– Art.6 alin.4 şi art.9 alin.2 din O.G. nr.5/2001
JUDECĂTORIA OLTENIŢA – ÎNCHEIEREA DIN 13.02.2012
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.01.2012 în dosarul nr. /269/2011, creditoarea S.C. V SA a solicitat legalizarea şi investirea cu formulă a sentinţei civile nr. 940/04.05.2011 pronunţată de Judecătoria Olteniţa in dosarul nr. sus-rubricat.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 940/04.05.2011 pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. /269/2011, instanta a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. v S.A. în contradictoriu cu debitorul ŞA, a somat debitorul,ca în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei,să plătească creditorului următoarele sume: 435,05 lei reprezentând preţul serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului în baza contractului încheiat în acest sens; penalităţi convenţionale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente preţului neachitat de 435,05 lei pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei facturi neachitate şi data îndeplinirii obligaţiei de plată. Instanta a respins ca neîntemeiate, capetele de cerere privind somarea debitorului la plata dobânzilor comerciale legale aferente preţului neachitat de 435,05 lei pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei sume ce compune debitul principal şi data plăţii integrale a acestuia, precum si la plata sumei reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen in cuantum de 576,32 lei, si a obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 132,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art.6 alin.4 din OG 5/2001 „ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”
Potrivit art.9 alin.2 din aceeaşi ordonanţă, „la cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului.”
Prin decizia nr.11/2006 a ICCJ a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de plată nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În speţă, sentinţa a fost comunicată debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă a fost restituită cu menţiunea „nu mai locuieste in localitate”. Se retine că procedura de citare pentru judecată a ost indeplinită prin publicitate, conform art. 95 C.proc.civ.
Fiind sesizată cu soluţionarea prezentei cereri de învestire cu formulă executorie, instanţa a dispus emiterea unei adrese către DEPABD pentru aflarea adresei actuale a pârâtului ŞA.
Prin adresa nr. 3524729/26.01.2012, Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a comunicat instantei că numitul ŞA figurează înregistrat cu domiciliul in com/sat F, jud. Călăraşi, acolo unde de fapt i s-a si comunicat sentinţa civilă nr. 940/04.05.2011 a Judecătoriei Olteniţa.
Având în vedere dispoziţiile exprese ale legii, astfel cum au fost interpretate prin decizia obligatorie a Înaltei Curţi, instanţa reţine că nu poate fi admisă cererea de învestire cu formulă executorie atâta timp cât sentinţa nu a fost efectiv comunicată debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În virtutea caracterului special al acestei proceduri, rămânerea irevocabilă a sentinţei este condiţionată de comunicarea prin scrisoare recomandată. Din această perspectivă, eventuala comunicare a sentinţei prin publicitate în modalităţile reglementate de art.95 C.pr.civ. ar contraveni atât dispoziţiilor legale enunţate, cât şi deciziei nr.11/2006 a ICCJ, prin urmare neputând acoperi procedura de comunicare.
Într-adevăr, urmare a acestor impedimente, sentinţa nu poate rămâne definitivă şi irevocabilă, iar creditorul care a obţinut câştig de cauză în procedura somaţiei de plată este pus în imposibilitatea constituirii titlului executoriu prin învestirea cu formulă executorie. El are însă deschisă calea dreptului comun pentru a-şi valorifica pretenţiile şi pentru a-şi constitui un titlu executoriu, urmând a aprecia că procedura somaţiei de plată a produs efect întreruptiv de prescripţie.
Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.
