Somatie de plata. Cumulul dobanzilor cu penalitatile


Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.05.2008 sub nr. 1077/188/2008 creditoarea EOS KSI Romania SRL a chemat în judecata pe debitorul CCN, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa îl someze pe debitor sa plateasca creditoarei urmatoarele sume: 1. suma de 560,47 Ron reprezentând debitul principal; 2. suma de 23,06 Ron reprezentând dobânda legala; 3. suma de 560,47 Ron reprezentând penalitati conventionale; 5. suma de 42 Ron reprezentând cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca în baza contractului încheiat între parti SC Orange România SA a prestat debitorului servicii de telefonie mobila, în contul carora a emis facturile fiscale în valoare totala de 560,47 Ron, suma ce nu a fost achitata pâna în prezent. A mai precizat creditoarea ca, potrivit art. 11 din contract debitorul si-a asumat obligatia de a plati penalitati de 1% pe zi întârziere  pentru sumele neplatite la termen.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

În baza contractului pentru serviciile de telefonie mobila Orange seria 2517416 încheiat între SC Orange România SA si debitorul CCN la data de 06.12.2004, creditoarea a prestat debitorului servicii de telefonie mobila, emitând în executarea acestuia facturile fiscale depuse la dosar. Potrivit clauzei nr.10 pct.4 din contract, debitorul si-a asumat obligatia de a achita creditoarei pretul serviciilor prestate la data stabilita (respectiv în termen de maxim 14 zile de la data emiterii facturii). Prin acelasi contract, conform clauzei 11, debitorul si-a asumat obligatia de a plati penalitati de 1 % pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune moratorii (penalitati pentru executarea cu întârziere) pâna la achitarea integrala a debitului.

Fata de situatia retinuta anterior, instanta apreciaza ca sunt întrunite în mod cumulativ cerintele aratate de art.1 alin.1din OG nr.5/2001 cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel, obligatia asumata de catre debitor reiese din contractul încheiat la data de 06.12.2004 (filele 10-12) – acesta fiind un înscris însusit de catre parti, în conditiile art.1 alin.1 din OG nr.5/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu facturile emise în baza acestora.

Având în vedere ca dispozitiile O.G. nr.5/2001 cu modificarile si completarile ulterioare se completeaza cu cele ale Codului procedura civila, vor fi aplicabile cauzei prevederile art. 379 alin.3 C.pr.civ. care arata ca printr-o creanta certa se întelege cea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În alin.4 al aceluiasi art. 379 alin.3 C.pr.civ. se prevede ca o „creanta este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala”.

De asemenea, creanta este certa în sensul art. 379 alin.3 C.pr.civ., întrucât existenta creantei privind contravaloarea facturilor fiscale neachitate, rezulta din prevederile contractuale convenite între parti – art 10 din contract.

Creanta este lichida, potrivit art. 379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de catre creditoare.

Creanta este, de asemenea, exigibila, data efectuarii platii fiind stabilita expres de catre parti, art.10.4 din contract prevazând expres ca se „va plati pretul serviciilor cuprins în facturi la data stabilita sau în avans. Prin data stabilita se întelege o perioada de maxim 14 zile de la data emiterii facturii”.

Cu privire la penalitatile conventionale de întârziere, instanta constata ca acestea au fost calculate la un debit principal de 560,47 Ron si un cuantum procentual de 1 % pentru fiecare zi de întârziere. Instanta constata ca se respecta prin acest mod de calcul al penalitatilor dispozitiile Legii nr. 469/2002 care prevede în art. 4 alin.3 ca totalul penalitatilor pentru întârziere nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului în care prin contract s-a prevazut astfel(în conditiile în care contractul încheiat între parti nu contine o astfel de posibilitate).

Asa fiind, instanta retine ca penalitatile de întârziere calculate de catre creditoare au natura juridica a unor daune moratorii, fiind calculate în conformitate cu prevederile contractuale asupra carora debitorul si-a manifestat acordul de vointa la data de 06.12.2004, suma totala a acestora, fiind limitata la suma de 560,47 Ron (în limita debitului principal).

Prin cererea de chemare în judecata creditoarea a solicitat si obligarea debitorului la plata sumei de 23.06 Ron cu titlu de dobânda legala. Clauza cuprinsa în contractul încheiat între parti prin care se prevede ca neachitarea la termen a unei facturi atrage dreptul creditoarei de a solicita plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 1 % pentru fiecare zi întârziere are valoarea unei clauze penale,prin care partile au evaluat anticipat daunele ce se cuvin în cazul neîndeplinirii lato sensu a obligatiilor contractuale.

Având în vedere ca penalitatile de întârziere au aceeasi natura juridica ca si dobânda legala (daune moratorii), cu particularitatea ca sunt stabilite anticipat de catre parti, instanta apreciaza ca ele nu se pot cumula întrucât ar exista o dubla reparatie.

În concluzie instanta urmeaza a admite cererea creditoarei numai în parte, conform celor aratate anterior, urmând a soma debitorul ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarâri, sa plateasca creditoarei suma de 1120,94 lei.