DECIZIA CIVILĂ NR. 902/R
Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de recurenta debitoare S.C. „M.” S.R.L. împotriva Încheierii pronunţate în data de 26.06.2009 în dosarul 12147/197/2009 al Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. „T. C. „ S.R.L., având ca obiect „instituire sechestru asigurator”.
La apelul nominal făcut şedinţă publică, se prezintă pentru recurenta debitoare S.C. „ M.” S.R.L. avocat D. A. M. , pentru intimata creditoare S.C. „T. C.” S.R.L. se prezintă avocat C. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentanta convenţională a recurentei debitoare S.C. „M.” S.R.L. depune la dosar împuternicire avocaţială în dovedirea acţiunii, taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. Învederează că nu mai susţine cererea de suspendare a executării hotărârii supusă recursului.
Instanţa, ia act că recurenta debitoare S.C. „M.” S.R.L. nu mai susţine cererea de suspendare a executării hotărârii supusă recursului.
Instanţa, acordă cuvântul în probaţiune, în recurs:
Reprezentanta convenţională a recurentei debitoare S.C. „M.” S.R.L. arată că nu are probe în recurs.
Reprezentantul convenţional al intimatei creditoare S.C. „T. C.„ S.R.L. arată că nu are probe în recurs.
Instanţa, ia act că părţile nu solicită probe în recurs.
Reprezentanta convenţională a recurentei debitoare S.C. „M.” S.R.L. arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul convenţional al intimatei creditoare S.C. „T. C.„ S.R.L. arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentanta convenţională a recurentei debitoare S.C. „M.” S.R.L. solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi rejudecând să respingeţi cererea de instituirea sechestrului asigurator. Cu cheltuieli de judecată constând în plata taxei judiciare de timbru, va solicita pe cale separată plata onorariului de avocat.
Reprezentantul convenţional al intimatei creditoare S.C. „T. C. „ S.R.L. solicită respingerea recursului, depune la dosar notă de şedinţă şi practică judiciară. Arată că bunurile nu au fost identificate în acţiunea de fond. De asemenea, solicită a constata că recursul poate fi admis faţă de lipsa cauţiunii, dar solicită a se păstra sentinţa de fond ca temeinică şi legală.
Faţă de actele de la dosar rămâne în pronunţare asupra recursului promovat.
T R I B U N A L U L
Constată că prin încheierea din data de 26.06.2009 pronunţată în dosarul nr.12147/197/2009 Judecătoria B. a admis cererea formulată de creditoarea S.C T. C. S.R.L în contradictoriu cu debitoarea S.C M. S.R.L şi în consecinţă a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aflate în incinta magazinului situat în B. str. C. nr.18 – C. M. C., respectiv stoc de marfă, mobilier şi echipamente de birotică, precum şi alte bunuri mobile proprietatea debitoarei, până la concurenţa sumei de 97.294,15 lei.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere că, corespunzător contractului de novaţie încheiat la data de 27.02.2008 şi contractului de închiriere depozit din 15.04.2008, debitoarea primeşte cu titlu de închiriere spaţiile în suprafaţă de 184 mp şi de 18,17 mp, situate în incinta Complexului comercial „M. C.”.
Chiria datorată şi celelalte taxe au fost stipulate contractual, iar creditoarea a emis facturile aferente, punând la dispoziţia debitoarei spaţiile închiriate.
Începând cu luna decembrie 2008, debitoarea nu a mai făcut plăţile datorate în contul chiriei, a taxelor de serviciu şi a taxelor de promovare – fila 20 dosar, context în care creditoarea a determinat şi penalităţile de întârziere stipulate la art.1.16 din convenţia iniţială de sub nr.302 din 11.10.2006.
Invocând debitul total de 97.294,15 lei ca reprezentând creanţa principală în cuantum de 93.354,93 lei, atestată de facturile de la filele 22-39 dosar şi penalităţile de întârziere de 3.939,22 lei, calculate corespunzător celor de la fila 18 dosar, creditoarea a învestit Judecătoria B. cu cererea de emitere a somaţiei de plată, cerere care face obiectul dosarului civil nr.11350/197/2009, cu un prim termen de judecată acordat pentru data de 29.07.2009 (filele 8-12 dosar).
Apoi, la data de 25.06.2009, creditoarea depune la instanţă prezenta cerere pentru înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale debitoarei, bunuri care se află în incinta magazinului situat în B. str. C. nr.18 – Complex M. C., respectiv stoc de marfă, mobilier şi echipamente de birotică, precum şi altele.
Instanţa s-a raportat la dispoziţiile art.591 alin.1 C.p.c., care dau dreptul creditorului ce nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constată prin act scris şi este exigibilă, să ceară înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune.
Din punct de vedere al condiţiilor de admisibilitate, instanţa a reţinut că societatea creditoare are o creanţă principală, exigibilă în cuantum de 93.354,93 lei, atestată atât de contractele încheiate între părţi, cât şi de facturile acceptate expres de debitoare, prin semnarea lor şi prin aplicarea ştampilei. Creanţa accesorie, constând în penalităţile de întârziere calculate la nivelul sumei de 3.939,22 lei, urmează aceeaşi regulă, fiind asumată contractual – art.1 din contractul de novaţie coroborat cu art.1.16 din convenţia iniţială nr.302 din 11.10.2006.
Totodată, creditoarea a probat introducerea cererii având ca obiect emiterea somaţiei de plată – filele 8-11 dosar, natura acesteia fiind compatibilă cu noţiunea de „intentare a acţiunii” prevăzută de art.591 C.p.c., căci scopul urmărit este acela de a obţine un titlu executoriu.
Reţinând că bunurile aparţinând debitoarei, indicate în petitul cererii se circumscriu noţiunii de bunuri mobile, ce pot fi supuse executării silite pentru obligaţii rezultând din chirii şi numai în lipsă de alte bunuri urmăribile (art.407 alin.1 C.p.c.), instanţa a dispus în condiţiile art.592 alin.1 şi 2 C.p.c. înfiinţarea sechestrului asigurator asupra acestora, dând abilitate unui executor judecătoresc să procedeze la aducerea lui la îndeplinire potrivit regulilor referitoare la executarea silită.
Plata cauţiunii în condiţiile art.591 alin.1 C.p.c. nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea instanţei. Faţă de această regulă, reţinând şi că s-ar putea îngreuna situaţia materială a creditoarei, care a început procedura pentru încasarea debitului restant datorat de debitoare, instanţa a încuviinţat măsura asigurătorie fără fixarea unei cauţiuni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs debitoarea SC M. SRL, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurător.
În motivarea recursului se arată că existenţa sechestrului impietează asupra desfăşurării activităţii sale, că prin introducerea unei acţiuni pe calea necontencioasă a somaţiei de plată nu este îndeplinită condiţia intentării unei acţiuni cuprinsă în art.591 C.pr.civ., deoarece acest text de lege vizează o cerere în materie comercială, pe fond. Se maqi arată că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art.907, 908 C.com., potrivit cărora sechestrul nu se poate înfiinţa numai cu dare de cauţiune.
Prin cererea de completare a motivelor de recurs s-a solicitat şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea recursului.
La această din urmă cerere s-a renunţat la termenul din 9.10.2009.
Prin nota de şedinţă depusă la dosar la data de 9.10.2009, intimata S.C T. C. S.R.L a arătat că introducerea unei cereri în somaţie de plată are drept scop obţinerea de către creditor a unui titlu executoriu la care se referă art.596 C.pr.civ.,, astfel că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.591 C.pr.civ.
La cuvântul asupra recursului, recurenta a invocat şi faptul că nu au fost identificate bunurile asupra cărora s-a înfiinţat sechestrul asigurător.
Intimata a arătat la cuvântul asupra fondului că este de acord cu stabilirea unei cauţiuni, în vederea îndeplinirii condiţiilor art.907, 908 C.com.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază recursul fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 591 C.pr.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă. Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.
Potrivit art.908 alin.1 C.com. sechestrul asigurător se poate înfiinţa numai cu depunerea unei cauţiuni, afară de cazul când cererea se face în temeiul unei cambii sau al unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că creditoarea SC T. C. SRL a făcut dovada că deţine un înscris care consemnează o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că a înregistrat pe rolul Tribunalului B. o cerere de emitere a unei somaţii de plată.
Practica judiciară a reţinut în mod constant că somaţia de plată îndeplineşte condiţiile unei acţiuni în sensul art.591 C.civ., o asemenea acţiune având un scop identic cu acţiunea comercială de drept comun, respectiv acela de obţinere a unui titlu executoriu. Prin urmare, susţinerile recurentei cu privire la neîndeplinirea condiţiilor pentru instituirea sechestrului asigurător sunt nefondate.
Motivele cu privire la neidentificarea bunurilor asupra cărora se instituie sechestrul nu au fost invocate de recurentă în condiţiile art.302? C.pr.civ, prin cererea de recurs, ci abia la cuvântul asupra recursului, astfel că, nefiind invocate în termen nu vor mai fi analizate.
În ceea ce priveşte însă obligaţia de plată a unei cauţiuni recursul este fondat deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, în materie comercială, art.908 C.com. obligă la plata unei cauţiuni şi nu lasă la latitudinea instanţei stabilirea acesteia, ca în materie civilă.
Avându-se în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite recursul formulat de debitoarea recurentă, iar în temeiul art.312 C.pr.civ. încheierea atacată urmează a fi modificată în sensul că se va stabili în sarcina creditoarei intimate acesteia obligaţia de plată a cauţiunii, conform celor de mai jos.
În ceea ce priveşte cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiţia culpei intimatei, prevăzută de art.274 C.pr.civ. Aceasta deoarece creditoarea intimată nu putea plăti cauţiunea decât după stabilirea acesteia de către instanţă, iar la judecata fondului nu s-a stabilit o asemenea cauţiune. De asemenea, la cuvântul asupra fondului recursului intimata a arătat că este de acord cu admiterea recursului sub aspectul stabilirii cauţiunii. Prin urmare cererea cu privire la cheltuielile de judecată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta SC . SRL în contradictoriu cu intimata SC T. C. SRL, împotriva încheierii din data de 26.06.2009 a Judecătoriei B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Stabileşte în sarcina creditoarei SC T. C. SRL obligaţia de a achita cauţiunea în cuantum de 9.729,41 lei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei decizii şi obligaţia de a depune la dosar dovada achitării cauţiunii.
Pune în vedere creditoarei dispoziţiile art.592 alin.4 C.pr.civ.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Respinge cererea recurentei cu privire la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09.10.2009.
