În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul din Rădăuţi, str. Merilor, f.n. a fost edificat de el şi pârâta A. Viorica, deşi autorizaţia de construire s-a obţinut pe numele fiului lor, pârâtul A. Florin, atunci în vârstă de 7 ani. A arătat reclamantul că la acea dată s-a solicitat de către pârâtă numirea unui curator pentru minor în vederea cumpărării unui teren agricol pe str. Merilor şi nu pentru a dobândi o autorizaţie în vederea edificării unei construcţii. A mai arătat reclamantul că acest imobil a fost construit în anul 2002, el având o contribuţie de 80 % în dobândirea acestuia, întrucât fiind de meserie electrician, a participat efectiv la construcţia imobilului, atât la lucrările de zidărie, cât şi la instalaţiile electrice şi sanitare, iar o mare parte din suma necesară edificării imobilului a fost obţinută din comercializarea diverselor produse în Ucraina.
Ca modalitate de partajare, reclamantul a solicitat să-i fie atribuit apartamentul situat în Rădăuţi, o maşină DACIA din 1975, maşina VW Touran, un frigider, un congelator, 2 garnituri de mobilă, o masă cu 4 scaune, un televizor color şi un lanţ de aur de 4 grame, iar restul bunurilor să-i fie atribuite pârâtei, cu obligarea ei la plata sultei ce i se cuvine.
În cauză pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (filele 16,17 dosar), solicitând respingerea capătului de cerere cu privire la constatarea dreptului de proprietate privind imobilul din str. Merilor, f.n., întrucât acesta nu este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, ci este străin de patrimoniul comun al soţilor; a mai arătat că DACIA albastră nu exista în patrimoniul comun la data separării în fapt, DACIA roşie este înstrăinată de către dânsa, VW Touran nu este bun comun, fiind dobândit după separarea lor în fapt; de asemenea, a precizat valoarea apartamentului ca fiind de 30.000 EURO.
Pe calea cererii reconvenţionale, reclamanta a solicitat includerea în masa partajabilă a unor bunuri mobile aflate în posesia pârâtului, rămase în apartament în momentul separării în fapt, respectiv: mobilă bucătărie, aragaz cu butelie, 2 recamiere, colţat sufragerie, o vitrină, 2 covoare, indicând şi valoarea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 2896 din 19 iunie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi a fost admisă în parte acţiunea civilă şi cererea reconvenţională, a fost respins capătul de cerere privitor la constatare drept de proprietate cu privire la imobilul-construcţie, situat în Rădăuţi, str. Merilor, f.n. şi s-a încetat starea de indiviziune existentă între părţi, prin atribuire de loturi.
Prin decizia civilă nr. 425 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava a fost casată această sentinţă civilă, iar cauza trimisă spre rejudecare, reţinându-se că prin sentinţa civilă nr. 1098 din 6 martie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, rămasă irevocabilă, s-a constatat simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1517/2001 având ca obiect suprafaţa de 2379 mp teren arabil situat în municipiul Rădăuţi, str. Merilor f.n., care trebuie inclus în masa de partajat.
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr.4125 din 4 decembrie 2009 a admis în parte acţiunea civilă de partaj bunuri comune formulată de reclamantul AGH.împotriva pârâtei A. Viorica, şi în consecinţă:
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta A. Viorica;
A luat act că reclamantul a renunţat la capătul de cerere privitor la constatare drept de proprietate cu privire la imobilul-construcţie, situat în Rădăuţi, str. Merilor, f.n., pârâţi fiind A. Viorica şi A. Florin – prin curator H.Dumitru.
A constatat că părţile au dobândit bunurile comune cu o contribuţie egală de 50% şi a încetat starea de devălmăşie prin atribuirea loturilor, cu obligarea pârâtei la plata sultei către reclamant în vederea echilibrării acestora din punct de vedere al valorii.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul a renunţat la capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate al foştilor soţi cu privire la construcţiile edificate pe terenul de 2379 mp din Rădăuţi, str. Merilor f.n., urmând a fi inclus în masă doar terenul menţionat, a cărui situaţie juridică a fost clarificată prin sentinţa civilă nr. 1098 din 6 martie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi. A mai reţinut prima instanţă că reclamantul şi pârâta au dobândit în timpul căsătoriei mai multe autovehicule, parte din acestea fiind înstrăinate de părţi în timpul căsătoriei. Deoarece banii obţinuţi din vânzarea a două autoturisme au fost folosiţi exclusiv de pârâtă, instanţa a inclus în masa de partajat sumele obţinute din vânzarea acestora. În ce priveşte bunurile mobile, s-au avut în vedere cele enumerate în acţiune şi în cererea reconvenţională, la valorile indicate de părţi, nefiind dovedită existenţa celorlalte bunuri mobile enumerate în cadrul concluziilor scrise.
Prin decizia civilă nr. 454 din 2 martie 2010 a Tribunalului Suceava au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii H.(A.) Viorica şi A. Florin, însă, prin decizia civilă nr. 148 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava a fost admis recursul declarat de aceiaşi pârâţi împotriva deciziei tribunalului, prin care – în opinia lor – în mod greşit s-a soluţionat un recurs în loc de apel, dată fiind valoarea bunurilor supuse partajării. S-a reţinut de către instanţa de control că tribunalul a judecat greşit ca instanţă de recurs şi nu ca instanţă de apel, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, astfel încât cauza a fost reînregistrată pe rolul tribunalului în vederea judecării apelului.
Prin decizia civilă nr. 294 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava au fost respinse apelurile declarate de pârâţi şi a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie formulată la data de 9 noiembrie 2010 de intervenientul H.Dumitru în interesul pârâtei H.(A.) Viorica.
S-a reţinut, în motivare, că evaluarea terenului stabilită prin raportul de expertiză a rezultat în urma analizei de către expert şi a fost fundamentată din punct de vedere tehnic, criticile formulate în acest sens de pârâtă nefiind susţinute de dovezi care să pună sub semnul îndoielii această evaluare.
S-a mai reţinut că apartenenţa terenului din str. Merilor la masa bunurilor comune rezultă din aceea că, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, s-a constat că este simulat contractul de vânzare cumpărare prin care fiul părţilor ar fi cumpărat acest teren.
Contribuţia de 100% a pârâtei H.(A.) Viorica la dobândirea acestui teren nu a fost reţinută, motivat de faptul că se are în vedere întreg patrimoniul devălmaş atunci când se calculează contribuţia soţilor, şi nu fiecare bun în parte. A fost menţinută includerea la masa de partajat a celor două autoturisme vândute de pârâtă în perioada separării în fapt, motivat de faptul că aceasta a folosit în mod exclusiv sumele de bani.
În ce priveşte apelul declarat de A. Florin, instanţa a reţinut că dreptul său de proprietate cu privire la teren a fost infirmat de hotărârea pronunţată în simulaţie, iar nevalabilitatea Dispoziţiei nr. 30/2001 dată de Primăria Rădăuţi nu este de natură să atragă rejudecarea cauzei, sancţiunea care intervine fiind nulitatea absolută, condiţionată de existenţa unei vătămări, care nu este dată în speţă. Cererea de intervenţie formulată de H.Dumitru a fost respinsă pentru aceleaşi motive avute în vedere la soluţionarea apelului pârâtei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenientul şi pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său, intervenientul a arătat că i s-a respins cererea de intervenţie fără citarea sa, fără motivarea soluţiei şi fără ca instanţa să se pronunţe asupra modului de dobândire a imobilului. A mai arătat că nu s-a motivat în baza căror probe instanţa a reţinut că părţile au dobândit terenul de 2379 mp din str. Merilor şi a invocat existenţa unei hotărâri judecătoreşti de constatarea vânzării, prin care s-a constatat că el a fost cel care a plătit preţul terenului.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâta H.(A.)Viorica a criticat decizia pentru greşita includere în masa bunurilor comune a terenului de 2379 mp şi a banilor obţinuţi din vânzarea celor două autoturisme, care au fost folosiţi la stingerea unei datorii comune. A mai arătat că se impune, efectuarea, în rejudecare, a unei expertize în vederea stabilirii valorii actuale de circulaţie a terenului din str. Merilor.
La rândul său, pârâtul A. Florin – prin mandatar H.Gheorghe, a criticat omisiunea instanţei de a-i numi un curator special pentru acest proces, justificat de existenţa intereselor contrare între minor, părinţii săi şi curatorul H.Dumitru.
Intimatul AGH. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursurilor, iar pe cale de excepţie anularea lor ca netimbrate şi ca tardiv formulate. A arătat că situaţia juridică a terenului în litigiu de 2379 mp a fost clarificată prin sentinţa civilă nr. 1098 din 6 martie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, irevocabilă şi prin sentinţa civilă nr. 781 din 26 februarie 2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1421/25 octombrie 2010, prin care s-a constatat simulaţia contractului de vânzare cumpărare a acestui teren. Referitor la validarea contractului de vânzare cumpărare nr. 1517/2001 prin sentinţa civilă nr. 1131/2009 a Judecătoriei Rădăuţi, a solicitat să se ia act că această hotărâre nu-i este opozabilă, iar o reevaluare a terenului în litigiu nu este necesară, valoarea stabilită de expert fiind cea reală.
Instanţa a făcut demersuri pentru numirea unui curator special pentru A. Florin, minor cu capacitate restrânsă de exerciţiu, deoarece numitul H.Gheorghe nu avea această calitate la data declarării recursului, fiind stabilit curatorul pentru prezenta cauză în persoana domnului CM (fila 52 dosar recurs).
Analizând probatoriul administrat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1098 din 6 martie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, judeţul Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1570/26 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acţiunea în simulaţie formulată de numitul AGH. în contradictoriu cu A. Viorica şi A. Florin – prin curator H.Dumitru, constatându-se simulaţia prin interpunere de persoane a contractului de vânzare cumpărare nr. 1517/2001 autentificat de BNP BC. Prin această hotărâre nu s-a statuat nimic în legătură cu adevăratul dobânditor al acestei suprafeţe şi nici nu s-a stabilit persoana care a suportat contravaloarea terenului. În ciuda acestui fapt, suprafaţa de 2379 mp din Rădăuţi, str. Merilor f.n., a fost inclusă în masa bunurilor comune a celor doi soţi, fără ca instanţa să dispună verificări şi să solicite părţilor dovezi pentru lămurirea situaţiei juridice a acestui teren. Clarificarea regimului juridic al parcelei se impunea cu atât mai mult, cu cât în contractul de vânzare cumpărare nr. 1517/2001 (fila 7 dosar 2591/285/2007 al Judecătoriei Rădăuţi) este menţionată plata preţului de către numitul H.Dumitru, bunicul minorului şi curatorul acestuia la momentul încheierii tranzacţiei. În cauză, singura probă administrată în legătură cu acest imobil a fost o expertiză de specialitate, neexistând nici un fel de dovezi privind contribuţia foştilor soţi la dobândirea suprafeţei de teren menţionate. Sub acest aspect, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o insuficientă cercetare a fondului cauzei, impunându-se administrarea de noi probe pentru deplina lămurire a împrejurărilor contestate de părţi, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
În ce priveşte recursul declarat de A. Florin, Curtea constată că este întemeiat, motivat de faptul că acesta are interese contrarii atât părinţilor săi, A. (H) Viorica şi A. Gheorghe, cât şi curatorului H.Dumitru, bunicul său, pretenţiile acestora referitoare la terenul de 2379 mp venind în opoziţie cu interesul său în legătură cu acest bun imobil. În prezenta cauză, dată fiind starea de minorat a pârâtului A. Florin, precum şi împrejurarea că între acesta şi reprezentanţii săi legali s-a ivit un conflict de interese în legătură cu terenul din strada Merilor f.n., instanţa avea obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 42 şi 44 Cod procedură civilă, să asigure asistarea minorului în proces de către un curator special numit pentru acest litigiu.
Este adevărat că, la judecarea prezentei cauze, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă a fost citat prin curatorul H.Dumitru, care însă a avut această calitate doar pentru încheierea unei tranzacţii imobiliare în anul 2001, nicidecum pentru asistarea minorului în acest proces, unde există conflict de interese între minor şi ceilalţi membri ai familiei.
Curatela specială are drept scop ocrotirea persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu deplină, situaţie în care devin aplicabile regulile de la tutelă. În consecinţă, încheierea unor acte cu nerespectarea oricăreia dintre aceste reguli este lovită de nulitate relativă, atunci când se dovedeşte vătămarea produsă celui ocrotit, în speţă vătămarea fiind dată de includerea în masa bunurilor comune a terenului care a făcut obiectul contractului declarat simulat.
Cum prin apelul declarat în cauză pârâtul minor a invocat nelegala sa asistare în proces, dată fiind vătămarea intereselor sale şi lipsa, din punct de vedere juridic, a unor interese comune între minor şi mama sa – reclamantă în cauză, instanţa apreciază că recursul declarat de pârâtul A. Florin este întemeiat, impunându-se admiterea acestuia pentru motivele arătate.
