Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă nr.28/18.01.2007, pronunţată în dosarul nr.79/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi a admis în parte contestaţia formulată de debitoarea SC B SRL Galaţi.
A admis cererea formulată de creditoarea AFP Galaţi.
A dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei.
A desemnat lichidator judiciar provizoriu pe SC S 2000 SRL Galaţi, cu o retribuţie de 500 lei lunar, urmând ca acesta să îndeplinească atribuţiile prev.de art.25 din lege.
A dispus ridicarea dreptului de administrare a societăţi de către administrator.
A fixat termen maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor după deschiderea procedurii la 19.02.2007.
A fixat termenele prev.de art.108 din lege.
A respins cererea formulată de creditoarea SC S SRL Galaţi, de deschidere a procedurii falimentului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că sunt îndeplinite disp.art.36 din Legea nr.64/1995 republicată, în ce priveşte cererea creditoarei AFP Galaţi.
Astfel, creanţa acesteia este constatată prin titluri fiscale, care potrivit art.137 (2) C.proc.fiscală devin titluri executorii la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent.
Judecătorul sindic a înlăturat apărarea debitoarei, potrivit căreia titlurile fiscale i-au fost comunicate abia după formularea cererii de deschidere a procedurii de către creditoarea AFP Galaţi.
Astfel, potrivit adresei nr.3718/10.03.2004 emisă de AFP Galaţi s-au comunicat contestatoarei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire titlurile executorii, corespondenţa întorcându-se cu menţiunea „mutat de la adresă”.
În temeiul art.39 alin.3 C.proc.fiscală, s-a procedat la comunicarea actului administrativ în ziarul „Viaţa liberă” din 15.04.2004.
A mai reţinut judecătorul sindic că, în condiţiile în care contribuabilul contestator s-a sustras sistematic de la plata obligaţiilor fiscale datorate în anul2005, în temeiul art.43 alin.3 din C.proc.civ. s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal, prin publicitate în ziarul „Viaţa liberă” nr.37/3.11.2005 (fila 16).
Debitoarea nu a făcut dovada că a contestat titlurile executorii potrivit disp.art.169 C.proc.fiscală (în prezent art.175) pe parcursul comunicării lor ci de abia în cursul soluţionării cererii de deschidere a procedurii, la 18.12.2006.
Ca atare, a reţinut că AFP are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă iar debitoarea a încetat plăţile de mai mult de 30 de zile. Mai mult, contestatoarea nu a probat că nu s-ar afla în stare de insolvenţă, respectiv că posedă disponibilităţi suficiente pentru a plăti datoria către AFP Galaţi.
Cât priveşte cererea de deschidere a procedurii formulată de SC S SRL, a reţinut că, în speţă, creanţa pretinsă în sumă de 120 milioane lei vechi (ROL) este constatată prin convenţia de plată autentificată sub nr.1186/10.05.2006, încheiată cu AFP Galaţi.
Însă, potrivit art.23 alin.2 lit.d C.proc.fiscală (în prezent art.25), în cazul în care obligaţia fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitor devine în condiţiile legii persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată.
Or, creditoarea SC S SRL nu a probat constituirea unei garanţii la nivelul obligaţiei de plată, astfel că, convenţia de plată nu este legală.
Aşa fiind, creanţa pretinsă nu îndeplineşte condiţiile prev.de art.36 din Legea nr.64/1995 republicată, raportat la art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., astfel că cererea SC Spaţii SRL este nefondată.
A mai reţinut că debitoarea potrivit încheierii judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi nr.13513/28.12.2005 este dizolvată în temeiul Legii nr.359/2004, personalitatea sa juridică fiind limitată la operaţiunile lichidării, astfel că, potrivit art.107 pct.1 lit.b din Legea nr.85/2006 se impune deschiderea procedurii simplificate şi luarea măsurilor prevăzute de lege în această etapă a procedurii insolvenţei.
Î m p o t r i v a acestei hotărâri, au declarat recurs atât creditoarea SC S SRL Galaţi, cât şi debitoarea SC B SRL Galaţi, recursuri înregistrate sub nr.531/44/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Creditoarea SC S SRL Galaţi a criticat sentinţa recurată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:
Sentinţa pronunţată de judecătorul sindic a fost dată cu aplicarea greşită a disp.art.25 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003 şi a prevederilor art.1393 şi art.1396 C.civ., fiind incidente disp.art.304 pct.9 C.proc.civ. şi art.304 indice 1 C.proc.civ.
Creanţa pretinsă împotriva debitoarei SC B SRL a fost preluată de la DGFP – Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Galaţi, prin convenţia de plată autentificată sub nr.1186/10.05.2005 de BNP Claudiu Cornel Marina. Plata creanţei preluate s-a efectuat în aceeaşi zi, 10.05.2005, cu ordinele de plată nr.41, 42, 43, 44 şi 45.
În baza art.1396 C.civ. şi art.5 din convenţie, recurenta s-a subrogat în drepturile cedentei AFP Galaţi, în limita sumei preluate. Debitoarei i s-a notificat cesiunea prin adresa nr.181/10.05.2005.
În mod greşit a reţinut judecătorul sindic că recurenta nu a asigurat o garanţie reală la nivelul obligaţiei de plată, întrucât potrivit art.23 alin.2 lit.d C.proc.fiscală (actual art.25) constituirea unei atare garanţii se impune în cazul în care persoana care îşi asumă obligaţia de plată, printr-un act încheiat în formă autentică, nu efectuează pe loc plata creanţei fiscale. Or, recurenta a efectuat plata în ziua întocmirii convenţiei.
A mai susţinut recurenta că, în speţă creanţa pretinsă este certă şi lichidă , în sensul disp.art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., precum şi exigibilă, constând în obligaţii de plată restante la bugetul de stat rămase neachitate la 31.12.2002.
Recurenta debitoare SC B SRL Galaţi a criticat sentinţa recurată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Sentinţa pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ.), în ce priveşte admiterea cererii de deschidere a procedurii formulată de AFP şi respingerea contestaţiei împotriva cererii introductive a acestei creditoare.
Astfel, a contestat creanţa AFP Galaţi, invocând lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse.
Astfel, creditoarea nu a depus, odată cu cererea formulată, titlurile fiscale întocmite în conformitate cu Codul de procedură fiscală, pe de o parte, iar pe de altă parte, existau mari neconcordanţe de sume chiar în actele depuse de creditoare.
Pentru sumele reprezentând accesorii, creditoarea nu a depus titluri fiscale, iar la termenul din 12.01.2007 a depus respectivele titluri emise ulterior cererii de deschidere a procedurii.
Mai mult, a formulat contestaţie împotriva acestor titluri.
În mod greşit, judecătorul sindic a respins cererea debitoarei, de efectuare a unei expertize contabile.
Considerentele judecătorului sindic, în justificarea respingerii contestaţiei sunt străine de motivele acestei contestaţii.
Instanţa de fond nu a observa că, pentru obligaţiile fiscale reprezentând accesorii, nu se întocmiseră decizii conform art.43-48 şi art.83-88 C.proc.fiscală, iar la termenul din 7.12.2006, creditoarea a depus un număr de 7 decizii, toate emise la 3.10.2006, deci ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii.
Instanţa de fond a interpretat trunchiat numai comunicările din anul 2005, ignorând faptul că s-au depus un număr de 14 decizii (7 emise la 20.01.2006 şi alte 7 emise la 3.10.2006), toate acestea fiind necomunicate.
Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC B SRL Galaţi.
A admis recursul declarat de creditoarea SC S SRL Galaţi, şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul, că:
A respins, ca nefondată, contestaţia formulată de debitoarea SC B SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoarea SC S SRL Galaţi.
A admis şi cererea creditoarei SC S SRL de deschidere a procedurii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
În mod corect a reţinut judecătorul sindic că, în speţă, creanţa AFP Galaţi este certă, lichidă şi exigibilă şi depăşeşte valoarea-prag, fiind întrunite disp.art.3 pct.6 şi pct.12 din Legea 85/2006.
Astfel, creanţa pretinsă, constând în debit principal şi accesorii, este constatată prin titluri executorii (nr.1264-1268 din 10.03.2004), ce au fost iniţial, comunicate debitoarei la sediul social declarat. Ulterior, potrivit art.39 alin.3 din OG nr.92/2003, în forma în vigoare la acea dată, titlurile executorii precum şi somaţia, au fost comunicate debitoarei prin publicitate (anunţ în ziarul „Viaţa liberă” din 5.04.2004).
De asemenea, titlurile executorii emise în anul 2005 (nr.423, 424, 684, 685, 686, 1454, 1455 din 15.09.2005), au fost de asemenea, iniţial comunicate debitoarei prin poştă, cu scrisoare recomandată.
Întrucât actele nu au fost predate, pentru considerentul că societatea „s-a mutat de la adresă”, s-a procedat la publicarea unui anunţ pe pagina de Internet a ANAF, la data de 3.11.2005, cu respectarea disp.art.43 alin.3 din OG nr.92/2003.
Debitoarea avea posibilitatea, potrivit art.169 alin.3 din Codul de procedură fiscală să conteste aceste titluri executorii, în termen de 15 zile de la data comunicării acestora, în modalitatea susarătată (art.170 alin.1 din Codul de procedură fiscală), ceea ce nu a făcut. În acest context, împrejurarea că a înţeles să conteste aceste titluri executorii abia în cursul soluţionării cererii de deschidere a procedurii (contestaţie înregistrată sub nr.41120/18.12.2006 la DGFP Galaţi), nu putea constitui un motiv pentru care judecătorul sindic să procedeze el însuşi la verificarea certitudinii şi lichidităţii unor creanţe constatate prin titluri executorii, necontestate în termenul defipt de lege.
Cât priveşte deciziile prin care s-au stabilit dobânzi şi penalităţi de întârziere, emise în condiţiile art.115 alin.4 din OG nr.92/2003 (7 din 20.01.2006, 7 din 3.10.2006 şi alte 11 din 30.11.2005), a reţinut următoarele:
Decizia de stabilire a accesoriilor reprezintă un titlu legal de constatare a creanţei fiscale, întrucât, potrivit art.86 lit.c raportat la art.80 şi art.84 din OG 92/2003, este un act administrativ fiscal asimilat deciziei de impunere.
Faţă de împrejurarea că societatea debitoare nu mai funcţionează la sediul social declarat, de faptul că lichidatorul desemnat în procedura de lichidare de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, nu şi-a preluat funcţia, potrivit celor mai sus reţinute, aceste decizii de impunere (titluri de creanţă) au fost afişate pe pagina de Internet a ANAF la data de 17.10.2006. Considerăm că în acest mod au fost pe deplin respectate disp.art.44 alin.3 din OG 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art.109 alin.2 lit.b din Codul de procedură fiscală, creanţele fiscale constând în accesorii devin exigibile la data de 20 a lunii următoare celei în care s-a efectuat comunicarea, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.
În speţă, comunicarea deciziilor de stabilire a accesoriilor s-a efectuat prin publicitate la data de 17.10.2006, astfel că actele administrative fiscale se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data afişării anunţului (în intervalul 1-15 a lunii noiembrie 2006). Ca atare, termenul de plată (scadenţa) este până la data de 5 a lunii următoare, respectiv 5 decembrie 2006.
Prin urmare, la data pronunţării sentinţei recurate, întreaga creanţă constând în accesorii, inclusiv cea stabilită prin decizii emise în cursul soluţionării cererii de deschidere a procedurii (din 3.10.2006), era exigibilă.
Ca atare, este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, întrucât constă în accesorii calculate la un debit principal care nu a fost de altfel, niciodată contestat de debitoare pe căile prevăzute de lege.
Motivul de recurs, potrivit căruia, pentru aceste accesorii nu s-ar fi emis titluri executorii, a fost înlăturat întrucât prevederile art.3 pct.6 din Legea 85/2006 nu cer ca, creanţa pretinsă să fie constatată prin titluri executorii.
Faţă de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.304 indice 1 C.proc.civ., a respins recursul declarat de debitoarea SC B SRL Galaţi, ca nefondat.
Cât priveşte recursul declarat de creditoarea SC Spaţii SRL Galaţi, a constatat că este f o n d a t , pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin convenţia de plată autentificată sub nr.1186/10 mai 2005 de BNP Claudiu Cornel Marina, creditoarea SC S SRL a preluat o obligaţie de plată a debitoarei către AFP, în sumă de 120.000.000 lei vechi, subrogându-se în drepturile cedentului în limita sumei achitate.
Deşi, din conţinutul înscrisului, rezultă că acesta ar fi un „angajament de plată” (art.5) instanţa a constatat că, funcţie de clauzele contractuale şi intenţia reală a părţilor la perfectarea actului este vorba de o veritabilă subrogare în drepturile creditorului, convenţională, făcută în folosul celui care a efectuat plata.
Astfel, în condiţiile art.1107 pct.1 C.civ. raportat la art.25 lit.d din OG 92/2003 , creditorul (AFP Galaţi) primind plata de la SC S SRL Galaţi, a subrogat-o pe aceasta în toate drepturile şi acţiunile în contra debitoarei SC B SRL Galaţi. Subrogaţia este stipulată în mod expres în act (art.5) şi a fost concomitentă cu efectuarea plăţii.
În acest context, în mod nelegal a apreciat judecătorul sindic că, în speţă, creditoarea SC S SRL ar fi trebuit să constituie o garanţie reală, până la nivelul obligaţiei de plată. Scopul constituirii unei garanţii este acela de a acoperi riscul neîndeplinirii unei obligaţii de plată viitoare, ceea ce în speţă, nu era cazul, de vreme ce SC S SRL nu şi-a asumat vreo obligaţie viitoare.
Mai mult, potrivit art.123 lit.d din Codul de procedură fiscală, organul fiscal solicită constituirea de garanţii numai în cazul asumării obligaţiei de plată de către altă persoană decât contribuabilul, prin angajament de plată. Or, în speţă, nu este vorba de un angajament de plată, ci de o veritabilă subrogare convenţională, prin plată, în drepturile creditoarei AFP Galaţi.
Creanţa pretinsă, este într-adevăr, certă, lichidă şi exigibilă, în condiţiile art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., fiind constatată şi determinată nu numai prin convenţia de plată, ci şi prin titluri executorii emise de organul fiscal competent, pentru obligaţii fiscale exigibile la 31.12.2002. Aceasta întrucât, aşa cum s-a arătat, creditoarea recurentă s-a subrogat în drepturile creditorului plătit (AFP Galaţi).
Faţă de considerentele ce preced, a constatat că soluţia judecătorului sindic în ceea ce priveşte cererea creditoarei SC S SRL de deschidere a procedurii, a fost dată cu greşita aplicare a disp.art.3 pct.6 din Legea 85/2006, art.25 lit.d din OG 92/2003 şi art.1107 pct.1 C.civ., fiind incidente disp.art.304 pct.9 C.proc.civ.
Aşa fiind, potrivit art.312 alin.3 C.proc.civ., a admis recursul SC S SRL Galaţi, în sensul modificării în parte a sentinţei recurate, respingerii contestaţiei debitoarei şi admiterii cererii acestei creditoare.
