Nr. document – 185
Data elaborării: 11.02.2011
Titlul speţei: revendicare imobiliară – grăniţuire
Domeniu asociat: revendicare drepturi
Conţinut:
Prin acţiunea civilă formulată, reclamanţii SE şi SI au chemat în judecată pe pârâţii SS, SL, MCN solicitând instanţei a prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de aproximativ 108 m.p., din care aproximativ 36 m.p. sunt parte din parc. nr.2263/6 din Cartea Funciară nr.30005 VD şi aproximativ 72 m.p. sunt parte din parcela nr.1 N, neînscrisă în C F, 16 m.p. ocupaţi de pârâţii SS şi SL, 92 m.p. ocupaţi de MCN ( alţi 11 mp ocupaţi de cabana pârâtei MCN şi nu pot fi predaţi liberi), grăniţuirea proprietăţii reclamanţilor de cea a pârâţilor, obligarea pârâtului SS la ridicarea construcţiei magazie de lemn amplasată pe parc. nr.2263/6 de 16 m.p.; obligarea pârâtei MCN la plata unei despăgubiri de 1100 lei reprezentând contravaloarea celor 11 m.p. care nu pot fi predaţi fiind ocupaţi de o cabană şi 1380 lei reprezentând lipsa de folosinţă a restului de teren ocupat de aceasta pe ultimii 3 ani ( 92 mp x 5 lei/an x 3 ani); obligarea pârâţilor SS şi SL la plata sumei de 240 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului ocupat de aceasta pe ultimii 3 ani, modificarea parţială a schiţei de la RGF 696/2007 în sensul excluderii părţii din parcela 1 N inclusă fără drept; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii tabulari ai parc. nr.2263/6 de 188 m.p. din C F nr.4072 VD, din care pârâtul SS ocupă aprox. 16 m.p. cu magazia, iar pârâta MCN 31 m.p. din care 11 m.p. cu cabana şi 20 m.p. cu curtea sa şi că aceeaşi pârâtă ocupă şi alţi 72 m.p., parte din parc. nr.1 N dobândită în baza sentinţei civile nr.400 din 20.03.2009 rămasă irevocabilă.
Predarea în stare liberă a terenului ocupat este posibilă doar cu privire la 108 m.p. din care 92 m.p. sunt liberi, iar 16 m.p. sunt ocupaţi de magazia pârâtului SS, a cărei ridicare este posibilă, iar pentru cei 11 m.p. ocupaţi de cabana pârâtei reclamanţii solicită acordarea de despăgubiri.
În descrierea situaţiei de fapt reclamanţii au arătat că pârâta MCN a achiziţionat de la pârâţii SS şi SL parcela topo nr.4619 de 309 m.p. din C F nr.7990 Vatra Dornei pe care aceştia la rândul lor au dobândit-o de la familia PE şi PO în 1996, dar care avea alt număr cadastral respectiv 3495/10 din C F nr.5864 cu aceeaşi suprafaţă de 307 m.p..
Configuraţia din schiţa pârâţilor SS şi SL şi dobândită scriptic de pârâta MCN nu corespunde cu cea stăpânită în fapt de aceasta, iar pârâta nu putea dobândi mai mult decât avea vânzătorul, astfel încât reclamanţii nu s-au putut înscrie în C F cu parc. nr.1 N, ca urmare a faptului că în baza de date figura o altă schiţă care cuprinde parte din parcela nr.1 N.
De asemenea, pârâta MCN a distrus burlanele anexelor aflate la limita terenului ocupat, ceea ce a determinat infiltrarea apelor pluviale sub anexe şi distrugerea acestora .
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.480, 584, 585, 998, 999, 1073 – 1077 cod civil.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâţii SS şi SL au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate al pârâţilor asupra terenului din litigiu a fost dobândit în mod legal în baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 2346/20.04.1996, iar configuraţia terenului a fost stabilită printr-un plan de situaţie care reflecta situaţia reală a acestuia.
Pe parcursul anilor terenul nu şi-a schimbat configuraţia iar susţinerile reclamanţilor sunt contradictorii câtă vreme depun la dosar un plan de situaţie în care nu sunt menţionate construcţii, iar pe de altă parte, în petitul acţiunii se face referire la un teren ocupat de construcţii.
În anul 2008 pârâţii au înstrăinat către MCN imobilul compus din construcţia C 1, cu o suprafaţă construită la sol de 59 mp teren, şi teren aferent de 307 mp identic cu parcela 1 având categoria de folosinţă curţi construcţii, cu nr. cadastral 4619 înscris în CF 7990 a comuna cad. Vatra Dornei.
Pârâţii în calitate de vânzători la rândul lor au dobândit terenul prin cumpărare de la PE şi PO, iar locuinţa prin edificare în baza unei autorizaţii de construcţie nr. 41/4.06.1999 emisă de Primăria Vatra Dornei.
În concluzie, pârâţii au arătat că nu sunt de acord cu nici unul din capetele de cerere formulate de reclamanţi, iar sentinţa civilă nr. 400/20.03.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei vine în contradicţie cu susţinerile reclamanţilor, câtă vreme prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că au stăpânit public şi nestingheriţi de nimeni, peste 30 de ani, terenul din litigiu, iar în prezenta cauză solicită obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie „ probabil” aceeaşi suprafaţă de teren.
Pârâta MCN prin întâmpinarea formulată în cauză a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive atât a ei cât şi a pârâţilor SS şi SL motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 400/20.03.2009 care constituie titlul de proprietate al pârâţilor, şi planul de situaţie care a stat la baza acestei hotărâri relevă faptul că obiectul acţiunii promovate de reclamanţi îl constituie un teren neproductiv pe care nu se află nici o construcţie.
Astfel, comparând titlurile de proprietate se poate observa clar că reclamanţii se referă la o suprafaţă de teren care nu are nici o legătură cu pârâţii.
De asemenea pârâta MCN a arătat că nu înţelege pentru ce a fost chemată în judecată câtă vreme stăpâneşte un teren şi o casă de locuit dobândite în bazau unui contract autentic de vânzare cumpărare, iar identificarea cadastrală a imobilelor a fost vizată de OCPI.
În acelaşi context pârâta MCN a arătat că este nefondat capătul de cerere prin care este obligată la plata sumei de 1380 lei pentru lipsa de folosinţă a unui teren pe ultimii trei ani câtă vreme acest teren l-a cumpărat în anul 2008 iar acţiunea reclamanţilor a fost formulată în instanţă de reclamanţi la un an de zile, respectiv anul 2009.
În concluzie s-a arătat că acţiunea reclamanţilor denotă o rea credinţă, iar sentinţa civilă pe care o invocă ca titlu de proprietate ( teren dobândit prin uzucapiune) este în contradicţie vădită cu situaţia de fapt prezentată în prezenta acţiune, în care se arată că terenul în realitate este ocupat fără drept de alte persoane şi de construcţii.
Reclamanţii prin apărător au solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ridicate de pârâţi cu motivarea că raportat la toate capetele de cerere, pârâţii justifică în cauză această calitate.
Instanţa, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor cu motivarea că acţiunea are şi un capăt de cerere prin care se solicită grăniţuirea proprietăţii părţilor, astfel încât toţi pârâţii în acord cu prev. art. 584 Cod civil, justifică în cauză legitimare procesuală pasivă.
Instanţa, la cererea reclamanţilor, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC BANCA ROMÂNEASCĂ SA, întrucât această instituţie este înscrisă în CF 7990 a comuna cad. Vatra Dornei, în baza unui contract de ipotecă.
Pârâta Banca Românească SA, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor cu motivarea că pentru garantarea creditului acordat pârâtei MCN s-a avut în vedere contractul autentic de vânzare cumpărare prezentat de aceasta, astfel încât s-a întocmit contractul de ipotecă autentificat sub nr. 513/12.03.2008.
De asemenea pârâta a analizat calitatea de şi a vânzătorilor SS şi L, care au înstrăinat terenul şi construcţiile pârâtei MCN şi care la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor imobile prin cumpărare de la PE şi PO, iar aceştia din urmă prin cumpărare încă din anul 1956, cu înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF conform încheierii nr. 309/19.01.1962.
În concluzie pârâta a arătat că atâta vreme cât dreptul de proprietate al pârâţilor a fost stabilit prin acte autentice înscrise în CF în baza unor planuri de situaţie vizate de OCPI, acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată.
În cauză s-a încuviinţat proba cu expertiză topo, raportul de expertiză topo fiind întocmit în cauză de expert topo Boicu Viorel.
Faţă de concluziile expertului topo, în care se precizează că la faţa locului pârâţii SS şi SL au arătat că pentru edificarea magaziilor de lemne pe terenul reclamanţilor au avut acordul acestora, instanţa în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 pct. 4, 5 Cod procedură civilă a luat o declaraţie reclamantei SE, care a arătat că într-adevăr în urmă cu peste 10 ani împreună cu soţul ei şi-au dat acordul ca familia SS şi SL să edifice pe terenul lor o magazie de lemne.
De asemenea reclamanta a arătat că după efectuarea raportului de expertiză topo în cauză, împreună cu soţul ei a demolat o parte din magazia de lemne.
Prin sentinţa civilă nr. 185/11.02.2011 instanţa a admis în parte acţiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară” şi în consecinţă a obligat pe pârâţii SS şi SL să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 13 mp teren identică cu parte din parc. 2263/6 din CF 4072 a comuna cad. VD ; a obligat pe pârâţii SS şi SL să ridice de pe suprafaţa de 13 mp teren descrisă mai sus, construcţia magazie de lemne; a respins pretenţiile civile formulate de reclamanţi faţă de pârâţii SS şi SL ca neîntemeiate; a obligat pe pârâta MCN să plătească reclamanţilor suma de 800 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea suprafeţei de 8 mp teren identic cu parte din parcela 2263/6 din CF 4072 a comuna cad. VD; a stabilit limita de hotar dintre suprafeţele de teren proprietatea reclamanţilor şi a pârâţilor, pe traseul nr. 1 stabilit prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză de ing. Boicu Viorel şi identificat prin planul de situaţie anexa II la raportul de expertiză, pe aliniamentul definit de punctele : 18 1 – 18- 21- 23- 36- 31- 34; a respins celelalte capete de cerere ca nefondate şi a obligat pârâţii SS şi SL să plătească reclamanţilor suma de 619 lei reprezentând cota de 1/3 din contravaloare onorariu expert topo, iar pe pârâta MCN a obligat-o pe să plătească reclamanţilor suma de 619 lei reprezentând cota de 1/3 din contravaloare onorariu expert topo şi suma de 70 lei reprezentând taxă judiciară de timbru calculată în raport de pretenţiile admise.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 922/1.12.1967, reclamanţii au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 906 mp teren identic cu parc. 2263/5 de 224 mp, parc. nr. 1558 – curţi construcţii de 499 mp şi parc. nr. 2263/6 de 188 mp , înscrise în CF nr. 30003, 30004, 30005, provenite din conversia CF 4135, 4072 a comuna cad. VD.
Prin sentinţa civilă nr. 400/20.03.2009 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 184 mp teren identic cu parc. 1 N.
Pârâţii SS şi SL sunt înscrişi cu dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 273 mp teren identic cu parc. 2263/15 în CF 6224 a comuna cad. VD .
Pârâta MNC este proprietara suprafeţei de 307 mp teren şi construcţia C 1 (cu suprafaţă construită la sol de 59 mp), identic cu parc. 4619 1 C C înscrisă în CF 7990 a comuna cad. VD dobândit în baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 512/12.03.2008 a BNP Gabriela Lungu, încheiat cu pârâţii SS şi SL.
Construcţia C1 ce a făcut obiectul contractului sus menţionat s-a edificat de către vânzătorul SS în baza autorizaţiei de construire nr. 41/4.06.1999 emisă de Primăria Vatra Dornei pentru care s-a întocmit şi procesul verbal de recepţie a lucrării nr. 342/4.06.2007 şi certificatul de atestare a edificării / extinderii construcţiei nr. 8687/22.02.2007 a Primăriei Vatra Dornei.
Din raportul de expertiză topo întocmit în cauză, rezultă că în fapt, raportat la actele părţilor mai sus analizate, din terenul proprietatea reclamanţilor, pârâţii stăpânesc următoarele suprafeţe de teren:
– 13 mp din parc. 2263/6 din CF 30005 ( nr. vechi 4072 ) de către pârâţii SS şi SL pe care i-au ocupat prin edificarea unei magazii de lemne, cu acordul reclamanţilor;
– 8 mp teren din parc. 2263/6 din CF 30005 ( nr. vechi 4072 ) de către pârâta MCN, teren ocupat de o parte din construcţia C 1;
– 38 mp din parcela nou formată 1 N dobândită de reclamanţi prin sentinţa civilă nr. 400/20.03.2009 de către pârâta MCN.
Din cuprinsul raportului de expertiză topo rezultă că pârâta MCN nu stăpâneşte în prezent o suprafaţă mai mare decât 307 mp teren dobândită prin contractul autentic de vânzare cumpărare analizat mai sus însă noua parcelă formată 4619-1 C C divizată din parc. iniţială nr. 3495/ 10 din CF 5864 care la rândul său s-a format din parc. 3495/4 din Cf 5864 are o configuraţie uşor modificată datorată faptului că planul de situaţie de la RGF 489/1998, a fost întocmit în bazau nor măsurători efectuate cu ruleta şi care nu reflectă cu fidelitate situaţia din teren, ceea ce a condus la o suprapunere cu suprafeţele de 8 mp şi respectiv 38 mp.
Potrivit art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate conferă exercitarea atributelor de folosinţă, posesie şi dispoziţie în mod absolut şi exclusiv, în limitele determinate de lege.
În acelaşi timp, raportat la situaţia de fapt reţinută mai sus, şi care relevă suprafeţe de teren ocupate d construcţii, art. 492 stabileşte că proprietarul terenului se prezumă a fi şi proprietarul construcţiei.
În speţă se disting din acest punct de vedere, două situaţii diferite, respectiv edificarea de către pârâţii SS şi L cu acordul reclamanţilor a unei magazii de lemne ce ocupă 13 mp din terenul reclamanţilor şi ocuparea cu o parte din construcţia pârâtei MCN a suprafeţei de 8 mp teren din terenul reclamanţilor.
Astfel, deşi pârâţii SS şi L au avut acordul reclamanţilor pentru edificarea magaziei de lemne, ceea ce presupune că sunt constructori de bună credinţă, iar proprietari terenului nu ar putea solicita ridicarea construcţiei, instanţa faţă de caracterul acestei construcţii care în parte a fost şi ridicată pe parcursul procesului, constată că în accepţiunea art. 480 Cod civil şi art. 41 din României care garantează proprietatea privată, soluţia cea mai echitabilă este aceea de a obliga pârâţii SS şi L să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor şi să-şi ridice de pe terenul proprietatea reclamanţilor construcţia magazie.
Referitor la suprafaţa de 8 mp teren ocupaţi de o parte din construcţia pârâtei MCN, instanţa constată că buna credinţă a acesteia este dovedită prin faptul că a cumpărat aceste imobile în baza unui contract autentic de vânzare cumpărare iar pentru construcţie s-a emis vânzătorului autorizaţie de către organele abilitate, astfel încât soluţia cea mai economică şi echitabilă este aceea de acordare a unor despăgubiri reclamanţilor.
De altfel şi reclamanţii, prin însăşi petitul acţiunii, au solicitat obligarea pârâtei MCN la despăgubiri într-un cuantum calculat în raport de valoarea actuală de circulaţie a terenului, sens în care instanţa urmează ca în baza art. 998, 999 Cod civil să oblige pe această pârâtă să plătească reclamanţilor suma de 800 lei ( s-a solicitat de reclamanţi 1100 lei pentru 11 mp, astfel încât pentru suprafaţa de 8 mp valoarea corespunzătoare este de 800 lei).
Pentru suprafaţa de 38 mp teren instanţa constată că în compararea puterii titlurilor de proprietate, contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 512/12.03.2008 şi înscrierea acestuia în Cf 7990 cu dreptul de proprietate pentru pârâta MCN este mai bine caracterizat şi urmează să i se dea eficienţă faţă de titlul reclamanţilor.
Astfel, sentinţa civilă nr. 400/20.03.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei nu este opozabilă pârâtei MCN, care la momentul pronunţării era deja în posesia terenului conform contractului autentificat sub nr. 512/12.03.2008.
Sub un alt aspect, prin sentinţa civilă sus menţionată, se constată că reclamanţii ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 184 mp teren situaţie care contravine în mod vădit cu susţinerile din prezenta acţiune în sensul că pentru suprafaţa de 38 mp teren nu au exercitat încă în urmă cu trei ani de zile, nici o posesie.
De asemenea, pretenţiile reclamanţilor faţă de pârâţi privind acordarea unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului ocupat pentru ultimii trei ani, sunt nefondate câtă vreme nu s-a făcut nici o dovadă în cauză în legătură cu aceste despăgubiri, iar pe de altă parte, pârâta MCN stăpânea cu bună credinţă suprafaţa de 8 mp teren ocupat de construcţii numai din anul 2008, respectiv cu un an înainte de promovarea acţiunii.
În baza art. 584 Cod civil instanţa urmează să stabilească limita de hotar dintre suprafeţele de teren proprietatea reclamanţilor şi a pârâţilor, pe traseul nr. 1 stabilit prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză de ing. Boicu Viorel şi identificat prin planul de situaţie anexa II la raportul de expertiză.
Potrivit prev. art. 274 Cod procedură civilă, pârâţii vor fi obligaţi să plătească reclamantei sume de 1/3 din contravaloare onorariu expert topo ( calculată în considerarea prev. art. 584 Cod civil care reglementează obligaţia vecinilor de a contribui în mod egal la cheltuielile de grăniţuire) şi să compenseze celelalte cheltuieli
Pârâta MCN va fi obligată să plătească reclamanţilor şi suma de 70 lei reprezentând taxă judiciară de timbru calculată în raport de pretenţiile admise.
