Soţ supravieţuitor. Cerere de despăgubire formulată în nume propriu şi în calitate de moştenitor legal. Consecinţe.
Dacă soţul supravieţuitor a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, aşa cum rezultă din notificarea depusă la dosar, cu atât mai mult cu cât soţii sunt întabulaţi în cartea funciară cu titlu cumpărare din anul 1958, însă nu sunt întabulaţi pe cote de proprietate, fiind vorba de un bun comun dobândit în timpul căsătoriei, acestea sunt dobândite în devălmăşie, cotele părţi ale soţilor nefiind individual determinate. De asemenea, în mod corect s-a reţinut incidenţa art. 4 alin. final din Legea nr.10/2001 pentru cota de ? părţi din imobil, cotă pentru care aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr.10/2001 (nici nu mai putea să mai facă fiind decedată), întrucât soţul ei, în calitate de moştenitor legal, a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, beneficiind de dreptul de acrescământ.
Secţia civilă – Decizia 119/A/26 iunie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 371/2008 Tribunalul Sibiu a admis contestaţia formulată de contestatorul Ţ.M. împotriva dispoziţiei 15646/12.11.2007 a Primarului Mun. Sibiu, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat primarul să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale de reparaţie în favoarea contestatorului pentru întregul imobil înscris în CF 2141 B Şelimbăr nr. top 1130/2/2/16. A obligat intimatul să înainteze întreaga documentaţie Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea la judecarea contestaţiei formulată în contradictoriu cu Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 de pe lângă Primăria Mun. Sibiu şi Mun. Sibiu prin Primar.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea numiţilor R.I. şi R.M.S., acesta fiind preluat de Statul Român, în prezent nefiind liber. La data formulării notificării de către R.I., soţia sa R.M. era decedată, iar notificatorul era succesorul legal al acesteia, în calitate de soţ supravieţuitor, având vocaţie asupra întregului bun, potrivit art. 4 alin. ultim din Legea nr.10/2001. Întrucât dispoziţia 15646/2007 a încălcat normele legale arătate mai sus, a fost anulată şi a fost obligat Primarul să facă propunere de despăgubire pentru întregul imobil.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Primarul Mun. Sibiu care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prin notificarea nr. 70150/4.07.2001 notificatorul R.I. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 2141 B Şelimbăr nr. top 1130/2/2/16, în temeiul Legii nr.10/2001. La data de 13.03.2003 contestatorul Ţ.M., în calitate de moştenitor testamentar al notificatorului R.I. a formulat o cerere prin care a înţeles să continue demersurile începute de antecesorul său în dosarul intern nr. 541/2001 al Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri pentru acelaşi imobil. Notificatorul R.I. a fost proprietar tabular al cotei de ? din imobilul notificat, cealaltă cotă de ? aparţinând soţiei sale R.M.S. Aceasta nu a formulat notificare pentru cota ei de ?, întrucât a decedat înainte de apariţia Legii nr.10/2001. Conform testamentului autentificat sub nr. 777/10.03.1998, moştenitor testamentar asupra cotei de ? din imobilul în litigiu este Ţ.M., care ar fi avut dreptul să facă notificare în termen legal. În acest fel, pentru cota de ? a numitei R.M. vocaţie succesorală ar fi avut contestatorul, însă acesta nu a formulat notificare în termen legal. Mai mult, pentru cota de ? a numitei R.M.S. nu a formulat notificare nici R.I., care a solicitat doar cota sa de ?. Faptul că terenul ce face obiectul prezentei cauze a fost solicitat de antecesoarea contestatorului în anul 1998 în temeiul legii fondului funciar nu este de natură a demonstra că contestatorul a depus notificarea în termen legal. Cele două acte normative reglementează două categorii diferite de imobile şi, deşi ambele au un caracter reparator, nu se poate pune semnul egalităţii între ele în ceea ce priveşte obiectul reglementat şi procedura de soluţionare.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate, Curtea a constatat că apelul nu este fondat şi l-a respins pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu înscris în CF 2141 B Şelimbăr nr. top 1130/2/2/16 în suprafaţă de 524 mp a fost proprietatea soţilor R.I. şi R.M.S., prima cerere de restituire în natură sau prin echivalent fiind formulată de aceştia în anul 1998, în temeiul Legii 18/1991, iar odată cu apariţia Legii 10/2001 demersurile de restituire a acestui imobil au fost continuate de soţul R.I., întrucât soţia sa R.M.S. a decedat la data de 2.02.2001, înainte de intrarea în vigoare a acestei legi speciale de reparaţie. După cum rezultă din notificarea aflată la dosar la fila 20, R.I. a formulat cerere, în temeiul Legii nr.10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil înscris în CF 2141 Şelimbăr şi nu numai pentru cota de ? părţi, cum în mod eronat susţine apelantul. Primarul Mun. Sibiu arată că numitul R.I. ar fi formulat cerere doar pentru cota sa de ? părţi, iar pentru cota soţiei sale R.M.S., nu a fost formulată notificare nici de către aceasta şi nici de către soţul ei, R.I. şi nici de către contestatorul Ţ.M., moştenitorul testamentar al celor doi soţi. Susţinerea este eronată, întrucât soţul supravieţuitor a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, aşa cum rezultă din notificarea depusă la dosar, cu atât mai mult cu cât soţii sunt întabulaţi în cartea funciară cu titlu cumpărare din anul 1958, însă nu sunt întabulaţi pe cote de proprietate, fiind vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei, acesta este dobândit în devălmăşie, cotele părţi ale soţilor nefiind determinate. Ulterior decesului numitei R.M.S., soţul acesteia, în calitate de moştenitor legal a formulat notificarea, având calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, în nume propriu, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001, iar în numele soţiei sale, în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Prin testamentul autentificat sub nr. 777/1998 contestatorul Ţ.M. a devenit succesorul cu titlu particular al defunctei R.M.S., iar prin testamentul autentificat sub nr. 333/2002, contestatorul a devenit succesorul defunctului R.I., dar certificatul de moştenitor legal şi testamentar s-a emis sub nr. 24/11.03.2003, în cadrul dosarelor succesive 25, 26, 27/2003 ale notarului public V.L. Este evident că la acea dată contestatorul nu mai putea depune notificare în temeiul Legii nr.10/2001, întrucât aceasta era tardivă, dar s-a adresat comisiei depunând acte doveditoare ale calităţii sale de succesor în drepturi după petiţionari, continuând demersurile făcute de aceştia şi dobândind calitatea de persoană îndreptăţită în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond incidenţa art. 4 alin. final din Legea nr.10/2001 pentru cota de ? părţi din imobil aparţinând defunctei R.M., cotă pentru care aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr.10/2001 (nici nu mai putea să mai facă fiind decedată), întrucât soţul ei, în calitate de moştenitor legal, a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, beneficiind de dreptul de acrescământ.
