Adresa fişier : Voicilă Valerica/ Documente/Dosar nr. 4501/196/2007/
Tip document: decizie civilă
Număr document: 194
Data : 22.11.2007/ Dosar nr. 4501/196/2007
Titlu: Taxe judiciare de timbru. Daune . Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 504 Cod procedură penală şi art. 998.
Domenii asociate : Despăgubiri
Rezumatul speţei :
Prin sentinţa civilă nr.4039 din 5 iulie 2007 pronunţată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 4501/196/2007, Judecătoria Brăila a admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.N în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru a fi obligat la plata sumei de 150.000 lei RON cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii a susţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila nr. 476/P/1999 a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. 2 şi 5 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 33 lit. a Cod penal, reţinându-se că în calitatea sa de avocat a întocmit documente false, cu intenţia de a înşela partea care a preluat părţile sociale la o societate al cărei acţionar fusese soţul său şi un prieten al acestuia.
Cauza a fost soluţionată dispunându-se achitarea sa în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cererea de daune morale o consideră o compensare a umilinţelor la care a fost supusă.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 22,23 şi 26 din Constituţia României şi art. 66 cod procedură penală.
La termenul din 21.06.2007 reclamanta a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale îl constituie art. 504 Cod de procedură penală şi a invocat necompetenţa instanţei, solicitând declinarea competenţei la Tribunalul Brăila şi majorându-şi obiectul cererii la 150000 Euro.
A precizat că nu înţelege să achite taxa de timbru stabilită de instanţă, apreciind că acţiunea este scutită de taxa de timbru conform art. 15 litera o din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea din 21 iunie 2007 s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 7951,52 lei RON şi timbru judiciar de 5 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată.
Reclamanta a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, care a fost respinsă prin încheierea din 25.06.2007.
Asupra excepţiei de netimbrare , instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii , cu consecinţa anulării cererii ca netimbrată.
Instanţa de fond a motivat că , în speţă, acţiunea are ca obiect răspunderea civilă delictuală, urmărind nu repararea prejudiciului creat printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală ci repararea prejudiciului de imagine creat reclamantei prin furnizarea către presă, de către reprezentantul parchetului, în etapa urmăririi penale, a unor informaţii incorecte şi exagerate în opinia reclamantei.
Temeiul juridic al acţiunii nu mai este art. 504 Cod de procedură penală, acesta fiind modificat prin decizia civilă 9923/4.12.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin decizia civilă nr. 163/R/21.03.2007 a Curţii de Apel Galaţi, în dispoziţiile art. 998-999 cod civil, astfel că nu operează scutirea de taxe de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Manea Niculina, motivând că este dată cu aplicarea greşită a legii.
Apelanta a susţinut că potrivit art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cauzele penale inclusiv despăgubirile civile pentru daunele morale şi materiale decurgând din acestea .
Textul de lege invocat constituie o excepţie care nu este supusă nici unei alte interpretări decât cea dată de legiuitor prin menţiunea făcută.
În opinia apelantei, nu contează temeiul de drept al unei asemenea acţiuni, important este izvorul ei, , în cauza constituindu-l implicarea sa într-o cauză penală, finalizată cu achitare.
Tribunalul, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate atât prin prisma motivelor invocate cât şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, constată că apelul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
În fapt, reclamanta a solicitat prin acţiune să fie despăgubită de Statul Român cu suma de 1.500.000.000 lei cu titlu de daune morale, ca urmare a afectării imaginii personale.
Textul de lege privind scutirea de plata taxelor judiciare de timbru invocat de apelantă nu operează în speţă.
Acest text se referă la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea.
Potrivit art. 24 lit. o din Norma Metodologică din 22/04/1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite taxele judiciare de timbru , potrivit legii, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Codul de procedură penală sau ca urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal.
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă că beneficiază de scutire de taxe de timbru părţile civile care exercită acţiunea civilă în procesul penal sau separat de acesta, care au suferit o vătămare într-o cauză penală.
Reclamanta nu a avut calitatea de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Scutirea de taxe judiciare este dată în beneficiul părţii civile dintr-o cauză penală şi nu în beneficiul persoanei care a avut calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauză penală, în care ulterior, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, achitarea, sau o altă cauză de nepedepsire.
Apelanta pretinde daune morale ca urmare a prejudiciului de imagine cauzat prin publicarea în presă a unor informaţii legate de cercetarea sa în calitate de inculpat într-o cauză penală.
Deşi a introdus iniţial acţiunea la tribunal pe temeiul art. 504 Cod de procedură penală, instanţele de control judiciar au constatat că cererea sa nu se încadrează în aceste dispoziţii, care acordă beneficiul scutirii de la plata taxelor judiciare, ci este o cauză civilă, de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 cod civil, evaluabilă în bani şi supusă timbrării.
Este neîntemeiată susţinerea apelantei în sensul că indiferent de temeiul de drept invocat, beneficiază de scutire de taxe judiciare.
Singurul text de lege care acordă beneficiul scutirii de plata a taxelor judiciare, în cazul în care Statul Român este chemat să răspundă pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare , este cel prevăzut de art. 504 Cod de procedură penală.
Or, temeiul de drept aplicabil reclamantei nu este acesta ci dispoziţiile art. 998 şi art. 999 cod civil şi prin urmare, acţiunea formulată , chiar dacă este îndreptată împotriva Statului Român, nu este scutită de plata taxelor de timbru.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, se consideră acţiuni şi cereri al căror obiect este patrimonial ce poate fi evaluat în bani.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
În condiţiile în care s-a pus în vedere prin încheiere pentru achitarea taxelor judiciare de timbru şi a fost respinsă cererea de reexaminare, reclamanta avea obligaţia de a plăti sumele datorate cu acest titlu.
