Tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav; înţelesul noţiunii de „cruzimi”; delimitarea de infracţiunea de vătămare corporală gravă; Incidenţa circumstanţei agravante generale prev. de art. 75 lit. d C.pen. – săvârşirea infracţiunii din mo…


 Tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav; înţelesul noţiunii de „cruzimi”; delimitarea de infracţiunea de vătămare corporală gravă;

 Incidenţa circumstanţei agravante generale prev. de art. 75 lit. d C.pen. – săvârşirea infracţiunii din motive josnice; înţelesul noţiunii;

 Latura civilă: daune materiale în legătură directă cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpat; daune morale – criterii de apreciere a cuantumului acestora.

 

 

 

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi dat în dosarul nr. 183/P/2008 la 01.04.2008 s-a dispus: a) trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.R. (faţă de care acţiunea penală a fost pusă în mişcare anterior, prin ordonanţa procurorului din 10.02.2008) sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de: „tentativă la omor calificat” prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. d Cod penal, precum şi a săvârşirii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art 180 alin. 2 Cod penal, în concurs real cu infracţiunea anterior menţionată (faţă de care acţiunea penală a fost extinsă în data de 27.03.2008, prin ordonanţa procurorului); b) neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul Z. pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-au reţinut în sarcina inculpatului următoarele: a) faptul că, la data de 09.02.2008, a turnat cu intenţie circa 10 litri de apă clocotită peste copilul C.A.I., în vârstă de 4 ani, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, producându-i arsuri de gradul I şi II pe circa 40% din suprafaţa corpului, leziuni care au necesitat 35 – 40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu reexaminare după acest interval, şi care i-au pus în pericol viaţa; b) faptul că, la aceeaşi dată, a lovit cu pumnul şi picioarele pe copilul C.G.E., de 10 ani, producându-i acestuia un traumatism craniu – facial, o plagă contuză buză inferioară, o echimoză geniană stângă, o echimoză periorbitară stângă şi o contuzie abdominală, leziuni care au necesitat 8 – 10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-a reţinut în actul de sesizare că, motivul josnic avut în vedere de inculpat în comiterea celor două infracţiuni (dorinţa de a se răzbuna pe copii deoarece nu au vrut să părăsească încăperea pentru ca să poată întreţine relaţii sexuale cu mama lor) se circumscrie circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d Cod penal.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiate detaliat partea vătămată C.G.E., reprezentanta legală a minorilor C.M., inculpatul, cât şi martorii C.P.(tatăl părţilor vătămate), L.C., T.V., C.C., O.M., P.C.

Instanţa a dispus efectuarea unui supliment de expertiză medico – legală care să concluzioneze asupra numărului exact de îngrijiri medicale, precum şi asupra stării actuale de sănătate a minorului C.A.I. (raport de expertiză medico – legală nr. 5216/18.09.2008 al I.M.L. Iaşi). De asemenea, a fost admisă solicitarea inculpatului, prin apărător, de efectuare a unei expertize medico – legale psihiatrice în ceea ce-l priveşte, care să concluzioneze asupra existenţei sau nu a discernământului la momentul comiterii faptelor din data de 09.02.2008 (raport de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 5461/22.09.2008 al I.M.L. Iaşi), urmat de un supliment, date fiind actele medicale depuse ulterior şi care nu au fost avute în vedere la evaluarea iniţială.

A fost audiat în circumstanţiere martorul propus de către inculpat, P.V.

În latura civilă a fost administrată proba cu înscrisuri şi au fost audiaţi martorii L.C., F.I., L.M., P.C.; a fost depus la dosar un CD conţinând imagini de actualitate în ceea ce priveşte urmările faptelor inculpatului, precum şi asupra modului de cicatrizare a rănilor provocate părţii vătămate C.A.I..

 Tot în cursul cercetării judecătoreşti au fost solicitate şi înaintate la dosar relaţii de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

Inculpatul Z.R. împlineşte 49 de ani, locuieşte în satul M.C., com. Ţ., jud. Iaşi, este căsătorit, soţia fiind plecată în străinătate şi este tatăl a 4 copii, din care unul încă minor, este mecanic de profesie. Una dintre familiile cu care se mai vizita era cea a lui C.P. din satul vecin, tatăl părţilor vătămate din prezenta cauză.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale; este dependent de etanol, astfel cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, dar nu este cunoscut ca un tip agresiv. În noiembrie 2008, el a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi, în vederea expertizării, concluzionându-se că faptele ce formează prezentul dosar au fost comise cu discernământ, constatându-se că nu manifestă tulburări psihice evidenţiabile în prezent, concluzii menţinute şi în urma analizei actelor medicale ce atestau, în iunie 2000, un traumatism cranian prin lovire, comoţie cerebrală minoră.

În cursul zilei de 09.02.2008, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, a plecat de la domiciliul său în satul vecin A., unde domiciliază familia C. Intenţia lui declarată a fost aceea de a întreţine relaţii sexuale cu M.C., soţia lui C.P. Înainte de a ajunge, a cumpărat o ciocolată şi bomboane pentru cei trei minori ai familiei C. şi o sticlă de un litru de votcă „Sorok”, din care a băut circa 200 ml., completând diferenţa cu lichior de cireşe.

 Cu ocazia cercetării la faţa locului, în holul de la intrarea în casă, a fost găsită sticla din plastic în formă dreptunghiulară.

În jurul orelor 15.00, C.M. şi cei trei copii (C.A.I., în vârstă de 4 ani, C.G.E., în vârstă de 10 ani şi C.G., în vârstă de 11 ani) se aflau întruna din camere când a venit inculpatul. L-a servit pe acesta cu o cafea, cunoscând relaţia de prietenie dintre inculpat şi soţul său. Cât timp au stat acolo toţi cinci, Z.R. a continuat să bea din sticla de votcă amestecată cu lichior până când au mai rămas aproximativ 150 ml. de alcool. Trebuie făcută precizarea că, în acea cameră, de la stânga la dreapta, se găseau: o sobă de teracotă prevăzută cu plită din fontă, pe care era aşezată o oală de inox de 15 litri cu mânere din acelaşi material; o masă din lemn; un pat din lemn tip recamier; un dulap din lemn cu două uşi, orientat cu faţa spre uşa de acces în cameră; un alt pat din lemn tip canapea; o masă de fier de culoare verde.

Întrucât C.M. cunoştea faptul că între Z.R. şi cumnata sa, sora lui C.P. existase, în tinereţe, o relaţie apropiată, inculpatul i-a cerut celei dintâi să o cheme pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta, solicitare refuzată, împrejurare care l-a determinat să-i propună acest lucru mamei celor trei minori prezenţi. Această dorinţă l-a făcut să scoată din buzunar o bancnotă de 50 lei şi să le-o ofere pentru a merge la magazin să-şi cumpere diverse dulciuri, dar copiii l-au refuzat, preferând să rămână în casă cu mama lor. Partea vătămată C.G. a declarat că, atunci când sticla de votcă ajunsese pe la jumătate, Z. a început să-i propună mamei sale să se culce cu el, iar „nouă ne-a oferit o hârtie de 50 lei ca să plecăm de acasă, dar noi nu am vrut”.

Dată fiind starea avansată de ebrietate în care inculpatul se găsea, dublată de dorinţa lui explicită de a întreţine relaţii sexuale, temându-se pentru fetiţa sa de 11 ani, C.M. a trimis-o pe aceasta din urmă afară sub pretextul de a rezolva o treabă, după care a ieşit şi ea, precizându-i inculpatului că se întoarce imediat.

Cele două au fugit la C.P., pe tarlaua pe care se afla cu tractorul (la circa 500 metri depărtare) şi, după ce i-au povestit de cele petrecute , i-au solicitat să vină acasă.

Rămas în cameră cu cei doi copii (partea vătămată C.A.I. adormise pe patul de lângă sobă), supărat că femeia nu se mai întorcea şi, mai ales, pe faptul că minorii nu au dorit să părăsească locuinţa, inculpatul l-a lovit cu pumnul în obrazul stâng pe C.G.E. în vârstă de 10 ani, care a căzut jos, în faţa uşii de la intrarea în cameră, în spaţiul dintre soba cu plită şi masa dinspre fereastră. În dorinţa de a-i provoca dureri şi de răzbunare, inculpatul s-a aplecat asupra copilului de 10 ani, aflat deja la pământ, şi a continuat să-l lovească. Din raportul de constatare medico – legală nr. 4392/OF din 11.02.2008 (fila 31 ds. urm. pen.) rezultă că minorul a prezentat diagnosticul de „traumatism cranio – facial, plagă contuză buză inferioară, echimoză geniană stângă, echimoză periorbitară stângă, contuzie abdominală”, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp contondent (palmă, pumn, etc.), pot data din 09.02.2008 şi necesită pentru vindecare un număr de 8 – 10 zile de îngrijiri medicale”. Partea vătămată minoră în vârstă de 10 ani precizează: „după câteva minute, Z. m-a lovit cu pumnul în obrazul stâng, eu am căzut jos între plită şi masă, iar Z. mă ţinea cu o mână, fiind în genunchi, şi mă lovea cu cealaltă.”

Trezit de ţipetele fratelui său, partea vătămată C.A.I., în vârstă de 4 ani, a început şi el să ţipe de frică, împrejurare care l-a determinat pe inculpat să se reorienteze, eliberându-l pe fiul mai mare al familiei C., acesta din urmă reuşind să se retragă în holul de la intrare.

Z.R. a văzut un cazan de inox cu capacitatea de 15 litri, aflat pe plita din cameră, plin cu apă ce clocotea. C.M. a fost cea care l-a pus pe foc pentru a avea apă de îmbăiat copiii. În dorinţa lui de răzbunare, inculpatul l-a apucat de cele două toarte şi l-a pus pe podea, în locul în care mai înainte căzuse copilul de 10 ani, după care, s-a îndreptat spre băieţelul de 4 ani ce se afla pe pat, l-a lovit peste spate cu palma, l-a luat de sub braţe şi l-a aşezat jos cu spatele la el.

Stând în genunchi, deasupra copilului şi strângându-i picioarele cu genunchii săi, inculpatul a început să-i toarne pe cap şi pe spate apă clocotită din cazan, folosind o cană din faianţă (ce se afla pe plită), de 250 ml, timp în care C.A.I. ţipa şi se zbătea, dar nu se putea elibera. „Cu mâna stângă Z. se sprijinea de podea, iar cu dreapta lua apă din cazan cu o cană…; fratele meu era ţinut cu faţa în jos, ţipa tare…”, a declarat C.G.

Văzând ce i se întâmplă fratelui său mai mic (holul de intrare făcând legătura cu camera de locuit printr-o uşă prevăzută cu geam în partea superioară, uşă care la acel moment era şi întredeschisă – a se vedea procesul verbal de cercetare la faţa locului – ), partea vătămată C.G.E. a fugit în drum strigând după ajutor şi, chiar în poartă, l-a văzut pe martorul L.C., care venea din vale cu vacile, mânându-le cu un băţ. Martorul L a declarat că i-a ieşit în cale un copil de-al lui C.P., respectiv C.G., care ţipa, era plin de sânge la gură şi spunea că unul din satul M.C. îl omoară pe fratele său.

Alertat de copil, martorul a intrat în fugă în hol şi, prin uşa întredeschisă care dădea în cameră, l-a văzut pe inculpat stând în picioare de astă dată, cu spatele la uşă şi turnând direct din cazan apă clocotită pe capul minorului A.I.. Acesta din „nici nu putea să plângă, era leşinat”.

L.C. a strigat la inculpat să-l lase în pace pe băiat, dar acesta, întorcându-se spre uşă, a aruncat restul de apă pe martor, reuşind să-l ude pe partea stângă a corpului. Imediat după aceasta, L.C. a intrat în cameră trântind uşa şi îmbrâncindu-l pe inculpat, care a căzut între cele două paturi, după care a ridicat copilul opărit, ajuns în stare de inconştienţă şi a fugit cu el afară. Încă din data de 10.02.2008, cu ocazia cercetării la faţa locului, martorul L.C. a precizat, în detaliu, ce a perceput în mod direct, respectiv:

– l-a întâlnit pe minorul G.E. în faţa porţii familiei C.; acesta prezenta urme de violenţă în zona feţei, era foarte speriat întrucât „un bărbat din M.C. toarnă apă pe fratele său mai mic”;

– din hol, prin uşa întredeschisă ce face accesul în camera de locuit, a văzut cum Z.R., ce stătea cu spatele la uşă, avea o oală de inox în mână şi turna apă clocotită peste copilul de 4 ani, A.I., care stătea pe podeaua camerei.

 Cu ocazia audierii sale, în ambele faze procesuale, martorul a mai precizat că, în timp ce turna băiatului de 4 ani apă clocotită, inculpatul spunea:”stai să-ţi fac baie, ţigane!”. Mai mult, după ce a reuşit să-i tragă copilul de sub picioare, care, între timp, îşi pierduse conştiinţa, l-a împins pe inculpat, ce a căzut „în patru labe” între cele două paturi, apoi a alergat afară, dar a tras imediat uşa de la cameră după el pentru a-l împiedica pe Z. să părăsească locuinţa: „am luat copilul în braţe cu mâna dreaptă şi cu stânga am tras uşa de la cameră după mine, am ieşit în curte şi am tras-o şi pe aceasta, ţinând cu o mână de clanţă pentru că ieşise după mine pe hol”.

Partea vătămată C.E. l-a luat pe fratele lui mai mic în braţe şi s-a îndreptat spre poartă, moment în care a apărut şi C.M. care a preluat copilul şi l-a dus la vecina sa T.V.

Odată cu mama copiilor au venit: C.P., tatăl copiilor, C.C., unchiul lor, C.V., bunica, vecinii T.V., T.O., S.C., care, revoltaţi de fapta inculpatului, l-au imobilizat şi lovit.

Martorul L. a declarat că, imediat ce a ieşit din casă, în curte, a ieşit în prag şi Z.R., încercând să-l lovască cu piciorul, dar nu a ieşit în curte pentru că era numai în şosete.

 Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că inculpatul, imediat după comiterea faptei, a fost găsit de organele de poliţie pe unul din paturile din camera în care s-au desfăşurat evenimentele; acesta prezenta arcada ochiului stâng spartă, iar ochiul tumefiat. Cu aceeaşi ocazie, întrebat asupra motivului acţiunii sale, Z.R. a precizat că nu cunoaşte motivul, dar că îşi aminteşte că a aruncat cu apă fierbinte peste un copil.

C.P. a anunţat prin serviciul 112 organele de poliţie şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi.

Cele două părţi vătămate împreună cu mama lor au fost transportate la ieşirea din satul A., în întâmpinarea ambulanţei cu maşina martorului P.C.

Din raportul de expertiză medico legală nr. 4391/OF din 11.02.2008 al I.M.L. Iaşi rezultă că partea vătămată C.A.I., în vârstă de 4 ani la data comiterii faptelor, prezenta arsuri de gradul I şi II a circa 40% din suprafaţa corpului, leziuni, pentru a căror vindecare, iniţial, s-a apreciat a fi necesare 35 – 40 zile de îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viaţa.

La data de 28.03.2008, partea vătămată A.I. se afla, în continuare, internată în Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” din Iaşi, evoluţia acestuia fiind lent favorabilă, necesitând continuarea tratamentului de specialitate.

Prin raportul de expertiză medico – legală nr. 5216/OF din 18.09.2008, dispus a fi efectuat în cauză, s-a concluzionat, în ceea ce-l priveşte pe minorul C.A.I., în vârstă de 4 ani, următoarele:

– prezintă cicatrice cheloide retractile consecutiv arsurilor prin lichide fierbinţi, produse la data de 09.02.2008, reprezentând circa 36% din suprafaţa corporală, pentru care va fi supus unor intervenţii chirurgicale repetate, şi cicatrice fără aspect cheloid ale feţei, genunchilor şi 1/3 suprafeţe inferioare ale antebraţelor, consecutive arsurilor prin lichide fierbinţi la data de 09.02.2008 şi care reprezintă 2% din suprafaţa corporală;

– aceste cicatrice cheloide ce-i afectează şi procesul de creştere, reprezintă o infirmitate fizică permanentă, cu reducerea capacităţii de adaptabilitate în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, timp în care vor fi eşalonate intervenţiile chirurgicale;

– va fi reexaminat după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice, în jurul vârstei de 18 – 20 de ani, pentru aprecieri definitive medico – legale;

– aceste cicatrice cheloide reprezintă un prejudiciu estetic major, ce poate fi asimilat cu noţiunea de „sluţire”.

 De altfel, pe parcursul derulării procesului penal în faţa Tribunalului Iaşi, partea vătămată minoră C.A.I. a suferit mai multe intervenţii chirurgicale în scopul asigurării unei cât mai bune adaptabilităţi fizice. Cu titlu exemplificativ, instanţa face trimitere la:

– internarea din martie 2009, când minorul prezenta, pe lângă alte boli, şi micro abcese la nivelul feţei anterioare coapsei drepte, ce necesitau toaletă şi pansament la două zile, impunându-se un tratament de specialitate chirurgicală;

– adresa nr. 1799/14.03.2009 a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” din Iaşi – Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, din acre rezultă că, în acea perioadă, minorul se afla în status postoperator;

– adresa nr. 22/29.04.2009 a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” din Iaşi – Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, din care rezultă că minorul A.I. va urma o perioada de control şi evaluare după data de 10 mai 2009;

– adresa nr. 7781/30.06.2009 a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” din Iaşi, din care rezultă că starea sănătăţii copilului este bună, cu evoluţie favorabilă după intervenţia chirurgicală din iunie 2009; la data de 18 iunie 2009, minorul C.A.I. se afla în continuare internat în spital din cauza unei complicaţii postoperatorii, necesitând toaletă locală, pansamente, sutură secundară după dispariţia fenomenelor inflamatorii şi secreţiilor locale;

– copia biletului de externare în ceea ce-l priveşte pe minor, din data de 12 iunie 2009, din care rezultă că trebuie menţinută imobilizarea gipsată cu membrul superior stâng în abducţie timp de 3 săptămâni, imobilizare intervenită după cura chirurgicală a cicatricei cheloide de la nivelul axilei stângi;

– copia biletului de externare în ceea ce-l priveşte pe minor, din data de 30 iunie 2009, din care rezultă că internarea a avut loc în data de 18 iunie 2009, diagnosticul fiind supuraţie plagă operatorie, cicatrice cheloide multiple post arsură operate, infecţie cu „Klebsiella”;

– copia biletului de externare în ceea ce-l priveşte pe minor, din data de 24 septembrie 2009, din care rezultă că internarea a avut loc în data de 13 septembrie 2009, diagnosticul fiind abces regiune cicatricială unghi mandibular stâng fistulizat spontan operat, cicatrice cheloide hipertrofice multiple post arsură operate, infecţie cu stafilococ auriu;

– la data de 02.11.2009, minorul era programat pentru internare, astfel cum rezultă de pe verso – ul biletului de externare din data de 24 sept. 2009, atestat de dna doctor A.R.

 La dosar este depusă, la termenul din 29.07.2008 o fotografie înfăţişându-l pe minorul C.A.I. pe perioada tratamentului iniţial. La termenul din data de 02.11.2009, a fost depus un CD înfăţişând imagini ale acestei părţi vătămate, apropiate temporal de momentul soluţionării cauzei, care sunt grăitoare asupra aspectului său fizic.

 Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă, pe lângă materialul probator la care instanţa deja a făcut trimitere şi din următoarele elemente de fapt care au servit instanţei la constatarea existenţei infracţiunilor, la identificarea persoanei care le-a comis, cât şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei:

– declaraţiile date pe parcursul procesului penal de către partea vătămată C.G.E., în care descrie faptele reţinute prin actul de sesizare şi de către instanţă;

– declaraţiile mamei copiilor, C.M;

– copia foii de observaţie clinică generală privindu-l pe minorul C.G.E.;

– declaraţiile agentului de pază al Scolii Ţ., O.M., solicitat de şeful de post să meargă în satul A., unde s-a întâmplat ceva grav, date pe parcursul procesului penal; acesta precizează că, atunci când a ajuns la locuinţa familiei C., imediat după comiterea faptelor, l-au găsit pe inculpat întins pe pat, dormind; pe jos era multă apă; de faţă era şi martorul L.C. care era ud pe partea stângă; odată trezit, inculpatul a recunoscut că a vărsat apă clocotită peste copil, că a vrut să aibă relaţii sexuale cu mama minorilor, C.M;

– declaraţiile martorului C.C., care se afla împreună cu C.P. cu tractorul pe tarla şi care a auzit cum C.M. povestea de faptul că inculpatul este la ei acasă, vorbeşte urât, nu vrea să părăsească locuinţa; acelaşi martor l-a văzut imediat după incidente pe minorul G.E. plin de sânge la gură şi era de faţă când inculpatul a recunoscut că a opărit băiatul mai mic, dar nu mai ştia de ce, dând vina pe băutură;

– martorul P.C. a fost cel care a dus cei doi copii înaintea Ambulanţei (drumul fiind dificil până în satul A.); a văzut copilul de 4 ani înfăşurat de mama lui într-un cearşaf alb, care a fost înlocuit cu o folie la momentul la care au sosit medicii;

– unul dintre vecinii familiei, T.V., l-a văzut pe L.C. în curtea familiei C., ţinându-l în braţe pe băiatul de 4 ani; lângă acesta se afla băiatul de 10 ani, care plângea, era lovit la gură şi la ochi; martorul L. era ud pe o parte şi l-a oprit să intre în casă, avertizându-l că înăuntru se află Z.R. ce aruncă cu apă fierbinte; în tot acest timp, îl auzea pe inculpat strigând: „veniţi să vă dau de băut, masa-i plină! Veniţi încoace!”;

– la martora T.V., C.M. a dus copiii până la momentul la care au fost urcaţi în maşina lui P.C.; acolo minorul de 4 ani a fost dezbrăcat de hainele de pe el, martora declarând că l-a văzut pe C.A.I. opărit pe spate, braţe, picioare, pielea copilului fiind roşie şi crăpată; fratele său era lovit la gură şi la cap;

– toate înscrisurile depuse la dosar şi care atestă starea de sănătate a fiecăreia dintre cele două părţi vătămate.

 Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală necorespunzătoare. În faţa instanţei, el a arătat, în mod constant, că la data de 09.02.2008 a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice şi a pierdut noţiunea timpului şi contactul cu realitatea. Nu reţine ce s-a întâmplat. A susţinut că şi-a pierdut conştiinţa („nu-mi a duc aminte ce s-a întâmplat, pot să fiu chiar tăiat bucăţele” – ) şi nu cunoaşte cursul evenimentelor după momentul la care a băut cafeaua la familia C. şi până când se afla pe unul din paturile familiei C. şi era lovit de C.C., oprit, în cele din urmă, de C.P., tatăl celor doi minori implicaţi în incidente.

 În faza de cercetare judecătorească, inculpatul a depus o serie de memorii în care este consemnată aceeaşi poziţie faţă de comiterea faptelor pentru care este cercetat; ba, mai mult, încearcă să susţină că marea vină ar aparţine mamei celor trei copii minori, care, deşi a văzut gradul avansat de ebrietate în care se găsea, l-a lăsat totuşi cu doi băieţi în casă şi a plecat.

 În faza de urmărire penală, respectiv în seara de 09.02.2008, inculpatul, care nu a putut să-şi consemneze singur declaraţia, a precizat că i-a propus lui C.M. să întreţină relaţii sexuale şi a cerut copiilor să plece din casă, dându-le bani să-şi cumpere dulciuri; a precizat că nu înţelege cum un vas aflat pe plită a căzut peste unul din copii; nu a recunoscut comiterea faptelor, precizând, totodată, că a fost lovit de către C.C. cu pumnul în faţă şi de către L.C. cu un băţ.

 A doua zi, respectiv în data de 10.02.2008 (perioadă în care a fost lăsat acasă, să-şi revină şi să poată comunica într-un mod cursiv şi lucid), inculpatul a declarat că nu-şi mai aminteşte să-i fi cerut lui C.M. să întreţină relaţii sexuale cu el; în plus, nu crede că a fost în stare să toarne apă fierbinte în capul copilului cel mic, fiind atât de beat încât nu ar fi putut ţine cazanul cu apă fierbinte în mâini. Nu-şi aminteşte dacă l-a lovit pe băiatul mai mare, nu-şi aminteşte cum au ieşit copiii din casă, nu-şi aminteşte dacă a venit martorul L şi ce a făcut acesta.

Nici un moment inculpatul nu şi-a asumat faptele imputate, declarând constant că nu neagă posibilitatea comiterii acestora, însă, din cauza stării avansate de ebrietate, nu-şi mai aduce aminte nimic din cele întâmplate în noaptea respectivă.

 Apărările sale sunt infirmate fără echivoc de mijloacele de probă analizate detaliat mai sus. Chiar şi susţinerea sa – că datorită stării avansate de ebrietate a uitat tot – este infirmată de unii martori, care au relatat că inculpatul a recunoscut parţial, în faţa lor, faptul că a opărit băiatul cel mic.

 După cum am arătat mai sus, în noiembrie 2008, Z.R. a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi, în vederea expertizării, concluzionându-se (raportul de expertiză medico–legală psihiatrică nr. 5461/psh/22.09.2008 întocmit de I.M.L. – Iaşi) că faptele ce formează prezentul dosar au fost comise cu discernământ, constatându-se că nu manifestă tulburări psihice evidenţiabile în prezent , concluzii menţinute şi în urma analizei actelor medicale ce atestau, în iunie 2000, un traumatism cranian prin lovire, comoţie cerebrală minoră.

 În drept:

 1. Fapta inculpatului care, în după amiaza zilei de 09.02.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, a turnat apă clocotită peste copilul C.A.I., mai întâi, câte puţin, cu o cană de 250 ml., în timp ce îl imobiliza la podea cu picioarele, după care, direct, cu cazanul cu capacitatea de 15 litri, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, producându-i arsuri ajunse în stadiul de cicatrice cheloide retractile, reprezentând circa 36% din suprafaţa corporală, pentru care va fi supus unor intervenţii chirurgicale repetate, şi cicatrice fără aspect cheloid ale feţei, genunchilor şi 1/3 suprafeţe inferioare ale antebraţelor, care reprezintă 2% din suprafaţa corporală, arsuri care au pus în pericol viaţa copilului, care-i afectează şi procesul de creştere, care reprezintă o infirmitate fizică permanentă, cu reducerea capacităţii de adaptabilitate în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, timp în care vor fi eşalonate intervenţiile chirurgicale, urmând să fie reexaminat după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice, în jurul vârstei de 18 – 20 de ani, pentru aprecieri definitive medico – legale, constituie infracţiunea de „tentativă de omor prin cruzimi”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 – 175 alin. 1 lit. d, 176 alin. 1 lit. a Cod penal.

 În speţă, se reţine săvârşirea acestei fapte prin cruzimi (art. 176 alin. 1 lit. „a” Cod penal), întrucât maniera în care a acţionat inculpatul asupra victimei de 4 ani, care a fost trezită din somn de ţipetele fratelui său de doar 10 ani, care a asistat la brutalităţile ulterioare ale inculpatului, dovedeşte aspectul de ferocitate. În concret, acţiunea de a turna apă clocotită câte puţin, cu o cană, pe capul unui copil de 4 ani, pe spatele acestuia, în timp ce era imobilizat la podea prin strânsoare între genunchii agresorului, pentru ca, ulterior, să toarne direct cu cazanul peste aproape tot corpul (respectiv, în zona capului, feţei, membrelor superioare, spatelui, genunchilor, în zona inghinală – edificatoare în acest sens, pe lângă concluziile ştiinţifice ale raportului de expertiză medico – legală nr. 5216/OF din 18.09.2008 al I.M.L. Iaşi, fiind şi fotografiile inserate pe suport CD, depus la dosarul cauzei la termenul din 2 noiembrie 2009), faptul că acţiunea sa a fost stopată prin intervenţia intempestivă a martorului L.C., ceea ce a determinat reacţia inculpatului de a arunca apă clocotită şi în direcţia acestuia, enervat de faptul că a fost împiedicat în continuarea acţiunii sale de răzbunare feroce, evidenţiază faptul că inculpatul a urmărit şi a dorit a-i cauza părţii vătămate suferinţe inutile, de mare intensitate, cu mult peste cele care ar fi fost inerente unei acţiuni de ucidere, rezultat care, deşi prevăzut de inculpat, nu a fost urmărit, ci doar acceptată posibilitatea producerii lui . Toate acestea dovedesc periculozitatea socială ieşită din comun cu care s-a acţionat şi o chinuire inutilă a victimei. Astfel, dacă inculpatul ar fi dorit doar vătămarea corporală a părţii vătămate C.A.I. şi nu ar fi acţionat cu intenţia de a o ucide, prin chinuirea acesteia, nu i-ar fi turnat apă clocotită câte puţin; în zonele în care a acţionat, o parte fiind vitale – cap, spate -, iar altele nu – braţe superioare, umeri, zona inghinală – , prin modul de acţiune, nu făceau decât să cauzeze suferinţe prelungite părţii vătămate de 4 ani. Drept dovadă că aceasta a rămas cu sechele la mâini (fiind necesare alte serii de intervenţii chirurgicale şi imobilizări gipsate pentru a putea fi folosite într-un mod normal, rezultat incert până la momentul la care va fi făcută evaluarea finală, în jurul vârstei de 18 – 20 de ani, după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice) şi prezintă:

– cicatrice cheloide retractile, reprezentând circa 36% din suprafaţa corporală, pentru care va fi supus unor intervenţii chirurgicale repetate, şi cicatrice fără aspect cheloid ale feţei, genunchilor şi 1/3 suprafeţe inferioare ale antebraţelor, care reprezintă 2% din suprafaţa corporală;

– aceste cicatrice cheloide ce-i afectează şi procesul de creştere, reprezintă o infirmitate fizică permanentă, cu reducerea capacităţii de adaptabilitate în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, timp în care vor fi eşalonate intervenţiile chirurgicale.

 Leziunile din zone precum cervicală (adică la ceafă, în partea posterioară a gâtului), vertebrală, scapulară (zona umerilor), lombară (regiunea şalelor) ori la membrele inferioare – genunchi – nu pot fi explicate plauzibil, decât în sensul că s-a acţionat prin cruzimi. Mai mult, chiar martorul L.C., în momentul în care a pătruns în încăpere, l-a văzut pe inculpat în picioare turnând apă clocotită pe capul copilului „care nici nu putea să plângă, era leşinat”.

 Aceste acţiuni ale inculpatului, de „opărire” au fost, în mod categoric, de natură să cauzeze suferinţe inutile şi prelungite în timp (grăitoare în acest sens sunt toate actele medicale depuse la dosar şi la care instanţa a făcut deja trimitere şi care atestă multitudinea de intervenţii chirurgicale la care a fost şi va fi supus minorul C.A.I.).

 Instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică a acestei fapte, la ultimul termen, din infracţiunea de „tentativă la omor calificat” prev. şi ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit.d Cod penal în cea de „tentativă la omor deosebit de grav, prin cruzimi” prev. şi ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. d, art. 176 alin. 1 lit. „a” Cod penal, schimbare de încadrare care este întemeiată prin raportare la considerentele arătate anterior şi care se va dispune în acest sens, în conformitate cu art. 334 Cod pr. pen..

 Se reţine că inculpatul a comis această infracţiune cu intenţie indirectă, întrucât analiza coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză coroborat cu poziţia inculpatului şi cu atitudinea sa faţă de partea vătămată C.A.I., în vârstă de 4 ani, relevă că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv, acela că victima ar putea deceda ca urmare a multitudinii de acţiuni dureroase la care a fost supus, prin „opărire”, în zone vitale şi nevitale, prin raportare, în special, la vârsta acestuia şi, deşi nu a urmărit producerea lui prin comiterea faptei deduse judecăţii, a acceptat acest rezultat. Astfel, turnând peste băiatul de 4 ani, imobilizat la podea, peste aproape toate zonele corpului lui, inclusiv peste zone vitale, apă clocotită cu o cană de 250 ml. şi, ulterior, cu cazanul de 15 litri, chiar şi în momentul în care minorul era leşinat de durere, inculpatul a prevăzut că există posibilitatea producerii morţii şi, deşi nu a urmărit, a acceptat acest rezultat să cauzeze decesul victimei. Rezultatul nu s-a produs, fapta rămânând în forma tentativei, ca urmare a intervenţiei medicilor.

 Numărul mare de acţiuni de „opărire” l-a care a fost supusă partea vătămată şi zonele corporale unde acestea au fost exercitate relevă că inculpatul a acţionat cu cruzimi, în privinţa acestei forme calificate/agravante el acţionând deci cel puţin cu intenţie indirectă (deşi, raportat la probele administrate, tribunalul apreciază că în privinţa formei calificate s-a acţionat cu intenţie directă), adică a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-ar fi urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv a prevăzut că, prin opărirea cu lichid clocotit, cu ajutorul unei căni şi, ulterior, folosindu-se direct de cazan, peste aproape tot corpul, îi va cauza acestuia suferinţe inutile şi prelungite în timp.

 Cât priveşte solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunii de „vătămare corporală gravă” prev. de art. 182 C.p., aceasta este evident nefondată, raportat la considerentele mai sus arătate. Leziunile efectiv produse, modul de acţiune, instrumentul utilizat (care, prin natura lui nu este apt de a produce moartea, dar, date fiind împrejurările cauzei, cantitatea de lichid fierbinte turnată, la început, câte puţin, după care, direct cu cazanul, vârsta victimei – 4 ani, ar fi putut conduce la acest rezultat), zonele corpului vizate (o parte vitale), numărul total de zile de îngrijiri medicale, la momentul de faţă nefinalizat, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico – legală aflat la dosar, atitudinea ulterioară a inculpatului şi consecinţele produse, relevă lipsa de fundament a unei astfel de cereri şi faptul că, în speţă, este vorba de o tentativă la omor deosebit de grav.

 2. Fapta inculpatului, comisă la aceeaşi dată şi în aceleaşi circumstanţe, de a lovi cu pumnul şi palmele pe copilul C.G.E., de 10 ani, provocându-i acestuia un „traumatism cranio – facial, plagă contuză buză inferioară, echimoză geniană stângă, echimoză periorbitară stângă, contuzie abdominală”, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 – 10 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

 Activitatea infracţională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni în forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

 Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa va dispune condamnarea inculpatului.

 La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare, instanţa va ţine cont de dispoziţiile art. 72 Cod penal. Astfel, se va ţine cont, pe de o parte, de dispoziţiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, prin raportare şi la art. 21 Cod penal, de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, de starea avansată de ebrietate a inculpatului, de împrejurările ce au generat conflictul, de mijlocul folosit, de urmările grave efectiv produse, cât şi de gradul de pericol social concret al faptei. Pe de altă parte, se va ţine seama de: poziţia procesuală oscilantă adoptată de inculpat, care deşi, în cele din urmă, a acceptat faptul că ar fi comis faptele, a încercat să mute greutatea vinei asupra mamei copiilor, care, susţine inculpatul, nu trebuia să-l lase singur în casă cu cei doi minori, dată fiind starea lui avansată de ebrietate.

 Comiterea faptei dedusă judecăţii pe fondul consumului ridicat de alcool, asupra unui copil de 10 ani, care şi în prezent este afectat emoţional de cele percepute în mod direct, asupra unui copil de 4 ani, trezit din somn de ţipetele fratelui său şi „preluat” de inculpat în dorinţa lui de răzbunare, fiind nevoit să îndure luni de spitalizare, dureri de neconceput, multiple intervenţii chirurgicale şi, nu în ultimul rând, disconfortul estetic pe care l-a atins ca urmare a faptelor inculpatului şi de neînlăturat, vor fi, de asemenea, reţinute de tribunal la momentul individualizării judiciare a pedepselor ce urmează a fi stabilite.

 Dat fiind motivul josnic avut în vedere de inculpat în comiterea celor două infracţiuni (dorinţa de a se răzbuna pe copii, deoarece nu au vrut să părăsească încăperea pentru ca el să poată avea relaţii sexuale cu mama lor), instanţa urmează a reţine şi circumstanţa agravantă a comiterii infracţiunilor din motive josnice, prev. de art. 75 lit. d Cod penal.

 Pe de altă parte, este adevărat faptul că inculpatul a dat dovadă de empatie faţă de victimele minore, în special faţă de victima de 4 ani, elocvent fiind ultimul său cuvânt, când a afirmat că, deşi nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat, înţelege durerea familiei C. şi este dispus să-i ajute material, şi chiar să le doneze un teren, dacă ar accepta.

 De asemenea, se va ţine seama şi de persoana inculpatului care: nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind infractor primar; care este tatăl unui copil minor – din cei patru rezultaţi din căsătorie – (faţă de care şi-a afirmat afecţiunea şi în a cărui creştere s-a implicat anterior); de faptul că beneficiază de sprijinul familiei de origine (a se vedea memoriul transmis instanţei de către cei trei copii majori ai inculpatului, aflaţi în Italia) şi că anterior arestării a fost o persoană care desfăşura activităţi lucrative. Aceste din urmă aspecte urmează a fi reţinute de tribunal ca şi circumstanţe atenuante ce pot fi incluse în categoria celor ce se înscriu în art. 74 alin. 2 Cod penal, dar cu efectul prev. de art. 80 alin. 2 Cod penal.

 În funcţie de toate aceste criterii, instanţa îi va stabili şi, ulterior, aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pe care, ca urmare a reţinerii disp. art. 80 alin. 2 Cod penal, nu o va coborî sub minimul special, ci o va orienta spre maximul special prevăzut de lege

Alăturat de pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de „tentativă de omor deosebit de grav”, instanţa, în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, îi va aplica inculpatului şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d şi e C.p. pe o durată de 5 (cinci) ani, şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal. La individualizarea, în această modalitate, a fiecăreia dintre pedepsele complementare, instanţa a avut în vedere tocmai comportamentul deosebit de violent al inculpatului, asupra fiecăreia dintre cele două victime minore, atitudinea lui, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârşire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părinteşti, activitatea infracţională fiind îndreptată asupra unor copii, ceea ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu autoritatea părintească. Din datele existente la dosar, rezultă că inculpatul este militar în rezervă, fiind incidente disp. imperative ale art. 67 alin. 2 Cod penal.

 Având în vedere că infracţiunile ce formează obiectul prezentei judecăţi au fost comise, după cum s-a arătat mai sus, în concurs real, se va face aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal, rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv se va aplica pedeapsa principală cu închisoarea cea mai grea, ce va fi sporită cu 1 (un) an şi 6 (luni) închisoare, având în vedere gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile comise, vârstele părţilor vătămate, consecinţele iremediabile produse asupra copilului de 4 ani.

 De asemenea, în baza art. 35 alin. 1, 2 Cod penal se va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani, precum şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal.

 Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 Cod penal sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 Cod penal.

 Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., instanţa va menţine această măsură preventivă.

 În baza art. 88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 10.02.2008 la zi.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se reţine, mai întâi, faptul că pentru cheltuielile ocazionate de transportul celor doi minori cu ambulanţa şi de îngrijirile medicale acordate părţilor vătămate C.A.I. şi C.G.E., Serviciu de Ambulanţă Jud. Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi s-au constituit părţi civile în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor expres indicate. Raportat la probele administrate în cauză, în special la actele medicale depuse (foi de observaţie, bilete de ieşire din spital, acte justificative emanând de la unităţile spitaliceşti), se constată că acţiunea civilă a acestora este legală, temeinică şi dovedită. De altfel, inculpatul a achiesat expres la pretenţiile formulate. De aceea, în baza art. 14 şi 346 Cod pr. penală, inculpatul va fi obligat să despăgubească părţile civile – unităţi spitaliceşti, după cum urmează:

– Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, cu sumele de: 6951,313 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea copilului C.G.E. (fila64 ds. urm. pen.), şi 33909,628 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea copilului C.A.I. (fila 42 ds. );

– Serviciul de Ambulanţă jud. Iaşi cu suma de 586 lei (filele 66 şi 67 ds. urm. pen.).

În ceea ce priveşte părţile vătămate minore C.G.E. şi C.A.I., acestea s-au constituit părţi civile, prin reprezentanţii lor legali şi la solicitarea instanţei (în ceea ce-l priveşte pe minorul de 10 ani, C.G.E.), solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:

– în ceea ce-l priveşte pe minorul C.A.I.: 80000 lei daune morale şi 60000 lei daune materiale (filele 116, 167 ds.);

– în ceea ce-l priveşte pe minorul C.G.E.: 5000 lei daune morale şi 3500 lei daune materiale.

 S-a precizat că suma de 60000 lei reprezentând daune materiale constă în cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării lui C.I., beneficiul nerealizat prin nelucrarea pământului şi întârzierea cu plata ratelor, în ratele pe care ar fi trebuit familia C. să le plătească celor de la care au împrumutat bani pentru a face faţă cheltuielilor intempestive ocazionate de nefericitul eveniment. Susţine reprezentantul legal că s-au cheltuit 5000 euro în prima lună de spitalizare (200 lei anestezistului; 600 lei doctorului care l-a operat pe C.A.; 1200 lei pe lună pentru medicamente; 300 lei pe săptămână pentru mâncarea copilului şi a soţiei; între 3 şi 20 lei pe zi în prima lună pentru infirmieră, respectiv, asistenta care îl îngrijea pe minorul de 4 ani; 140 lei taxă pentru intrarea în spital, având în vedere că erau zile in care mergea la copilul său în afara orelor de vizită, plătind 1 leu intrarea ; între 35 şi 200 lei pe zi transportul de la spitalul Sf.Maria până la domiciliul lui, existând zile în care venea şi de 2-3 ori pe zi la spital motivat de faptul că soţia şi copilul aveau nevoie de el; şi după externarea fiului lui, a fost nevoit sa-l roage

pe un consătean să îl ducă împreună cu soţia şi cu copilul la Institutul de

Medicină Legală şi la doctor, el neputând merge cu un mijloc de transport in comun datorită arsurilor grave şi întinse).

 Susţine reprezentantul legal că i s-a creat un prejudiciu de 26000 lei prin nelucrarea pământului şi banii daţi oamenilor care i-au dat pământul în arendă. De exemplu, susţine că a plătit 300 lei persoanelor cărora nu le-a pus grâul, iar altora le-a dat 900 kg de grâu, grâu pe care l-a cumpărat pentru a nu avea probleme cu aceştia, obligaţii izvorâte din neexecutarea contractului de arendare.

 Mai arată C.P. că tractorul cu care ar fi lucrat pământul arendat a fost stricat de către lucrătorul căruia i-a plătit timp de o săptămână câte 50 lei pe zi pentru a munci în locul lui. Ducându-l la reparat, a aflat că diferenţialul i-a fost defectat şi a trebuit să plătească 1900 lei pentru reparaţiile acestuia. După 4 zile s-a defectat din nou, însă de această dată nu a mai avut bani să-l repare şi pământul a rămas nelucrat, iar al doilea tractor, care este nou, nu l-a folosit de frica sa nu i-l strice si pe acesta.

 Mai arătă faptul că în mod normal ar fi primit subvenţie de la stat 9000 euro (90 ha x 100 lei) dar, având în vedere că a lucrat numai 18 ha, a primit doar 1620 de euro, diferenţa considerând-o prejudiciu. Apreciază C.P. că, dacă nu ar fi avut probleme cu cel mic ar fi câştigat 1000 de lei pe zi muncind cu tractorul la lucrările de primăvară (arătură, discuit, semănat lucerna, semănat la porumb, semănat la orzoaica) Pentru fiecare hectar se plăteşte între 150 şi 250 de lei fiecare din lucrările mai sus menţionate.

 Din aceleaşi daune materiale solicitate face parte şi suma de 20000 lei reprezentând contravaloarea tratamentului cu unguent al copilului de 4 ani.

 În plus, reprezentantul părţii civile a solicitat şi obligarea inculpatului la plata unei sume de bani lunare, sub forma unei pensii, în cuantum de 800 lei, motivat de faptul că fiul său va suferi mai multe intervenţii chirurgicale şi va rămâne cu sechele toată viaţa.

 În ceea ce priveşte suma de 3500 lei daune materiale solicitate pentru partea civilă C.G.E., acestea constau în cheltuieli făcute cu deplasări în Iaşi pentru prezentarea copilului la control, în contravaloarea perechii de ochelari cumpăraţi în urma prescrierii medicale, cheltuieli cu alimentaţia specială şi cu medicaţia prescrisă.

 Cu privire la daune materiale solicitate pentru C.A.I., instanţa le apreciază ca întemeiate şi dovedite, după cum urmează:

1. din declaraţia martorului L.C. rezultă că un drum din comună şi până la Iaşi este de 7 lei; această afirmaţie coroborată cu cea din adresa de precizare de cheltuieli de spitalizare din care rezultă un număr de 75 de zile de internare, ca şi cu declaraţiile mamei copiilor, care precizează că numitul C.P. a venit zilnic la spital, conduce la concluzia dovedirii sumei de 525 lei (7lei X 75 zile);

2. din declaraţia lui C.M. rezultă că, imediat după eveniment, au fost împrumutaţi 3000 euro (de la o nepoată din Italia şi de la o cunoştinţă de-a soţului ei);

3. la fila 165 dosar se găsesc copii ale chitanţelor eliberate de instituţii medicale pe numele minorului şi al lui C.P. în sumă totală de 73 lei;

4. la dosar se găsesc o serie de bonuri fiscale pentru medicamente, unguente, achiziţionate atât în ţară cât şi în străinătate: 54 lei, 84,20 lei, 10 euro; 10 euro; 237,59 lei;

5. din declaraţia martorului F.I. rezultă că acesta i-a împrumutat lui C.P., în trei rânduri, următoarele sume de bani: 5000 lei în martie 2008, 5000 lei în aprilie 2008, 15000 lei în august sau septembrie 2008; precizează martorul că banii au fost împrumutaţi în numele lui de la o cunoştinţă, respectiv C. C., fără a fi încheiat ulterior vreun înscris între el şi familia C.; instanţa apreciază ca dovedită suma de 25.000 lei;

6. din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că acesta a cumpărat două tuburi de unguent din Danemarca, pentru copilul C.I., contra sumei de 100 euro;

7. martorul P.C. precizează că a făcut 4 drumuri dus – întors cu maşina sa din comună la Iaşi, dar de fiecare dată, cei 10 litri de motorină necesari erau puşi de către C.P., nesolicitând a fi plătit pentru drum, întrucât familia C. era prea necăjită; susţine martorul că preţul motorinei a variat de la 4,2 lei la 3,6 lei; instanţa apreciază ca dovedită această cheltuială cu transportul, fiind necesară despăgubirea lui C.P. pentru cele 40 litri de motorină necesari, la o medie de 3,9 lei, rezultând ca dovedită suma de 156 lei (4drumuri X 3,9 lei litru X 10 litri);

8. la fila 414 ds. se găseşte copia unei reţete medicale pentru copilul C.A.I., prin care este prescris un număr de 150 tuburi de unguent CONTRACTUBEX, al cărei preţ este regăsit la fila 148 ds., analizând bonul fiscal depus în copie, care precizează o sumă de 42,10 lei, rezultând ca dovedită o sumă de 6315 lei (150 X 42,10 lei);

9. la fila 373 ds. a fost depusă, la solicitarea instanţei, o adresă din partea Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria” – Iaşi, din care rezultă că minorul C.A.I. va necesita intervenţii chirurgicale seriate (3-4), în vederea corecţiei chirurgicale a cicatricelor cheloide, costurile estimative ridicându-se la suma de 12800 lei; deşi apare ca un prejudiciu viitor, în acelaşi timp posibilitatea producerii lui este certă, instanţa apreciind ca dovedită şi această sumă.

 Faţă de cele arătate, instanţa consideră că este dovedită, din suma solicitată de 60000 lei, cu titlu de daune materiale în ceea ce-l priveşte pe minorul C.A.I., suma totală de 45134,79 lei (rezultată în urma adunării sumelor anterior menţionate ca dovedite), precum şi suma de 3120 euro. La plata acestora inculpatul va fi obligat în favoarea părţii civile C.A.I. cu titlu de daune materiale.

 Cu privire la obligarea inculpatului la plata unei pensii lunare în cuantum de 800 lei, această solicitare nu poate fi admisă, cazurile şi condiţiile de acordare a unei pensii de întreţinere fiind stabilite de lege, cazul de faţă neîncadrându-se în textele legale.

 Cât priveşte celelalte daune materiale solicitate, instanţa apreciază că nu există legătură directă de cauzalitate între faptele inculpatului şi prejudiciul cauzat familiei C. prin nelucrarea pământului, prin neonorarea contractelor de arendă, prin defectarea tractorului, etc.

 După cum am arătat mai sus, partea civilă C.G.E. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3500 lei daune materiale, constând în cheltuieli făcute cu deplasări în Iaşi pentru prezentarea la control de specialitate, în contravaloarea perechii de ochelari cumpăraţi în urma prescrierii medicale, cheltuieli cu alimentaţia specială şi cu medicaţia prescrisă.

 Pe parcursul procesului penal, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între acţiunea violentă a inculpatului din data de 09.02.2008 şi necesitatea medicală a părţii civile în vârstă de 10 ani de a purta ochelari. Este adevărat că una din lovituri a vizat ochiul stâng al copilului, dar nu există certitudinea că această agresiune este cauza tratamentului oftalmologic cu ochelari pe care trebuie copilul să-l urmeze, astfel că aceste daune vor fi respinse.

Pentru fiecare dintre minori au fost solicitate daune morale, în cuantum de 80000 lei pentru C.A.I. şi 5000 lei pentru C.G.E.

 În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. . art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară .

 Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus, şi nici o diferenţă în minus.

 În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă, la integritatea corporală şi sănătatea persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de părţile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele psihice, dificultăţile în adaptare, disconfortul estetic produs, ireversibil.

 Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţilor civile.

 În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral şi a apreciat, în cauză fiind posibil, dată fiind vârsta părţilor civile şi obligaţia pe care o are în raport cu disp. art. 17 Cod proc. pen., că sumele solicitate nu reprezintă o apreciere echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs fiecăreia dintre părţile civile.

 Sunt evidente consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea lor la viaţa socială.

Într-adevăr, datorită faptelor inculpatului, părţilor civile le-a fost afectat, în mod esenţial şi ireversibil, climatul socio–familial în care convieţuiau. Martorii audiaţi au făcut trimitere la faptul că minorii au coşmaruri, vorbesc prin somn, sunt timoraţi şi tremură dacă se vorbeşte pe un ton ridicat; mai mult, copilul C.G.E. prezintă micţiuni pe timpul nopţii.

 Astfel, instanţa, statuând în echitate, apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele comise, sumele de 100000 lei pentru partea civilă C.A.I. şi 10000 lei pentru partea civilă C.G.E. sunt necesare şi echitabile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

 La stabilirea acestor sume, instanţa a avut în vedere aspectele deja arătate, mijloacele de probă administrate pentru probarea acestui tip de prejudiciu, argumentele invocate în susţinerea cererii, condiţiile concrete ce au condus la agresarea victimelor, dar mai ales urmarea ireversibilă cauzată.