Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei xxxxla data de 13.08.2013 sub nr. xxxx, creditoarea S.C. R SRL a formulat cerere de emitere ordonanţei de plată împotriva debitoarei SC I SA pentru a fi obligată la plata sumei de 22.832 lei, reprezentând valoarea facturilor pentru serviciile neachitate şi penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că la data de 20.10.2009 între creditoare şi debitoare s-a încheiat contractul de proiectare nr. 90, în baza căruia, societatea creditoare, în calitate de proiectant, a proiectat mai multe lucrări de reconstrucţie ecologică pentru refacerea cadrului natural pe DN 57 Sectorul II – Tronson 2.950+000-Km+500 inclusiv analiza oportunităţii şi proiectarea consolidării şi racordării ravenelor la podeţele existente sau emisar. Pentru ultimul proiect executat, conform clauzelor contractuale, societatea creditoare a emis factura nr.xxxx în valoare de 23.800 lei, factură din care s-a achitat parţial debitul datorat, rămânând neachitată suma de 18.800 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 5.1 din contract, c/v lucrărilor executate va fi achitată de beneficiar cu ordin de plată în contul proiectului, în termen de 5 zile calendaristice de la încasarea sumei de către SC I SA de la beneficiarul final al lucrării, în acest caz beneficiarul lucrării fiind SC O C SRL, iar din corespondenţa purtată de societatea creditoare cu această societate, i s-a comunicat că aceasta a achitat debitul datorat pârâtei printr-o cesiune de creanţă, la data de 28.03.2012, astfel că de la această dată, în termen de cinci zile, pârâta era obligată, conform contractului, să plătească societăţii creditoare c/v lucrării de proiectare rămasă neachitată.
A mai arătat că deşi a purtat mai multe corespondenţe şi a invitat-o la conciliere, pârâta nu a dat curs solicitării.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art.6 alin.2 din OUG 80/2013, achitata cu chitanţele nr. xxxx, nr. xxxx si respectiv nr. xxxxx.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013 şi urm. C.proc.civilă.
În dovedirea acţiunii a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces verbal nr. xxxx (fila 8 dosar), notificarea nr.xxxx (fila 9 dosar), adresa din xxxx privind recalcularea penalităţilor de întârziere de plată a facturii nr. xxxxx(fila 10 dosar), confirmare de primire (fila 11 dosar), contract de proiectare nr. xxxxx (fila 12 dosar), factura nr. xxxxx (fila 13 dosar), extras de cont (fila 15 dosar), adresa nr. xxxx emisă de SC I SA(fila 16 dosar), adresa nr. xxxx emisă de SC O C SRL (fila 17 dosar).
La primirea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1018 alin. 1 C.proc.civ., s-a dispus citarea debitorului cu duplicat acţiune şi înscrisuri şi menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată, nedepunerea întâmpinării putând fi interpretată ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei, în condiţiile art. 1018 alin. 3 din C.proc.civ..
Legal citat, debitorul a formulat întâmpinare la data de 13.09.2013 prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoare.
În motivare a arătat că, în ceea ce priveşte aspectele procedurale, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât nu a fost respectată procedura prealabilă de comunicare a somaţiei de plată conform art. 1014 alin. 1 C.pr.civilă, „prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire”, la dosarul cauzei fiind depusă somaţia nr. xxxx, care, însă, nu respectă niciuna din modalităţile de comunicare impuse de lege. A solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată, întrucât creanţa invocată nu are caracter exigibil, conform art. 1013 alin.1 Cpr.civilă.
În drept a invocat prevederile art. 662 alin. 4 C.pr.civilă, art. 1013-1024 C.pr.civ.,clauzele contractului nr. 90/20.10.2009.
Instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile menţionate mai sus, apreciind-o ca fiind verosimila, legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
La data de 20.10.2009 între creditoare şi debitoare s-a încheiat contractul de proiectare nr. 90, în baza căruia, societatea creditoare, în calitate de proiectant, obiectul acestuia constând în proiectarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică pentru refacerea cadrului natural pe DN 57 Sectorul II – Tronson 2.950+000-Km+500 inclusiv analiza oportunităţii şi proiectarea consolidării şi racordării ravenelor la podeţele existente sau emisar.
Conform clauzelor contractuale, societatea creditoare a emis factura nr.xxxx în valoare de 23.800 lei.
Potrivit art. 248 alin 1 C.pr.civila instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii se apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând ca aceasta să fie respinsă, pentru următoarele considerente:
Sub aspect procedural, instanta constata ca potrivit dispoziţiilor art. 1014 C.proc.civ. creditorul este obligat să comunice debitorului obligaţia acestuia de a plăti suma datorată în termen de 15 zile de la primirea comunicării, comunicarea urmand sa fie realizata fie prin intermediul executorului judecatoresc, fie prin posta in modalitatea scrisorii recomandate, cu continut declarat si confirmare de primire.
Sanctiunea necomunicarii somatiei catre debitor consta in respingerea cererii de ordonanta de plata ca inadmisibila, sanctiune prevazuta expres de art.1.016 alin.2 C.proc.civila, ca fiind aferenta obligatiei creditorului de atasare la cerere a dovezii comunicării somaţiei.
Cu alte cuvinte, aceasta procedura a inlocuit-o pe cea a concilierii directe prev.de art.720 ind.1 din vechiul Cod de procedura civila, avand aceeasi ratiune aceea de a degreva activitatea instantelor de judecata prin solutionarea amiabila a litigiilor dintre profesionisti si de a asigura celeritatea in solutionarea acestora.
Finalitatea urmarita este compatibila cu procedura ordonantei de plata, care se doreste a reprezenta un mijloc eficient la indemana creditorului pentru valorificarea rapida, intr-o procedura sumara, a creantei sale, reprezentand, in acelasi timp, o justificare rezonabila pentru ingerinta in dreptul de acces la justitie al creditorului, creata prin restrictia procedurala a parcurgerii procedurii prealabile.
In cele din urma se impune a mentiona ca, in raport de disp.art.193 C.proc.civila, neindeplinirea procedurii prealabile de comunicare a somatiei nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii, ea neputand fi invocata din oficiu de instanta.
Se observa ca societatea creditoare si-a indeplinit aceasta obligatie, in sensul ca la data de 06.06.2013(fila 9 dosar), a notificat debitorul, prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire (fila 11 dosar), obligatia sa de a plati in termen de 15 zile suma de 22.832 lei, aceasta neconformandu-se somatiei, situatia fata de care a fost sesizata instanta de judecata cu procedura speciala a ordonantei de plata.
Referitor la cererea propriu-zisa de emitere a ordonantei de plata se apreciaza ca aceasta este intemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Intre creditoarea SC R SRL si debitoarea SC I SRL s-au derulat relatii de natura contractuala in baza carora la data de 20.10.2009 s-a încheiat contractul de proiectare nr. 90 avand ca obiect proiectarea de catre societatea creditoare a mai multor lucrări de reconstrucţie ecologică pentru refacerea cadrului natural pe DN 57 Sectorul II – Tronson inclusiv analiza oportunităţii şi proiectarea consolidării şi racordării ravenelor la podeţele existente sau emisar.
Urmare a serviciilor prestate si necontestate de intimata-debitoare, creditoarea a emis factura nr.xxxx în valoare de 23.800 lei(fila 13 dosar), factură din care s-a achitat parţial debitul datorat, rămânând neachitată suma de 18.800 lei, asa cum reiese din raportul contabil(fila 14 dosar) precum si din extrasul de cont nr.xxxx din 30.09.2012(fila 15 dosar).
Se mai retine că potrivit art. 5.1 din contractul nr. xxxx contravaloarea lucrărilor executate va fi achitată de beneficiar cu ordin de plată în contul proiectului, în termen de 5 zile calendaristice de la încasarea sumei de către SC I SA de la beneficiarul final al lucrării, SC O C SRL.
Desi debitoarea se apara de maniera ca sumele ce le datoreaza creditoarei nu sunt exigibile intrucat nu au fost efectuate plati in contul debitoarei de catre beneficiarul final al lucrarii, intentionand probabil sa faca inaplicabile in cauza disp.art.1013 si urmatoarele C.proc.civila referitoare la procedura speciala a emiterii ordonantei de plata, aceasta aparare nu poate fi primita avand in vedere ca din corespondenţa purtată de societatea creditoare cu această beneficiarul lucrarii, i s-a comunicat că aceasta a achitat debitul datorat pârâtei printr-o cesiune de creanţă, la data de 28.03.2012( a se vedea in acest inscrisul-document fila 17 dosar), astfel că de la această dată, în termen de cinci zile, pârâta era obligată, conform contractului, să plătească societăţii creditoare contravaloarea lucrării de proiectare rămasă neachitată.
Se constata reaua credinta a societatii debtoare in conditiile in care desi avea posibilitatea, in calitate de cedent, titulara a unei creante, sa o cedeze societatii creditoare, in calitate de cesionar, inteles sa faca acest lucru catre un alt creditor al sau, tocmai pentru a eluda dispozitiile legale privind emiterea ordonantei de plata.
Potrivit art. 1013 din C.proc.civila, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide si exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din redactarea textului art.1.013 C.proc.civila, se constata ca normele ce reglementează procedura ordonanţei de plată sunt aplicabile creanţelor certe, lichide şi exigibile si care pot rezulta dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
In ceea ce priveste caracterul creantei, se retina ca potrivit art. 662 alin. 2-4 C.proc.civ. creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui si este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
In speta dedusa judecatii, examinand inscrisurile existente la dosar si in special factura seria xxxxxx din 05.04.2010 in valoare de 23.800 lei, raportat la starea de fapt retinuta de instanta si necontestata de catre debitoare, se apreciaza ca societatea-creditoare detine o creanta certa, ce rezulta din insusi factura insusita de debitor prin faptul efectuarii unor plati partiale a acesteia, lichida prin raportare la continutul facturii fiscale si exigibila la data de 5 aprilie 2010, in lipsa inserarii in cuprinsul acesteia a unui alt termen de plata.
Referitor la dobanda penalizatoare la care va fi obligata debitoarea ca urmare a neeexecutarii obligatiei de plata ce ii incumba, se retine ca, potrivit art.1.017 C.proc.civila, daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei, care este cea in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului si care se aplica pe intraga perioada a semestrului, norma legale fiind statuata in aplicarea art.3 din Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2000 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale, abrogata la 16 martie 2013 de Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale.
Creanţa produce dobânzi potrivit art.1017 alin.2 pct.3 C.proc.civila de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii, prin art. 24 din Legea privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante fiind abrogate art. 1.017 alin. 2 pct. 1 şi 2 C.pr.civ.
În aplicarea Directivei 2011/7/Uniunii Europene a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, conform art. 3 alin.1 din Legea privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, în raporturile dintre profesionişti, creanţa constând în preţul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care: a) creditorul, inclusiv subcontractaţii acestuia, şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale ; b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea.
Conform alin.2 al aceluiasi text de lege dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.535 din legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare, iar potrivit alin.3, dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată ori dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor sau in situatia in care legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.
In consecinta, avand in vedere probatoriul administrat in cauza si raportat la prevederile art.1021 C.proc.civila, care statueaza ca judecătorul urmare a verificării cererii, pe baza înscrisurilor depuse, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, stabilind suma, precum şi termenul de plată, ce nu va fi mai mic de 10 zile şi nici mai mare de 30 de zile, apreciaza intemeiata cererea, urmand sa o admita si sa dispuna emiterea unei ordonante de plata in sensul somarii debitoarei ca în termen de 20 zile de la comunicare să achite creditoarei suma de 22.832 lei reprezentând 18.800 lei contravaloare factură emisă pentru serviciile prestate, seria xxxx şi 4.032 lei penalităţi de întârziere, astfel cum au fost calculate prin raportare la prevederile art.5 pct.2 din contractul nr. xxxxx
In raport de solutia adoptata, constatand culpa procesuala a debitoarei si vazand disp.art.453 alin.1 C.proc.civila, o va obliga pe aceasta la plata sumei de 550 lei către creditoare cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand 50 lei procedura informare mediere(fila 4 dosar), 300 lei onorariu avocat(chitanat nr.xxx-fila 5 dosar) si 200 lei taxa tiimbru(filele 6,7 si 21 dosar).
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea cererii in anulare.
