Titlu Drepturi prevăzute de Decretul-lege 118/1990
Tip speta sentinţă civilă
Nr.449
Data 11 martie 2016
Domeniu asociat Deţinuţi politici
Continut speta .cerere adiţională . constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentinţa penală nr.1423/28.10.1987, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 şi sentinţa penală nr.819/30.11.1988, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Valcea-Sectia a II-a civila sub nr. 2475/90/2015 la data de 25.06.2015, contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr.4/08.04.2015 şi a răspunsului la contestaţia împotriva Deciziei, înregistrat sub nr.9767/25.05.2015, primit în data de 26.05.2015, prin care i-a fost respinsa solicitarea de acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, precum şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Decretul – Lege nr. 118/1990 republicata, ca urmare a încadrării sale în dispoziţiile art. 1 lit. a si b, din acest act normativ, pentru perioadele cuprinse între 20.08.1987-12.11.1987 şi 24.09.1988-28.05.1989;
În motivarea acţiunii, reclamantul arată, în fapt, că prin cererea adresată AJPIS Vâlcea, a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de D-L 118/1990, ca urmare a faptului ca a fost arestat, bătut, supus la violenţe fizice şi psihice şi împuşcat în cap cu un pistol mitralieră, din care mai multe schije i-au rămas în cap, ca urmare a încercării de trecere frauduloasă a frontierei în regimul comunist.
Arată reclamantul că prin prezentarea celor doua sentinţe penale nr.1423/28.10.1987 şi nr.819/30.11.1988, a fost arestat şi ulterior condamnat la opt luni închisoare începând cu 30 septembrie 1988, pentru infracţiunea de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, în baza art.20 raportat la art.245 Cod penal, după ce în august 1987, a fost arestat pentru trecere frauduloasă a frontierei şi graţiat în baza Decretului nr.255/25.10.1987. Susţine că s-a simţit urmărit şi supravegheat toată perioada comunistă de către organele de securitate ale regimului comunist.
Susţine reclamantul că atât decizia, cât şi răspunsul primit la contestaţia formulată în procedura prealabilă, sunt nelegale, deoarece cererea depusă iniţial a fost soluţionată de către o comisie formată din doi reprezentanţi din cadrul AJPIS Vâlcea, respectiv directorul şi juristul şi un reprezentant de la Casa judeţeană de pensii, potrivit D-L 118/1990, iar contestaţia la Decizia emisă de către comisie este soluţionată de doar doi din cei care au făcut parte din comisie, respectiv cei din partea AJPIS, aceeaşi care au soluţionat contestaţia.
Mai arată reclamantul că potrivit politicii penale a statului instaurat după 6 martie 1945 şi corespunzător modificării conţinutului valorilor ocrotite, coroborat cu îngrădirile aduse drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi sub aspectul libertăţii de circulaţie, fapta de trecere frauduloasă a frontierei a fost apreciată ca infracţiune având caracter politic, aşa încât instrumentarea acesteia se efectua de către organele securităţii statului,
În susţinerea acţiunii, reclamantul invocă prevederile art. l alin.3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi art. 2 din OUG 214/1999.
Afirmă reclamantul că actele normative menţionate, la care se adaugă şi altele (ex. Decret – Lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri; Ordonanţa de Urgenta nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securităţii) evidenţiază faptul că în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.
Reclamantul mai arată că art. 262 din noul Cod penal prevede la capitolul infracţiuni privind frontiera de stat, că ,,Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită: în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate; de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani . (3) Tentativa se pedepseşte. (4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepseşte”.
Consideră reclamantul că textul este foarte clar şi priveşte anume situaţii care nu îngrădesc dreptul la libera circulaţie a persoanelor, aşa cum eronat Comisia încearcă să insinueze.
Faţă de aceste argumentate, se solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de D-L 118/1990 republicat.
În drept, cererea este întemeiată pe Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, OUG 214/1999 .
Pârâta AJPIS Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată, în fapt, că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat stabilirea calităţii de beneficiar al Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de titular al drepturilor, pentru perioada cât a fost privat de libertate din motive politice, conform sentinţei penale nr.1423 din 28.10.1987 şi sentinţei penale nr. 819 din 30.11.1988 ale Judecătoriei Rm. Vâlcea.
Susţine pârâta că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pentru motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Susţine pârâta că, potrivit prevederilor art. 10 alin.1 din acelaşi act normativ, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în căzui în care nu este posibil, prin orice mijioc de probă prevăzut de lege.
Legea nr. 221/2009 prevede în mod expres în dispoziţiile art. 1 ce anume se înţelege prin condamnare cu caracter politic, printre condamnările care, potrivit acestui text legal, constituie condamnări cu caracter politic, nefiind menţionată şi infracţiunea de trecerea frauduloasă a frontierei, reglementată de art. 245 C. pen.
Menţionează pârâta că în mod imperios cererea a fost respinsă, precum şi contestaţia, deoarece infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, cum se numea în vechea reglementare a Codului penal, respectiv de trecere ilegală a frontierei de stat, cum este definită în accepţiunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, este o infracţiune de drept comun, iar nu una cu caracter politic, susceptibilă de a atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 221 /2009 şi, implicit, nu face obiectul Decretului-lege nr. 118/1990.
Mai arată pârâta că din actele depuse nu reiese că reclamantul a suferit o persecuţie politică, iar din analiza răspunsului de la C.N.S.A.S. rezultă că acesta a trecut pedestru graniţa în Iugoslavia şi a fost predat de autorităţile iugoslave celor române, precizându-se că nu au fost identificate dosare/documente cu privire la petent, astfel că nici din acest document nu rezultă vreo persecuţie politică, care să fi fost exercitată asupra reclamantului.
În ceea ce priveşte adresa nr. 11 din 10.03.2015 a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România- filiala Vâlcea, prin care se comunică faptul că domnul … se află în evidenţa Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Filiala Vâlcea, din data de 10.05.2014, pârâta susţine că Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, filiala Vâlcea nu are calitatea să stabilească şi nici să se pronunţe asupra caracterului persecuţiei suferite de reclamant şi nici să-l încadreze în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, singura instituţie abilitată să stabilească dacă reclamantul beneficiază de prevederile Decretului – lege nr. 118/1990 fiind Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Vâlcea, prin Comisia de aplicare a prevederilor Decretului – Lege nr. 118/1990, care funcţionează în cadrul acesteia.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 25.09.2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, reclamantul solicită, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finanţelor, constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentinţa penală nr.1423/28.10.1987, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 şi sentinţa penală nr.819/30.11.1988, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
În motivarea acestei cereri, reclamantul arată, în esenţă, că prin hotărârile penale menţionate, a fost condamnat pentru infracţiunea de trecere frauduloasa a frontierei, potrivit art.254 alineat 1 Cod Penal, condamnarea având caracter politic în sensul Legii nr.221/2009.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor publice, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii astfel cum a fost completată.
Pârâtul susţine că raportat la hotărârile penale invocate de reclamant, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. l din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
La termenul de judecata din data de 19.01.2016, Tribunalul Valcea-Sectia a II-a civila, a dispus disjungerea cererii principale si constituirea unui dosar distinct iar in privinta cererii aditionale, a invocat din oficiu exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a Civile pe care a admis-o, dispunand transpunerea cauzei la Sectia I Civila din cadrul Tribunalului Valcea, dosarul fiind inregistrat pe rolul acestei din urma sectii la data de 01.02.2016.
La primul termen de judecata din data de 11.03.2016, Tribunalul Valcea, Sectia I Civila, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce priveşte soluţionarea cererii adiţionale si, dupa ce a acordat partilor cuvantul asupra exceptiei, a ramas in pronuntare asupra acesteia.
In ceea ce priveste excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce priveşte soluţionarea cererii adiţionale, invocată din oficiu:
Tribunalul constata ca, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Valcea-Sectia a II-a civila sub nr. 2475/90/2015 la data de 25.06.2015, contestatorul Hodorogea Vasile a solicitat anularea Deciziei nr.4/08.04.2015 şi a răspunsului la contestaţia împotriva Deciziei, înregistrat sub nr.9767/25.05.2015, primit în data de 26.05.2015, prin care i-a fost respinsa solicitarea de acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, precum şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Decretul – Lege nr. 118/1990 republicata, ca urmare a încadrării sale în dispoziţiile art. 1 lit. a si b, din acest act normativ, pentru perioadele cuprinse între 20.08.1987-12.11.1987 şi 24.09.1988-28.05.1989.
Ulterior, la data de 25.09.2015 reclamantul a formulat o cerere completatoare, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finanţelor, constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentinţa penală nr.1423/28.10.1987, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 şi sentinţa penală nr.819/30.11.1988, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
Tribunalul constata ca cererea completatoare formulata de reclamant la data de 25.09.2015 reprezinta o cerere aditionala, in sensul art. 30 alin. 5 NCPC.
Potrivit art. 123 alin. 1 NCPC ,,cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,dispozitiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat’’.
Ori, prin prisma dispozitiilor legale mai sus mentionate, in special prin prisma art. 123 alin. 2 NCPC, Sectia a II-a Civila era competenta sa solutioneze cererea aditionala, solutia Sectiei a II-a Civile de declinare a competentei functionale in favoarea Sectiei I Civile neavand suport legal.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta va admite necompetenţei funcţionale a Secţiei I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce priveşte soluţionarea cererii adiţionale, invocată din oficiu si va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Secţiei a II-a Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Constatand ivit conflictul negativ de competenta, in temeiul art. 134 NCPC, instanta va dispune suspendarea judecatii prezentei cauze pana la solutionarea conflictului negativ de competenta iar in temeiul art. 136 rap. la art. 135 NCPC, va inainta dosarul Curţii de Apel Piteşti- Secţia I Civilă în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
