Impozit pe salarii – Obligatie fiscala datorata urmare întocmirii declaratiei rectificative. Aplicarea dispozitiilor art.110 din O.G.nr.92/2003.


Domeniul asociat – Impozit pe salarii

– Obligatie fiscala datorata urmare întocmirii

declaratiei rectificative. Aplicarea dispozitiilor art.110 din O.G.nr.92/2003.

In conformitate cu dispozitiile art.l 14 si 115 din Codul de procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata se datoreaza dupa acest, termen dobânzi si penalitati pâna la stingerea sumei datorate. Obligatia declarata initial si neachitata în întregime este purtatoare de dobânzi si penalitati, în aceasta situatie impunându-se stingerea obligatiilor în ordinea vechimii, potrivit art.l 10 din OG nr.92/2003.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Sentinta civila nr.7/CF din 25.01.2007.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub numarul 3746/CF/l 1.07.2006, reclamanta S. C. BORLESTI a chemat în judecata pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE NEAMT, pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va da în cauza, sa se anuleze Decizia nr.295/2006 si Deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii obligatiilor fiscale nr.3111-3148 emise la 31.12.2005.’

In motivarea cererii, reclamanta a învederat ca la 3.01.2006 a fost înstiintata de catre Administratia Finantelor Publice Roznov ca figureaza în evidentele fiscale cu sume de plata restante în valoare totala de 5196 lei reprezentând accesorii, ca desi si Scoala nr.l Ruseni s-a aflat în aceeasi situatie, acesteia i s-a admis contestatia, ca în baza art.22 alin.I lit.c Cod procedura fiscala si-a îndeplinit obligatiile fiscale, platind la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat, ca prin punctajele efectuate cu Administratia Finantelor Publice Roznov s-a constatat ca platile aferente retinerilor din salarii s-au tacut anticipat indicarii sumelor pentru plata angajatilor, motiv pentru care nu poate fi obligata la plata accesoriilor mentionate în respectivele decizii, ca, unitatile bugetare, conform normelor în vigoare nu pot ridica nici o suma de bani reprezentând salarii înainte de plata viramentelor aferente drepturilor salariale catre buget.

A mai aratat reclamanta ca este în posesia unor documente oficiale, vizate de Trezoreria Roznov, care atesta faptul platii, ca la data depunerii declaratiei initiale nr.5534/2004 si pâna la data depunerii rectificative unitatea nu datoreaza penalitati de întârziere deoarece pentru toate drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2004 s-au efectuate toate platile reprezentând retineri din salarii datorate bugetului de stat

In dovedire, reclamanta a anexat la dosar Decizia nr.295/2006, deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.3111-3148/2005, extrase de cont.

Pârâta a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea actiunii.

A motivat pârâta ca în mod corect organul fiscal a procedat la calculul accesoriilor, fapt retinut ca fiind temeinic si legal si de catre organul administrativ jurisdictional, ca reclamanta nu a tinut cont de prevederile legale aplicabile în cazul în care se depun declaratii rectificative ulterior depunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat, ca la calculul accesoriilor contestate organul fiscal a avut în vedere Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.531/2003, ca urmare declaratiilor rectificative depuse de reclamanta, organul fiscal a procedat la stingerea obligatiilor din platile efectuate ulterior de reclamanta pentru stingerea obligatiilor curente, ca dobânzile si penalitatile de întârziere au fost stabilite conform art.l 14 si 115 din OG nr.92/2003, ca modalitatea de stingere a datoriilor a avut în vedere dispozitiile art.l 11 din OG nr. 92/2003.

A mai aratat pârâta ca în mod corect a stabilit organul administrativ jurisdictional ca Deciziile de impunere referitoare la obligatiile accesorii nr.311-3148 sunt legale, reclamanta declarând initial la Administratia Finantelor Publice Roznov impozitul pe retributiile din salarii si contributiile sociale la bugetul general consolidat întru-un anumit cuantum, iar ulterior a depus declaratii rectificative prin care au fost diminuate sau suplimentate creantele fiscale fata de declaratiile initiale, ca prin aplicarea prevederilor referitoare la stingerea datoriilor în ordinea vechimii s-a constatat existenta unor întârzieri îa plata obligatiilor, întârzieri care au dus la calcularea de accesorii, ca efectuarea platilor obligatiilor bugetare de catre reclamanta la data platii salariilor nu au nici o relevanta pentru solutionarea cauzei, reclamanta depunând declaratii rectificative, ca obiectul contestatiei formulata de Scoala nr.l R. nu a concis cu cel al reclamantei.

In cursul judecarii cauzei s-a dispus si efectuat o expertiza contabila.

La termenul din 19.01.2007 pârâta a precizat ca obligatia fiscala a reclamantei este de 2872 RON.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

In cursul anului 2004 reclamanta a depus la Administratia Finantelor Publice Roznov mai multe declaratii rectificative prin care au fost diminuate sau suplimentate creantele fiscale declarate initial, respectiv impozitul pe veniturile din salariile si contributiile sociale la bugetul general consolidat.

Atât pentru sumele suplimentate cât si pentru cele care au fost diminuate prin declaratiile rectificative, organul fiscal a calculat accesorii, platile curente efectuate de reclamanta imputându-se asupra datoriei mai vechi.

întrucât organul fiscal a emis la data de 31.12.2005 un numar de 38 de decizii referitoare la obligatiile de plata accesorii obligatiilor fiscale ale reclamantei din anul precedent, instanta constata ca sunt legale numai deciziile prin care s-au stabilit obligatii accesorii în suma de 2872 RON la obligatiile fiscale ale reclamantei care au fost majorate prin declaratiile rectificative ulterioare.

Astfel, desi în mai multe situatii reclamanta a declarat obligatii tiscale mai mari iar ulterior, prin declaratii rectificative acestea au fost diminuate, obligatia declarata initial si neachitata în întregime nu este purtatoare de dobânzi si penalitati, în aceasta situatie stingerea obligatiilor în ordinea vechimii, potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003, neimpunându-se.

Desi art.82 din OG nr.92/2003 da dreptul contribuabilului de a corecta declaratiile fiscale, pârâta nu a acordat eficienta juridica declaratiilor rectificative ale reclamantei de diminuare a obligatiilor initiale, considerente pentru care instanta va dispune anularea deciziilor privind obligatiile fiscale din anul 2004, diminuate de reclamanta prin declaratii rectificative, în lipsa obligatiei principale neimpunându-se nici plata accesoriilor.

întrucât reclamanta a depus lunar declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat însa o parte dintre acestea nu au fost corect întocmite, fiind înregistrate raportari eronate( situatie confirmata si de expertiza contabila), instanta constata ca pentru obligatiile fiscale suplimentate ulterior, reclamanta datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere, scadenta obligatiei de plata nefiind data depunerii declaratiei rectificative.

Cum în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 114 si 115 din Codul de procedura fiscala potrivit carora pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata se datoreaza dupa acest termen dobânzi si penalitati pâna la stingerea sumei datorate si cum prin declaratiile rectificative nr.359 si 367 din 28.07.2004 si nr. 635/5.10.2004 reclamanta a corectat prin suplimentare declaratiile fiscale, instanta constata ca în mod corect organul fiscal emis Deciziile nr.3117, 3120, 3124, 3125, 3127, 3129, 3135, 3138, 3139 si 3144, imputatia platii aplicata de organul fiscal respectând dispozitiile art.l 10 din O.G.92/2003 privind ordinea de stingere a datoriilor.

Desi reclamanta a precizat ca tara achitarea lunara a contributiei fiscale nu era posibila achitarea salariilor catre angajati, instanta constata ca aceasta situatie nu este de natura sa înlature obligarea de plata stabilita de organul fiscal la 31.12.2005, diferentele fiind confirmate inclusiv de raportul de expertiza.

Fata de cele retinute, instanta constata ca actiunea reclamantei este întemeiata în parte, considerente pentru care se impune anularea în parte a deciziei nr.295 emisa de pârâta la 24.05.2006, respectiv numai cu privire la modul solutionare a contestatiei împotriva deciziilor nr.3111-3116, 3118-3119, 3121-3123/3126, 3128, 3130-3134, 3136-3137, 3140-3143, 3145-3148, acte fiscale a caror anulare va fi dispusa.

In temeiul art.274 Cod procedura civila instanta va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecata, respectiv proportional cu pretentiile încuviintate în parte.