Natura juridică a unui act emis de o autoritate publică se analizează prin prisma definiţiei date de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Astfel, adresa răspuns emisă de pârâtă este un act administrativ având în vedere faptul că prin aceasta s-a soluţionat cererea de acordare a facilităţilor prevăzute de art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2011.
Această adresă este emisă de o autoritate publică, în regim de putere în vederea executării unui act normativ analizând legalitatea solicitărilor intimatei cu privire la acordarea unor facilităţi reglementate de art. XI din OUG nr. 30/2011.
Această adresă este emisă de o autoritate publică, în regim de putere în vederea executării unui act normativ analizând legalitatea solicitărilor intimatei cu privire la acordarea unor facilităţi reglementate de art. XI din OUG nr. 30/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 5277/CA/9 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 5249/62/2012 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. P P&P S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B şi, în consecinţă:
A fost anulată Adresa – răspuns nr. 1638/04.04.2012 emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să se acorde reclamantei facilităţile fiscale prevăzute de art. 2 alin.1 lit. a) din Ordinul nr.2604/2011 pentru aplicarea art. XI din OUG nr. 30/2011.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.279,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamantă anularea adresei nr. 1638/04.04.2012 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să fie anulate penalităţile de întârziere în cuantum de 17.206 lei şi să fie reduse cu 50% majorările de întârziere de 99.218 lei.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 2604/2011 pentru obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor de plată principale restante la data de 31 august 2011 se acordă următoarele facilităţi:anularea penalităţilor de întârziere, precum şi anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligaţii de plată principale, dacă obligaţiile de plată principale şi dobânzile aferente acestora, administrate/stabilite de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 31 decembrie 2011, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la alin. (2).
Acelaşi act normativ prevede la art. 7 alin. 1-4 procedura de acordare a facilităţilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării facilităţii prevăzute la art. 2, contribuabilii pot depune o cerere prin care solicită o situaţie a obligaţiilor de plată exigibile, care urmează a fi stinse în scopul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi a celor care intră sub incidenţa facilităţii.
Pentru clarificarea eventualelor neconcordanţe existente între evidenţa organului competent şi evidenţa contribuabilului, organul competent poate solicita contribuabilului documentele necesare stabilirii situaţiei reale.
În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, organul competent comunică contribuabilului situaţia prevăzută la alin. (1) şi întocmeşte borderou provizoriu de scădere din evidenţă a obligaţiilor de plată ce pot face obiectul facilităţii prevăzute la art. 2.
Dacă în termen de 10 zile de la data comunicării situaţiei prevăzute la alin. (1) se sting prin plată sau compensare obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora, cu respectarea prevederilor art. 114 şi 115 din Codul de procedură fiscală, organul competent validează borderoul provizoriu de scădere. în acest caz, în termen de 3 zile de la data stingerii, organul competent emite decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, potrivit art. XI alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Astfel reclamanta S.C. P P&P S.R.L. s-a adresat cu cerere pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B pentru emiterea unei decizii pentru facilităţile legale la care are dreptul reclamanta (adresă, fila 4 la dosar).
Pârâta a emis adresa nr. 1638/04.04.2012 (fila 6 la dosar), prin care a respins cererea reclamantei, cu motivarea că: „Astfel, DRS nr. 4536/19.08.2011 a fost comunicat şi confirmat de primire la data de 25.08.2011. Potrivit art. 111 alin. 2 lit. b care prevede că dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, prin urmare în cazul de faţă termenul scadent de plată la reprezentat data de 20.09.2011.
Faţă de această situaţie la data de 31.08.2011 actul administrativ fiscal emis pe seama dvs., nu reprezintă o obligaţie fiscală principală restantă, astfel cum o defineşte art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 2604/03.10.2011.
Pentru aceste considerente respingem cererea dvs. de emitere a unei decizii pentru acordarea de facilităţi prevăzute de acte normative invocate în motivarea cererii”.
Astfel, chiar pârâta a recunoscut prin adresa nr. 1638/04.04.2012 faptul că a comunicat reclamantei decizia de regularizare a situaţiei în 25.08.2011, astfel că este evident că obligaţiile fiscale principale sunt obligaţii fiscale restante la data de 31.08.2011 în sensul OUG nr. 30/2011 şi al Ordinului nr. 2608/2011.
Această adresă – răspuns constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, dat fiind că prin această adresă se comunică reclamantei refuzul de acordare a facilităţilor fiscale solicitate.
Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantei S.C. P P&P S.R.L. a fost admisă ca fondată.
Instanţa de fond a ţinut cont şi de dispoziţiile art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivare recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă susţinând că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta a arătat că adresa prin care intimata reclamantă a fost informată cu privire la solicitarea formulată nu este un act administrativ ci doar o operaţiune materială tehnică, neîncadrându-se în definiţia dată de art. 2 pct.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 actului administrativ. Astfel această adresă nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Recurenta a susţinut că în speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 2 alin.1 lit. h din acelaşi act normativ nefiind în prezenţa unui refuz de soluţionare a cererii exprimat cu exces de putere, respectiv a voinţei de a nu rezolva cererea. Aceasta a subliniat că a răspuns cererii formulate de reclamantă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă instanţa de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 5277/CA/9 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov este nefondat.
În mod corect instanţa de fond a dispus anularea adresei răspuns nr. 1638/4.04.2012 emisă de pârâtă şi a obligat-o să emisă o decizie prin care să acorde reclamantei facilităţile fiscale prevăzute de art. 2 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 2604/2011 pentru aplicarea art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2011.
Susţinerile recurentei potrivit cărora această adresă nu este un act administrativ sunt eronate având în vedere faptul că prin aceasta s-a soluţionat de către recurentă cererea formulată de intimată de acordare a facilităţilor prevăzute de art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2011.
Această adresă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a anulat această adresă şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să acordă reclamantei facilităţile fiscale solicitate, constatând că aceasta îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de acest facilităţi.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă. va respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor promovat împotriva sentinţei civile nr. 5277/CA/9 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov.
Decizia nr. 3258/R/18 iunie 2013, Dosar nr. 5249/62/2012, redactat judecător CEC
