Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute prin lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei care i-a fost cauzată.
Prin urmare, pe calea contenciosului administrativ nu pot fi rezolvate cererile persoanelor ce se consideră vătămate datorită modului de a unui contract civil, respectiv a modului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor asumate prin clauzele acestuia.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 925 din 13 aprilie 1998.
Prin acţiune, reclamantul T.C. a solicitat obligarea S.C.” SAFI INVEST” SA să respecte prevederile contractuale pe care le are cu reclamantul, inclusiv onorarea cererilor sale de retragere din anul 1996; obligarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare să revină asupra ordinelor date, în sensul că S.C. ” SAFI INVEST ” SA să respecte pct. 2.4 şi 2.3, respectiv pct. 3.3 şi 3.4 din prospectul de emisiune; obligarea celor două pârâte de a preciza în ordinele şi hotărârile lor ca valoarea certificatelor care nu depinde de activul net, nu este afectată de ordinele respective, cu obligarea la 0,2% pe zi din suma datorată; obligarea Consiliului de încredere al F.M.O.A. să-şi retragă hotărârea nr. 2/17.07.1996 deoarece încalcă drepturile contractuale ale părţilor; obligarea Comisie Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a S.C. ” SAFI INVEST ” SA de a stabili un nou sistem de despăgubiri a investitorilor pentru perioadele în care nu sau făcut plăţi, care să se includă
într-un nou Prospect de emisiuni, fără aplicare retroactivă.
Reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând daune interese de 0,4$ pe zi, daune precizate la fila 72 din dosar ca fiind de 29.221.157 lei.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că atacă Aprobarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a Prospectului de emisiune al F.M.O.A. din 14 august 1996, ordonanţele nr. 3/28.04.1996 şi nr. 4/13.05.1996 ale C.N.V.M., încălcarea art. 6 lit. b din Legea nr. 52/1994; totodată a arătat că solicită angajarea răspunderii contractuale S.C. ” SAFI INVEST ” SA pentru nerăscumpărarea certificatelor în discuţie. Ulterior reclamantul a mai arătat că din Prospectul de emisiune din 14 august 1996 atacă prevederea menţionată la pct. 4.3 precum şi art. 1 din Decizia nr. D1089/12 august 1996 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare prin care autorizează Prospectul, deoarece prevederile respective retroactivează. La data de 6 decembrie 1996 reclamantul a renunţat la judecată în ce priveşte F.M.O.A.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar în subsidiar a arătat că acţiunea este nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 491 din 20.05.1997 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, nemotivată, au fost respinse excepţiile invocate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, s-a respins cererea de anulare a Ordonanţelor nr. 3/1996 şi nr. 4/1996 ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, a fost admisă în parte cererea de anulare a Deciziei nr. 1089/1996 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi s-a dispus: Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare să introducă la art. 1 din Decizia nr. 1089/1996 un nou alineat, al IV-lea, potrivit căruia la pct. 1.7 din Prospectul de emisiune din 14 august 1996, să se facă precizarea că răscumpărarea certificatelor de investitor se va face conform art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993, iar la Anexa 1 la Prospectul de emisiune, Reglementări Interne, să se înlocuiască alin. III de la pct. 7 cu precizarea că răscumpărarea certificatelor se va face conform art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/1993. Totodată s-a disjuns cererea reclamantului de obligare a S.C. ” SAFI INVEST ” SA la plata despăgubirilor, declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen reclamantul şi pârâtele.
Recursul reclamantului se va constata nul, nefiind motivat în termen legal.
Recurenta-pârâtă S.C. ” SAFI INVEST ” SA a criticat sentinţa în temeiul dispoziţiilor art. 303 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, susţinând că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că încalcă dispoziţiile art. 3 din Instrucţiunile nr. 7/7.V.1996 ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, deoarece nu s-ar putea asigura nivelul minim de lichidităţi şi aceasta ar duce la situaţia de încetare de plăţi şi lichidare a F.M.O.A., ceea ce ar contrazice interesele investitorilor, prin Instrucţiuni avându-se în vedere o administrare prudentă a portofoliului de investiţii şi o bună funcţionare a societăţilor de administrare a investiţiilor.
Recurenta-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a solicitat desfiinţarea sentinţei şi respingerea acţiunii, arătând că nu se poate supune dispoziţiilor sentinţei deoarece conform art. 20 alin. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993 nu are competenţa de a face o atare modificare, aprobarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare semnificând doar că ofertantul s-a conformat obligaţiilor legale de publicare a informaţiilor cerute şi mai mult, nu are competenţa de a modifica unilateral conţinutul Prospectului de emisiune, care reprezintă voinţa juridică valabil exprimată a investitorilor.
Totodată, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a criticat hotărârea întrucât instanţa a acordat ceea ce nu a solicitat reclamantul.
Recursurile declarate de pârâte sunt fondate.
Referitor la anularea art. 1 din Decizie nr. D. 1089/1996 a Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi a Ordonanţelor nr.
3/1996 şi nr. 4/1996 ale Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; se constată că acestea sunt acte emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în baza Legii nr. 52/1994 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 24/1995, sunt adresate F.M.O.A. şi S.C. ” SAFI INVEST ” SA, ca societate de administrare a Fondului şi ele nu generează raporturi juridice de drept administrativ între Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi reclamant.
Prin aceste acte nu s-a încălcat reclamantului nici un drept recunoscut de lege acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Reclamantul se consideră vătămat, însă aceasta este o vătămare a unui drept al său ce decurge din contract, el deţinând certificate de investitor şi semnând declaraţia de adeziune, a devenit membru cu drepturi depline al F.M.O.A., precum şi parte în contractul cu societatea de administrare.
De acfeea cererea reclamantului vizând anularea actelor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare trebuia respinsă ca neputând fi promovată pe calea contenciosului administrativ.
în ce priveşte cererea de modificare a pct. 4.3 din Prospectul de emisiune, Curtea reţine că Prospectul de emisiune aparţine F.M.O.A., faţă de care reclamantul a renunţat la judecată la data de 6 decembrie 1996. Drept urmare nu se poate discuta cererea de modificare a pct. 4.3. din prospectul de emisiune din data de 14 august 1996 şi nici măcar întrunirea sau nu a caracteristicilor de act administrativ a acestui prospect.
Concluzionând, se constată că în realitate reclamantul este nemulţumit de neexecutarea de către S.C. “SAFI INVEST” SA a clauzelor contractuale, respectiv nerăscum-părarea de către această pârâtă a certificatelor de investitor, astfel cum a solicitat.
Ca urmare a nerespectării contractului civil de către S.C. “SAFI INVEST SA reclamantul a formulat şi pretenţii civile, capăt de cerere care nu poate fi soluţionat separat de către judecătorie, aşa cum a dispus Curtea de Apel Bucureşti, plata despăgubirilor civile va fi eventual consecinţa constatării neexecutării culpabile a contractului civil al părţilor de către una dintre acestea, neexecutare care va trebui să fie analizată de instanţa civilă în lumina invocării de către reclamant a excepţiei de nelegalitate a actelor emise de pârâtă, în măsura în care pârâta va opune existenţa acestor acte. Cum acestea, aşa cum s-a precizat mai sus, nu sunt acte care să vatăme un drept recunoscut de lege reclamantului pentru a putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte care vatămă un drept care decurge dintr-un contract civil, acţiunea formulată de reclamant, în totalitatea ei trebuie respinsă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, neprocedând astfel, a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care va fi casată şi acţiunea reclamantului va fi respinsă în urma admiterii recursurilor formulate de pârâtele Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi S.C.” SAFI INVEST” SA .
