Judecata de urgenţă în cauzele cu deţinuţi.


Judecata de urgenţă în cauzele cu deţinuţi.

Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la

soluţionarea

cauzelor într-un termen rezonabil.

Deşi această noţiune de termen rezonabil nu este

definită

în textele de lege interne (art.21 alin.3 şi art.23 din

Constituţie; art.5 şi art.293  Cod procedură penală)

ea

trebuie interpretată şi prin prisma dispoziţiilor art.5

paragraful 3 şi art.6 din Convenţia pentru

Apărarea

Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

In

mod constant, practica C.E.D.O. a relevat că

durata

rezonabilă a unei proceduri se apreciază, în mod

special, în raport de complexitatea

cauzei,comportamentul

reclamantului, precum şi comportamentul

autorităţilor

judiciare competente.

(decizia penală nr.164/R/4.04.2006)

Prin sentinţa penală nr.464/2004, pronunţată de Tribunalul

Argeş, a fost condamnat inculpatul O.E.R. la o pedeapsă rezultantă de 2

ani închisoare, iar în baza art.86/4 Cod penal, s-a revocat suspendarea

sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată anterior, prin

sentinţa penală nr.123/2001 a Judecătoriei Topoloveni.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr.10/A/2005, a

majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.257 alin.1

Cod penal, de la 2 la 3 ani închisoare, şi în urma contopirii pedepselor a

dispus executarea celei mai grele de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa

de 2 ani, pentru care s-a revocat suspendarea sub supraveghere.

In recursul inculpatului, ambele hotărâri au fost casate, prin

decizia nr.2468 din 13 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

fiind trimisă spre rejudecare, în complet legal constituit, la Tribunalul

Argeş. In noul ciclu procesual, cauza a suferit mai multe amânări,

menţinându-se arestarea preventivă a inculpatului luată în timpul

urmăririi penale, la data de 5 februarie 2004, şi trimis în judecată, în

această stare, la data de 25 februarie 2004.

La termenul din 28 martie 2006, s-a amânat din nou cauza,

pentru citarea martorilor, menţinându-se starea de arest a inculpatului.

Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul.

Prin decizia penală nr.164/R din 1 aprilie 2006, Curtea de

Apel Piteşti a admis  recursul, a casat încheierea atacată, a revocat măsura 

preventivă luată faţă de inculpat şi a dispus punerea de îndată în libertate

a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

Curtea a reţinut, în mod corect, că în speţă, complexitatea cauzei nu este

de natură să justifice restrângerea libertăţii inculpatului pe o perioadă mai

mare de 2 ani, neputându-i-se imputa neprezentarea sa la termenele de

judecată. S-a mai apreciat că menţinerea inculpatului în stare de arest

preventiv până la soluţionarea definitivă a cauzei, ar avea mai degrabă, un

caracter punitiv decât pentru a se împiedica buna desfăşurare a

procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la

judecată sau de la executarea pedepsei.