Reorganizare judiciară şi faliment. Creanţe reprezentând obligaţii fiscale. Aplicarea greşită a legii.


Reorganizare judiciară şi faliment. Creanţe reprezentând obligaţii fiscale. Regim juridic. Aplicarea greşită a legii.

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală – art. 117 alin. 4

Pentru obligaţii fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 2053 din 2 noiembrie 2005

Prin încheierea nr. 619 din 16 mai 2005 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2.429/2004 al Tribunalului Arad s-a dispus admiterea obiecţiunilor lichidatorului judiciar S.C. „E.” S.A. Arad şi înlăturarea dobânzilor şi penalităţilor calculate de creditoarea D.G.F.P. Arad, de la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 modificată, şi până la data deschiderii procedurii falimentului, respectiv pe intervalul 10 mai 2004 – 17 ianuarie 2005 şi s-a aprobat raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar.

Prin decizia civilă nr. 2053 din 2 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 9833/COM/2005, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul creditoarei şi în consecinţă a modificat hotărârea atacată în sensul că a respins obiecţiunile formulate de lichidatorul judiciar la tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei, născute între data deschiderii procedurii şi data deschiderii procedurii falimentului, şi, ca atare, a admis cererea creditoarei privind înscrierea în tabelul final a accesoriilor, respectiv a majorărilor, dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

A dispus lichidatorului să întocmească tabelul definitiv consolidat conform prezentei decizii, menţinând restul dispoziţiilor judecătorului sindic din hotărârea atacată.

Curtea a reţinut că, în ce priveşte cererea creditoarei recurente de a se înscrie în tabelul de creanţe accesoriile creanţei sale, respectiv dobânzi şi penalităţi în sumă de 135.916.721 lei, calculate de la data la care a fost deschisă procedura până la data când s-a decis intrarea în faliment, acestea sunt necontestate sub aspectul modului de calcul, a perioadei la care se referă şi a caracterului anterior datei deschiderii procedurii de faliment a creanţei şi că litigiul poartă numai cu privire la admisibilitatea în principiu a înscrierii lor raportat la faptul că, în speţă nu a existat o perioadă de reorganizare, pe bază de plan, deschiderea procedurii fiind urmată de intrarea în faliment.

Deşi, potrivit art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile acestea, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. 4 din O.G. nr. 92/24.12.2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment şi numai pentru obligaţiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment şi neplătite la termen nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere,

În consecinţă, prin derogare de la regula generală, pentru creanţe ce exprimă obligaţii fiscale, accesoriile respective sunt datorate până la data deschiderii procedurii de faliment, fără a se face distincţie după cum între data deschiderii procedurii potrivit art. 38 şi aceea a intrării în faliment, conform art. 106, a existat sau nu o perioadă de reorganizare pe bază de plan confirmat în condiţiile art. 91 şi urm. din Legea nr. 64/1995, republicată.

Astfel, s-a constatat că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii.