Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Este admisibil cumulul dobânzilor cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie, pe considerentul că cele două instituţii cu natură juridică diferită.
Actualizarea are caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, în timp ce dobânda legală reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor.
Prin Sentinţa civilă nr.1465 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureş s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins ca prescrise pretenţii reclamanţilor pentru perioada anterioară datei de 23.12.2008.
S-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii M. A., D. D., E. G., O. F., V. F., C. M., D. R., V. U., toţi cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Baia Mare, cu sediul în loc. Baia Mare xxx, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Curtea de Apel Cluj, cu sediul în loc. Cluj Napoca, str. Ştefan cel Mare, nr. 1, jud. Cluj, Tribunalul Maramureş, cu sediul în loc. Baia Mare, B-dul Republicii, nr. 2A, jud. Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, cu sediul procesual ales în loc. Baia Mare, str. Aleea Serelor, nr. 2A, jud. Maramureş.
Au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei să calculeze şi să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă debitelor restante stabilite prin sentinţa civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5023/100/2007, sentinţa civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5460/100/2007, sentinţa civilă nr. 1386 din data de 17 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5076/100/2007, sentinţa civilă nr. 436 din data de 04.04.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 627/100/2008, sentinţa civilă nr. 732 din data de 10.07.2009 a Tribunalului Maramureş, începând cu data de 23.12.2008 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăţii.
In considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele :
In conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator.
De asemenea, potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, republicat, dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
Prin urmare, termenelor de prescripţie reglementate de art. 268 din Codul muncii le sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privind începutul, suspendarea sau întreruperea curgerii lor.
Tribunalul a apreciat că, în speţă, nu s-au dovedit cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripţie de 3 ani, în condiţiile în care hotărârile judecătoreşti executate parţial voluntar şi cu privire la executarea cărora au fost emise O.U.G. nr. 71/2009, O.U.G. nr. 45/2010 şi Legea nr. 230/2011, nu cuprind dispoziţii privind plata dobânzii legale, care a fost solicitată pentru prima dată de reclamanţi prin acţiunea înregistrată la data de 23.12.2011.
Prin urmare, prin plata parţială a drepturilor salariale stabilite prin hotărârile judecătoreşti irevocabile şi prin emiterea actelor normative menţionate privind eşalonarea plăţii, debitorii nu au recunoscut îndreptăţirea reclamanţilor şi la plata dobânzii legale, având în vedere că aceasta nu a fost solicitată şi nu a făcut obiectul proceselor anterioare, în care au fost pronunţate titlurile executorii.
Potrivit art. 7 şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia începe sa : curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, iar, în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, interpretate de reclamanţi în sensul că numai stingerea dreptului la acţiune privind debitul principal atrage şi stingerea dreptului la acţiune privind drepturile accesorii.
Aşa fiind, raportat la momentul introducerii acţiunii, respectiv 23.12.2011, tribunalul constată ca fiind prescrise pretenţiile reclamanţilor aferente perioadei anterioare datei de 23.12.2008.
In temeiul art. 268 alin. 1 Ut. c) din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrise pretenţii reclamanţilor pentru perioada anterioară datei de 23.12.2008.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5023/100/2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor, a fost admisă în partea acţiunea formulată de reclamanţii C. V., M. V., A. M., D. D.,ş.a.m.d., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei să calculeze şi să plătească reclamanţilor sporul de confidenţialitate de 15%, calculat la nivelul indemnizaţiei de încadrare brută lunară pentru fiecare reclamant în parte, începând cu luna septembrie 2004 şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la valoarea actualizată în funcţie de rata inflaţiei, la data plăţii.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Maramureş să înscrie menţiunile corespunzătoare, în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor datorate reclamanţilor şi au fost respinse celelalte capete de cerere.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5460/100/2007, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii C. V., M. V., A. M., D. D.,ş.a.m.d., în contradictoriu cu pârâţii : Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să calculeze şi să plătească drepturile reprezentând diferenţele salariale dintre indemnizaţiile reclamanţilor şi cele ale procurorilor de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., ţinând cont şi de funcţiile deţinute de unii dintre reclamanţi, echivalente cu cele similare din cadrul D.I.LC.O.T. şi D.N.A., începând cu luna aprilie 2006 şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor, actualizate la data plăţii efective.
Au fost obligaţi pârâţii la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
A fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.
Prin sentinţa civilă nr. 1386 din data de 17.12.2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5076/100/2007, s-a respins excepţia invocată de pârâta Curtea de Apel Cluj ca neîntemeiată şi s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii C. V., M. V., A. M., D. D.,ş.a.m.d. împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Maramureş şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii la acordarea celor 3 tranşe a creşterilor salariale prevăzute de art. 1 al. 1 din O.G. nr. 10/2007, astfel:
-cu 5%, începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2 % începând cu luna martie 2007 faţă de nivelul din luna februarie 2007;
-cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.
Prin sentinţa civilă 436 din data de 04.04.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 627/100/2008, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii de rândul 1-3 să plătească reclamantului suma de 1700 lei, la valoarea actualizată în raport cu indicele de inflaţiei la data plăţii reprezentând drepturi salariale.
A obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să asigure fondurile băneşti necesare plăţii drepturilor către reclamant şi a fost respins capătul de cerere privind înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 732 din data de 10.07.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 3908/100/2009 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul M.F.C. şi s-a dispus înregistrarea acesteia sub număr nou de dosar, fixându-se termen de judecată la data de 04.09.2009, pentru care vor fi citate părţile.
S-a admis cererea formulată de către reclamanţii C. V., M. V., A. M., D. D., ş.a.m.d. , în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamanţi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizaţia de bază brută lunară, pentru viitor şi în continuare.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin urmare, în situaţia în care se angajează răspunderea angajatorului faţă de salariat pentru neplata drepturilor băneşti cuvenite, devin aplicabile prevederile din Codul muncii, cu consecinţa reparării integrale a prejudiciului, care cuprinde atât despăgubirea datorată, cât şi dobânda legală, conform art. 1088 din Codul civil.
Tribunalul a reţinut că debitorii au fost puşi în întârziere din ziua introducerii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat debitul principal, de la acel moment reclamanţii fiind îndreptăţiţi şi la plata dobânzii legale, ceea ce nu exclude însă aplicarea dispoziţiilor legale privind prescripţia extinctivă.
Instanţa de fond a apreciat că este admisibil cumulul dobânzilor legale cu actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, cele două instituţii având o natură juridică diferită.
Astfel, în timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, acordându-se ca beneficiu nerealizat, actualizarea în raport de rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Reclamanţii justifică, fără îndoială, un interes în promovarea prezentei acţiuni, prevederile art. 3 712 alin. 2-3 Cod procedură civilă nefiind aplicabile în speţă, întrucât prin titlurile executorii de care aceştia se prevalează nu au fost acordate dobânzi, ci doar actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie.
Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. 4 din Codul muncii, coroborat cu art. 1084 şi art. 1088 Cod civil, tribunalul a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârâţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei să calculeze şi să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă debitelor restante stabilite prin sentinţa civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5023/100/2007, sentinţa civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5460/100/2007, sentinţa civilă nr. 1386 din data de 17 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5076/100/2007, sentinţa civilă nr. 436 din data de 04.04.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 627/100/2008, sentinţa civilă nr. 732 din data de 10.07.2009 a Tribunalului Maramureş, începând cu data de 23.12.2008 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate.
Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii obligării Ministerului Finanţelor Publice la alocarea sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate.
S-a considerat că prin admiterea cererii de plată a dobânzii legale solicitate de reclamanţi s-ar ajunge la o dublă reparaţie, întrucât prin toate hotărârile judecătoreşti invocate s-a dispus plata sumelor solicitate actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.
Dreptul la acordarea dobânzilor solicitate de reclamanţi nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
Aceste dobânzi nu sunt prevăzute în buget pentru a fi acordate.
Nu există o culpă a Ministerului Finanţelor Publice pentru neexecutarea în întregime a hotărârilor irevocabile avizând sporurile câştigate de reclamanţi în instanţă.
O.U.G. nr.71/2009 a fost emis tocmai în interesul menţinerii echilibrelor bugetare şi în mod implicit respectarea angajamentelor interne şi internaţionale.
In drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
In drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii au obţinut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea şi de daune – interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
In condiţiile în care a operat actualizarea în funcţie de rata inflaţiei nu se mai justifică şi dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului şi la îmbogăţire fără just temei.
S-au mai invocat prevederile art.1535 Cod civil şi O.G. nr.13/2011, arătându-se că reclamanţii solicită acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare.
Or, în speţă creanţele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenţă.
In ceea ce priveşte titlurile executării, legiuitorul a stabilit termen suspensiv de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare prevăzut de O.-U.G. nr.71/2009.
Pârâtul Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acţiunii înaintate de reclamanţi.
In motivarea cererii s-a arătat că acţiunea reclamanţilor se cuvine a fi respinsă întrucât prin admiterea cererii de plată a dobânzii legale se ajunge la o dublă reparaţie a pierderii suferite.
Dacă dobânda legală exprimată în raport de dobânda de referinţă a B.N.R. reflectă şi rata inflaţiei, atunci plata şi a dobânzii legale, în condiţiile în care suma de bani a fost deja actualizată cu rata inflaţiei, este excesivă.
S-au invocat deasemenea prevederile art.3712 al.2-3 Cod procedură civilă precum şi prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22 aprilie 2013 reclamanţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instituţia dobânzii legale şi a actualizării creanţei cu indicele de inflaţie au un caracter şi o natură diferită.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate instanţa a constatat că recursurile declarate sunt nefondate din următoarele considerente :
Prima instanţă în mod întemeiat a reţinut că potrivit art.166 al.4 Codul muncii întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul – art.1084 Cod civil.
Instanţa a apreciat că este admisibil cumulul dobânzilor cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie, pe considerentul că cele două instituţii cu natură juridică diferită.
Actualizarea are caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor. Băneşti în timp ce dobânda legală reprezintă daune interese moratorii respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor, şi are temeiul juridic în art.1088 Cod civil.
Prin urmare dobânda reprezintă o sancţiune cu daune moratorii pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată iar actualizarea cu indicele de inflaţie reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii – daune compensatorii, astfel încât nu se ajunge la o dublă reparaţie.
Actele normative privind eşalonarea plăţii, respectiv O.U.G. nr.71/2009, O.U.G. nr.45/2010 şi Legea nr.230/2011 nu cuprinde dispoziţii privind plata dobânzii legale, astfel încât nu se poate pune în discuţie suspendarea acordării şi executării acestui drept.
Fiind întrunite cerinţele prevăzute de aceste texte de lege rezultă că respectiva cheltuială are bază legală, dreptul reclamanţilor neputând fi condiţionat de sumele alocate pârâtei prin Legea bugetului de stat.
Recurentul Ministerului Finanţelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii diferenţelor de drepturi salariale un în virtutea unui raport de muncă ci în baza atribuţiilor ce revin ministerului, atribuţii ce decurg din legea sa de organizare şi funcţionare.
Faţă de cele ce preced, nefiind incident în cauză vreun motiv de casare sau modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, ţinând seama şi de prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă au fost respinse recursurile declarate ca nefondate.
