă de la început, a imobilului de la nr.91. Prin urmare, acelaşi expert a stabilit valoarea lucrărilor necesare pentru repararea finisajelor interioare deteriorate la imobilul reclamantului (enumerate în anexă) cauzate de demolarea construcţiei pârâţilor, precizând că devizul nu cuprinde nici un fel de lucrări necesare pentru reabilitarea clădirii (executate neconform de la început).
Faţă de concluziile expertizei, tribunalul a constatat că soluţia dată de prima instanţă acestui capăt de cerere este corectă.
Împrejurarea că pârâţii au executat o serie de lucrări menite să pună în siguranţă clădirea reclamantului (lucrări care, potrivit expertului necesită finalizări sau reamenajări pentru conformare) nu au fost considerate a fi de natură a-i exonera de obligaţia de a-l despăgubi pe reclamant pentru prejudiciul cauzat prin demolarea construcţiei şi edificarea actualului imobil.
Faţă de acestea şi având în vedere dispoziţiile art.295 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul pârâţilor este nefondat, astfel încât l-a respins.
În ceea ce priveşte apelul promovat de reclamant, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat sub aspectul primului motiv invocat.
Astfel, într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4918 din data de 9 mai 2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să demoleze partea de construcţie care nu respectă distanţa legală faţă de imobilul proprietatea sa, precum şi partea dinspre vest a streşinii acoperişului care depăşeşte limita proprietăţii sale şi face ca apele pluviale să se scurgă pe terenul şi casa sa sau să fie obligaţi să-şi construiască sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor; să fie obligaţi să desfiinţeze servitutea de vedere creată contrar legii, toate aceste obligaţii sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii; să fie autorizat ca, pe cheltuiala pârâţilor, să aducă la îndeplinire aceste obligaţii, şi să fie obligaţi aceştia la plata contravalorii prejudiciului cauzat cu ocazia lucrărilor de construire a imobilului casă şi a demolării imobilului vechi.
Prin sentinţa apelată, instanţa a soluţionat acţiunea, mai puţin sub aspectul capetelor de cerere privind autorizarea reclamantului de a executa, pe cheltuiala pârâţilor, obligaţiile stabilite în sarcina acestora şi obligarea la plata de daune cominatorii.
S-a observat astfel, că instanţa a rezolvat procesul intrând în cercetarea fondului (în cauză nefiind incidente dispoziţiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă), dar nu s-a pronunţat cu privire la cererile alternative, astfel cum au fost formulate de reclamant, situaţie de fapt care atrage nulitatea parţială a hotărârii apelate doar cu privire la acest aspect.
Raportat la această situaţie de fapt şi având în vedere dispoziţiile art.297 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul promovat de reclamant, a anulat sentinţa civilă apelată sub aspectul nepronunţării cu privire la cele două capete de cerere şi a reţinut cauza spre judecare pentru ca părţile să formuleze concluzii în acest sens.
Celelalte motive invocate de reclamant au fost apreciate ca nefondate.
Astfel prima instanţă s-a pronunţat cu privire la cererea având ca obiect obligarea la demolarea unei părţi din construcţia pârâţilor, în condiţiile în care a admis în parte acţiunea, iar soluţia de respingere a fost motivată.
Pârâţii au fost obligaţi în mod corect doar la plata contravalorii lucrărilor necesare pentru repararea finisajelor interioare la imobilul reclamantului, deteriorări cauzate de demolarea construcţiei acestora, nu şi la plata contravalorii lucrărilor necesare pentru reabilitarea clădirii de vreme ce expertul a conchis că parte din degradări au fost determinate de faptul că locuinţa reclamantului a fost executată neconform de la început.
În reţinerea cauzei spre rejudecare s-a pronunţat D.civ. 177/11.05.2009 prin care s-a admis capătul de cerere privind daunele cominatorii formulată de reclamanţi şi, drept urmare, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului daune cominatorii în cuantum de 8 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiilor dispuse prin S.civ. 6147/2008 a Judecătoriei Bacău privind construirea sistemului de captare a apelor pluviale şi desfiinţarea servituţii de vedere.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind autorizarea reclamantului de a construi pe cheltuiala pârâţilor. Au fost obligaţi pârâţii la 4,15 lei cheltuieli de judecată.
În termen legal, motivat şi timbrat adecvat cu timbru judiciar de 5 lei şi taxă timbru de 320 lei, împotriva Deciziilor 55/2009 şi 177/2009 s-a declarat recurs de către pârâţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 4918/180/2007.
Împotriva D.civ. 177/2009, în termen, motivat şi legal timbrat cu timbru judiciar de 3 lei şi taxă timbru de 223 lei, a declarat recurs reclamantul, cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Bacău sub acelaşi nr. 4918/180/2007.
Criticile formulate de către recurentul reclamant, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct.7 şi 9 C.pr.civ., au vizat, în esenţă, următoarele:
– nepronunţarea nici uneia dintre instanţele de fond asupra capetelor de cerere privind demolarea părţii de construcţie care nu respectă reglementările legale în vigoare, respectiv demolarea streşinii care intră aerian pe proprietatea sa; În consecinţă, a apreciat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, cu îndrumarea de a se efectua o expertiză pentru lămurirea cauzei sub aspectele respectiv
-acordarea unui cuantum insuficient al despăgubirilor necesare acoperirii cheltuielilor făcute până în prezent cu reparaţia imobilului, în condiţiile în care, conform expertizei, pentru reparaţia fundaţiei şi a peretelui exterior mai necesită şi alte cheltuieli neavute în vedere de către instanţă până în acest moment.
– nemotivarea modalităţii de calcul a cuantumului daunelor cominatorii acordate în apel şi faptul că sunt foarte reduse astfel încât dau pârâţilor posibilitatea de a nu respecta hotărârea.
Drept urmare, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea rezolvării cererii sub toate aspectele, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare şi onorariu avocat.
În ceea ce priveşte criticile formulate de pârâţi referitor la D.civ. 55/A/2009, acestea au vizat în esenţă netemeinicia sa, sub următoarele aspecte:
– greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în condiţiile necontestării valabilităţii celor două acte administrative în baza cărora s-au făcut lucrările la imobilul lor ( autorizaţia de demolare —/2005 şi autorizaţia de construcţie —/2005 ).
– greşita admitere a capetelor de cerere privind desfiinţarea servituţii de vedere şi, respectiv, de obligare a lor la construirea sistemelor de captare a apelor pluviale în condiţiile în care lucrările de finisare ale imobilului nu erau finalizate, cu consecinţe asupra cheltuielilor de judecată.
– greşita obligare la despăgubiri către reclamant din moment ce: degradările la imobilul acestuia nu sunt consecinţa actelor lor, ci a modului deficitar în care acesta şi-a construit propria locuinţă prin lipirea de vechiul imobil al pârâţilor; au lăsat acestuia peretele vestic al proprietăţii lor de la nr. 89 şi fundaţia aferentă pentru ca locuinţa de la nr. 91 să se sprijine în continuare de el; au efectuat multiple lucrări menite să pună în siguranţă clădirea reclamantului evidenţiate şi în expertiză.
Referitor la D.civ. 177/2009, recurenţii pârâţi au susţinut nelegalitatea sa sub aspectul obligării la daune cominatorii până la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de către prima instanţă, deşi îşi îndepliniseră toate acele obligaţii o dată cu finalizarea construcţiei (închis golurile din pereţi cu zidărie tip Nevada ce asigură doar lumina, nu şi vederea; captarea apelor pluviale printr-un sistem cu scurgere pe terenul propriu)
În atare împrejurări, au solicitat, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziilor instanţei de apel în sensul admiterii apelului propriu, respingerii apelului reclamantului, schimbarea sentinţei în sensul respingerii în tot a acţiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând doar taxe judiciare.
Legal citate părţile au fost asistate de apărători care au formulat concluzii de respingere reciprocă a recursurilor promovate; nu s-au formulat întâmpinări, concluzii scrise ori alte cereri.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând recursurile în raport cu actele şi lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate şi faţă de disp. art. 304, 312 C.pr.civ. Curtea de Apel a constatat că:
* Recursul promovat de reclamantul Ş.Ş. împotriva D.civ. 177/2009 este neîntemeiat, justificat de următoarele:
1. Necontestând legalitatea D.civ. nr. 55/2009 a Tribunalului Bacău prin care s-a reţinut cauza spre a se pronunţa doar pe capetele de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii şi autorizarea reclamantului ca pe cheltuiala pârâţilor să aducă la îndeplinire obligaţiile dispuse în sarcina acestora, nu mai are deschisă posibilitatea de a invoca, cu şanse de reuşită, nelegalitatea hotărârii de fond şi a celei de apel în reţinerea spre rejudecare pentru nepronunţarea şi pe capetele de cerere privind demolarea părţii de construcţie care nu respectă reglementările legale în vigoare, respectiv demolarea streşinii care intră aerian pe proprietatea sa.
De altfel, în motivarea D.civ. nr. 55/2009, Tribunalul Bacău a reţinut că pe aceste ultime două capete de cerere instanţa de fond s-a pronunţat prin admiterea în parte a acţiunii şi motivarea caracterului lor nefondat, aspecte necontestate de către recurentul reclamant. Mai mult, la termenul din 4.05.2009 (fl. 52 d. tribunal), instanţa de apel a respins cererea reclamantului prin apărător de completare a probatoriului pe aceste capete de cerere amintind tocmai limitele judecăţii stabilite prin Dec. 55/2009.
2. Cuantumul despăgubirilor acordat la fond, prin prisma caracterului insuficient invocat de către reclamant, nu constituie motiv de nelegalitate conform dispoziţiilor art. 304 C.pr.civ., astfel încât nu poate face obiectul analizei în recurs; de altfel, această critică nu poate fi primită spre analiză pentru prima dată în recurs, din moment ce din motivele de apel de la fl. 7-8 rezultă că nu a constituit motiv de apel; şi nu în ultimul rând, trebuie arătat şi faptul că cu atât mai puţin poate fi analizată c/valoarea eventualelor cheltuieli de reparaţii ce se vor face în viitor, ele putând fi solicitate ori pe cale separată, ori în condiţiile art. 294 alin.2 C.pr.civ. (ceea ce nu a operat însă în cauză).
3. Pentru incidenţa motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ., este necesar să se constate lipsa motivării soluţiei recurate; Ori această critică nu poate fi reţinută ca fiind operabilă în speţă întrucât soluţia de obligare a pârâţilor la plata de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina lor de către prima instanţă este motivată de către instanţa de rejudecare atât sub aspectul justificării măsurii, cât şi al cuantumului, apreciat ca suficient pentru atingerea scopului său de constrângere a debitorului obligaţiei de a face; a se vedea în acest sens şi faptul că nicicând pe parcursul judecăţii reclamantul nu a solicitat un anumit cuantum al daunelor cominatorii, lăsând la aprecierea instanţei evaluarea lui; prin urmare, nu poate formula în această fază procesuală critici fondate pe lipsa sa de diligenţă procesuală.
În consecinţă, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nu este incident, iar cel prevăzut de art. 304 pct. 9 – analizat în oricare din modalităţile de realizare prevăzute de legiuitor (lipsa temeiului legal, încălcarea ori aplicarea greşită a legii) la punctele 1 şi 2 nu se confirmă, recursul a fost respins ca nefondat; drept consecinţă, şi cererea de cheltuieli de judecată a fost respinsă conform art. 274 C.pr.civ.
* Recursul promovat de pârâţii C.T. şi C.V. împotriva D.civ. 55/2009 a Tribunalului Bacău a fost apreciat ca neîntemeiat, justificat de următoarele:
1. Nici una din criticile formulate nu vizează nelegalitatea acestei decizii sub aspectul soluţiei de respingere a apelului formulat împotriva S.civ. 6147/2008 a Judecătoriei Bacău, ci reiau criticile de netemeinicie a soluţiei primei instanţe.
2. Admisibilitatea acţiunii, ca şi excepţie de fond, nu putea fi primită în contextul invocat – al necontestării actelor administrative de autorizare demolare şi autorizare construcţie -, din moment ce acţiunea de faţă nu avea caracter subsidiar acţiunii în anularea respectivelor acte (a se vedea cauza litigiului dedus judecăţii dedus din motivarea acţiunii – art. 998, 999 C.civil). Mai mult, o soluţie contrară ar fi adus atingere dreptului părţii reclamante de acces la o instanţă, atât în accepţiunea legii române (art. 109 C.pr.civ., art. 21 Constituţie) cât şi a celei europene (art. 6 CEDO).
3. Nefinalizarea unor lucrări până în momentul investirii instanţei (Ex.- astuparea golurilor lăsate pentru unele ferestre conform constatărilor expertizei necontestate de pârâţi) nu înlătură aplicabilitatea interdicţiei prevăzute de art. 611 C.civil întrucât legiuitorul nu a limitat-o numai la ferestre, ci a extins-o şi la orice deschiderile dintr-un zid (cu acelaşi scop de vedere) ce nu are consimţământul fondului dominant (cazul de faţă), şi nici nu a condiţionat-o de finisarea respectivelor lucrări, fiind suficientă doar crearea unei breşe ce s-ar putea încadra în una din cele două variante prevăzute de text ca nefiind permise.
Sub aspectul picăturii straşinei, s-a constatat că pârâţii sunt de rea credinţă atunci când susţin că nu au finalizat încă operaţiunea de colectare adecvată (conform proiectului anexă la autorizaţia de construcţie) a apelor pluviale, din moment ce expertul a constatat că există montat aruncător ce determină băltirea apei şi stropirea ambelor construcţii; de altfel, art. 615 C. civil impune fondului aservit adoptarea unor modalităţi de deversare a apelor pluviale pe terenul său ori pe stradă, fără afectarea fondului vecin dominant, şi nu e condiţionat de durata operaţiunilor de finalizare a construcţiei.
4. Pârâţii nu au fost obligaţi la nici un fel de cheltuieli de judecată ca urmare a respingerii apelului lor şi nici la fond, în limitele pretenţiilor reclamantului ce au fost admise.
5. Cuantumul despăgubirilor la plata cărora au fost obligaţi către reclamant s-a stabilit în mod legal prin raportare la modul concret de cauzare a degradărilor constatate de către expert, pe baza concluziilor expertizei Metelescu necontestate de către părţi (fl. 83-83 fond ).
În atare împrejurări, susţinerile de nelegalitate invocate au fost înlăturate şi conf. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul a fost respins ca nefondat.
* Recursul promovat de pârâţii C.T. şi C.V. împotriva D.civ. 177/2009 a Tribunalului Bacău a fost găsit ca întemeiat, justificat de următoarele:
Cu fotografiile aflate în plicul de la fl. 43 d. apel, pârâţii au dovedit îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina lor de către prima instanţă încă din faza apelului; prin urmare, la data pronunţării Dec. 177/2009, pretenţiile reclamantului sub aspectul construirii sistemelor de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor şi a desfiinţării servituţii de vedere creată asupra imobilului situat la nr. 91 fuseseră satisfăcute (aspect necontestat nici în apel şi nici în recurs de către reclamant), iar daunele cominatorii nu-şi mai găseau finalitatea;
În consecinţă, s-a admis aceste recurs, s-a modificat în parte Dec. 177/2009 în sensul înlăturării obligării pârâţilor la plata daunelor cominatorii; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale respectivei decizii
S-a luat act că recurenţii pârâţi nu au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat;
Sub aspectul solicitării acestor părţi privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare, faţă de faptul că pentru recursul admis nu s-a datorat şi nici achitat vreo taxă (singura taxă achitată vizând recursul împotriva Dec. 55/2009), aceasta s-a respins ca neîntemeiată.
