Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.11.2012, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâtul LICEUL TEHNOLOGIC “DIMITRIE FILIŞANU”, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună obligarea acestuia sa-i calculeze si să-i plătească, începând cu data naşterii dreptului si până la stingerea efectivă a creanţelor, dobânda legala cuvenită pentru creanţele stabilite prin sentinţa nr.100/15.01.2010 pronunţata în dosarul 13012/63/2009 al Tribunalului Dolj -Secţia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale .
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a obţinut drepturi băneşti reprezentând diferenţe salariale prin sentinţa definitiva si irevocabilă nr. 100/15.01.2010 pronunţata în dosarul 13012/63/2009 al Tribunalului Dolj -Secţia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, însa pârâtul nu a pus în executare hotărârea judecătorească ,cauzându-i un prejudiciu pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani reprezentând diferenţe salariale, motiv pentru care solicită să fie obligat la plata dobânzii legale aferente acestor sume.
În scop probatoriu, a depus la dosar copii de pe hotărârea judecătorească invocată şi carte de identitate.
Pârâtul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.
Prin sentinţa nr. 831/30.01.2013 instanţa a admis în parte actiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei nr. 100/15.01.2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.13012/63/2009, calculată începând cu 06.11.2012 (data introducerii acţiunii) şi până la data plăţii efective, constatând următoarele :
Reclamanta este salariata unităţii pârâte, calitate în care a solicitat în instanţă obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite şi neacordate.
Prin sentinta nr. 100/15.01.2010 pronunţata în dosarul 13012/63/2009 al Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, a fost admisă in parte acţiunea, iar pârâtul GRUPUL ŞCOLAR “DIMITRIE FILIŞANU” FILIAŞI a fost obligat să-i calculeze drepturile salariale ale reclamantei rezultate din aplicarea Legii nr 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 şi să-i plătească diferenţele dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite începând cu data de 01.10.2008 si până la data de 31.12.2009, diferenţe ce vor fi actualizate în raport de data fiecărei scadenţe lunare la momentul plăţii efective.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i calculeze şi să-i plătească lunar, începând cu data naşterii dreptului si până la stingerea efectivă a creanţelor, dobânda legala cuvenită pentru creanţele stabilite prin sentinţa definitivă şi irevocabilă nr. 100/15.01.2010 pronunţata în dosarul 13012/63/2009 al Tribunalului Dolj -Secţia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, faţă de faptul că această hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamantă. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei şi cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Instanţa apreciază că dobânda legală poate fi acordată reclamantei, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispoziţiile art.1531 NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanţa constată că dobânda legală solicitată de reclamantă este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată şi până la data plăţii efective a sumelor stabilite conform sentinţei nr.100/15.01. 2010
