Dosar nr. 246/201/2010
pretenţii
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA CALAFAT JUDEŢUL DOLJ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 586
Şedinţa publică de la 22 Aprilie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE DS
Grefier MZ
*
Pe rol soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta IA din M, împotriva pârâţilor LG şi LGM din M şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâţi.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta asistată de avocat CC, lipsă fiind pârâţii reprezentaţi de avocat T.P
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă după care luându-se act că părţile nu mai solicită alte probe, s-a apreciat cauza în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul în fond.
Avocat C C, pentru reclamantă, a solicitat să se admită acţiunea şi în consecinţă, să fie obligaţi pârâţii să restituie împrumutul.
S-a mai solicitat respingerea cererii reconvenţionale întrucât nu a fost dovedită iar pe parcursul procesului pârâţii şi-au făcut 2 apărări nesusţinute de probe. S-a mai solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Avocat T.P, pentru pârâţi, a solicitat să se respingă acţiunea, să se admită cererea reconvenţională şi să se constate nulitatea absolută a actului încheiat de părţi iar reclamanta să fie obligată la cheltuieli de judecată.
JUDECATA
Reclamanta IA a chemat în judecată pe pârâţii LG şi LGM solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi aceştia la 25.000 lei reprezentând împrumutul nerestituit precum şi plata dobânzilor până la achitarea integrală a împrumutului, calculate conform actului sub semnătură privată.
S-a mai solicitat obligarea pârâtilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că la 15.08.2008, între părţi s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanţă” prin care reclamanta împrumuta pe pârâţi cu suma de 25.000 lei. Împrumutul s-a acordat la data încheierii convenţiei iar pârâţii s-au angajat să-l restituie la 1.11.2008.
Deşi termenul de restituire s-a împlinit, pârâţii refuză să restituie împrumutul.
În drept s-au invocat prev. art. 998, 999 şi 1576 cod civ.
S-a depus la dosar înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanţă”, notificarea adresată de reclamantă pârâţilor.
La 2.03.2009, pârâţii au depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând sub aspectul întâmpinării să se respingă acţiunea iar sub aspectul cererii reconvenţionale să se constate nulitatea înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă”datat 15.08.2008, iar reclamanta să suporte cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii se susţine că pârâţii nu au împrumutat nici o sumă de bani de la reclamantă ci pentru că între părţi exista un proces pe rol cu privire la un teren, acestea au semnat actul la 27.10.2008 la Curtea de Apel pentru a garanta că vor încheia în acel proces o tranzacţie. Se mai susţine că pârâţii nu aveau nevoie de vreo sumă de bani iar reclamanta nu avea posibilitatea materială de a acorda acest împrumut.
În urma administrării probelor, Judecătoria Calafat prin s.c. 731/30.03.2009, a admis acţiunea, a respins cererea reconvenţională şi a obligat pe pârâţi să restituie reclamantei suma de 25.000 lei reactualizată la data efectuării plăţii, şi la 2071 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă 2246/24.11.2009 a admis recursul formulat de pârâţi, a casat sentinţa Judecătoriei Calafat şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de control judiciar a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 25.000 lei reprezentând împrumut nerestituit precum şi la plata dobânzilor datorate până la achitarea integrală a împrumutului, calculate conform înscrisului sub semnătură privată încheiat la 15.08.2008.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate nulitatea înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă”.
Observând conţinutul cererii reconvenţionale, s-a constatat că pârâţii au făcut doar un istoric al evenimentelor prin care au arătat pe de o parte că au semnat această chitanţă fără voia lor iar pe de altă parte că nu au împrumutat această sumă de la reclamantă, fără a preciza expres motivul nulităţii, precum şi prin raportare la acesta, temeiul juridic al cererii, indicând doar dispoziţiile din codul de procedură civilă privind întâmpinarea şi cererea reconvenţională.
Întrucât instanţa nu le-a pus în vedere pârâţilor să precizeze obiectul şi temeiul juridic al cererii, s-a apreciat că aceasta nu a dat dovadă de rol activ, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În rejudecare, instanţa a solicitat pârâţilor să precizeze obiectul cererii reconvenţionale formulată la 2.03.2009 şi să indice temeiul juridic al acestei cereri.
La 18.02.2010, pârâţii au formulat o cerere prin care au precizat obiectul cererii reconvenţionale, în sensul că solicită să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată datat 15.08.2008 întrucât nu a existat consimţământul lor la acordarea unui împrumut, nu a existat obiectul contractului de împrumut iar scopul urmărit nu a fost acela al acordării şi primirii unui împrumut.
În drept, s-au invocat prevederile art. 948 pct.2,3 şi 4 cod civ.
În motivarea cererii pârâţii au susţinut că s-au judecat cu reclamanta într-o acţiune în revendicare imobiliară şi grăniţuire care s-a finalizat printr-o tranzacţie conform deciziei nr. 966/19.11.2008 a Curţii de Apel Craiova. Înainte de pronunţarea aceste hotărâri, reclamanta a contactat pe pârâţi, dat fiind faptul că pierduse anterior la 2 grade de jurisdicţie, iar procesul dura de câţiva ani, spunând că vrea să încheie cu ei o tranzacţie.
În acest context, părţile s-au întâlnit o zi înainte de termenul de judecată fixat la Curtea de Apel Craiova, termen care era 22.10.2008, la domiciliul lui IA un de li s-a propus să încheie un înscris care să garanteze că în faţa instanţei pârâţii vor semna tranzacţia.
Cu alte cuvinte, reclamanta a spus că are nevoie de o garanţie din partea pârâţilor că vor semna tranzacţia în dosarul civil în sensul în care conveniseră terminarea procesului.
În acel moment pârâţii au pretins că nu au la ei cărţile de identitate şi că nu pot să semneze un înscris. Toată această întâlnire a fost regizată de concubinul reclamantei, CMC care insinua că în cazul în care nu vor semna actul, procesul va dura mulţi ani pentru că va face demersuri la instanţele din Bucureşti, unde cheltuielile vor fi foarte mari.
La 22.10.2008, părţile s-au prezentat la Curtea de Apel Craiova pentru încheierea tranzacţiei şi în acest sens au semnat mai multe hârtii prezentate de avocatul părţii adverse, căruia pârâţii i-au dat cărţile de identitate în vederea luării unor date ce trebuiau trecute în tranzacţie.
La 22.10.2008, dosarul a fost luat în pronunţare, însă s-a repus pe rol deoarece tranzacţia a fost defectuos formulată şi s-a dat termen la 19.11.2008, dată la care procesul s-a finalizat prin tranzacţie. După acest moment, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţi, solicitându-le să-i restituie împrumutul şi le-a arătat înscrisul sub semnătură privată datata 15.08.2008.
Este neadevărată susţinerea reclamantei că pârâţii au împrumutat o sumă de bani de la aceasta, cu atât mai mult cu cât între părţi se desfăşura un proces iar relaţiile dintre ele erau tensionate.
Pârâţii susţin că sunt profesori şi au venituri suficiente, iar reclamanta nu avea mijloace materiale pentru a acordat un astfel de împrumut.
La 4.03.2010, reclamanta formulează întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia, cu motivarea că înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat la 15,.08.2008 cu consimţământul liber şi neviciat al părţilor, iar obiectul convenţiei era acordarea unui împrumut de bani, scopul fiind licit.
În cauză, s-a luat interogatoriu reclamantei, s-au audiat martorii MA, CM, CMC şi SA, pârâţii au depus copii de pe cărţile de muncă, s.civ. 976/10.10.2003 a Judecătoriei Calafat, actul de adjudecare nr. 17/2004/E, adresa 6465/5.03.2010 a Primăriei Calafat, contractul de vânzare-cumpărare din 15.02.2007, chitanţe de plată şi contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit.
Din probele administrate în cauză instanţa a reţinut că reclamanta Icălaş Adelina a chemat în judecată la 7.06.2006 pe pârâtul LG solicitând să fie obligat acesta să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 290 mp teren intravilan şi să se stabilească linia de hotar între proprietăţi.
Prin s.civ. 473/22.03.2007 Judecătoria Calafat a respins acţiunea civilă în revendicare formulată de IA împotriva pârâţilor LG şi LGM.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat ape liar Tribunalul Dolj, prin dec. 40/31.01.2008 a respins apelul.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recursul, iar Curtea de Apel Craiova prin dec. 966/19.11.2008 a finalizat procesul printr-o tranzacţie încheiată de părţi.
Pe parcursul acestui proces, în faza în care dosarul se afla spre soluţionare la Curtea de Apel, părţile au convenit să încheie litigiu prin înţelegere şi ca o garanţie a faptului că pârâţii vor respecta promisiune de stingere a litigiului printr-o tranzacţie, s-a încheiat un act sub semnătură privată intitulat chitanţă şi datat 15.08.2008 conform căruia pârâţii LG şi LGM împrumutau de la reclamantă suma de 25.000 lei pe care se angajau să o restituie la 1.11.2008. În caz de nerespectare a termenului de restituie a împrumutului pârâţii se obligau să plătească 10% pe săptămână de întârziere.
Martorii SA şi MA au susţinut că această convenţie de împrumut a fost „un act fictiv” încheiat numai pentru a constitui o garanţie că pârâţii vor finaliza litigiul cu reclamanta, printr-o tranzacţie. În realitate, reclamanta nu a înmânat nici o sumă de bani pârâţilor, care aveau o situaţie materială bună şi nu aveau nevoie de bani.
Aceleaşi martore susţin că în nici un caz convenţia nu s-a putut încheiat la 15.08.2008 când familia L s-a aflat la o petrecere în satul Piscu Vechi, organizată de martora SA şi unde pârâţii au stat din 14.8.2008 până la 16.08.2008.
Aceea convenţie „fictivă” s-a încheiat toamna după începerea anului şcolar, probabil în luna octombrie, aşa cum susţin aceste martore.
Martora CM a susţinut în faţa instanţei că actul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” prin care reclamanta împrumuta pe pârâţi cu suma de 25.000 lei a fost încheiat la 15.08.2008, seara. Martora nu a văzut când s-au predat banii ci doar a semnat în calitate de martor chitanţa.
Singurul martor care susţine că banii au fost predaţi de reclamantă pârâţilor este concubinul reclamantei, CMC.
Martorul susţine că nu cunoaşte de unde avea reclamanta bani pentru a acorda acest împrumut, însă aceasta este pensionară, a vândut nişte pământuri şi a muncit o viaţă.
Instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantei potrivit căreia pârâţii aveau nevoie de bani pentru a-şi cumpăra un autoturism întrucât din actul de la fila 84 din dosar rezultă că LGM a cumpărat un autoturism Scoda Octavia la 15.02.2007 iar termenul de achitare integrală a preţului a fost de 2 luni de la data încheierii contractului, preţ achitat conform chitanţelor de la fila 85 din dosar.
De asemenea, pârâtul LG a cumpărat un autoturism BMV la 14.07.2008, achitând integral preţul de 3400 euro, aşa cum rezultă din actul de la fila 86 din dosar.
În consecinţă, la data de 15.08.2008, pârâţii aveau achiziţionate cele 2 autoturisme şi achitate integral.
Contractul de împrumut încheiat între părţi fără ca acestea să aibă intenţia de a preda şi de a primi suma consemnată în act este nul pentru cauză falsă.
Cauza, care înseamnă scopul în vederea realizării căruia s-a încheiat contractul, în cazul contractelor unilaterale, cum este şi contractul de împrumut, constă în executarea prestaţiei de către partea care s-a obligat. Or, în raporturile dintre părţile în litigiu, cauza este falsă, deoarece rezultatul convenţiei este altul decât cel care s-ar fi obţinut dacă se avea în vedere adevărata cauză.
Pârâţii s-au obligat să restituie un împrumut de 25.000 lei pe care nul-au primit, în credinţa greşită că în ac est mod garantează reclamantei că litigiul în legătură cu proprietatea existent între părţi va fi stins printr-o tranzacţie.
În consecinţă, în cauză este incidente art. 966 cod civ., potrivit cu care obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, astfel încât instanţa urmează să constate nulitatea contractului de împrumut.
Aşa fiind, instanţa va respinge acţiunea şi va admite cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
Reţinând culpa procesuală a reclamantei, în acord cu prev. art. 274 c.p.civ., instanţa o va obliga la cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta IA din M, împotriva pârâţilor LG şi LGM
Admite cererea reconvenţională formulată de pârâţi şi în consecinţă, constată nulitatea înscrisului sub semnătură privată intitulat “chitanţă” încheiat la 15.08.2008.
Obligă pe reclamantă la 1785 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
Sentinţă cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 22 Aprilie 2010.
PREŞEDINTE, Grefier,
