C. civ., art. 1201 C. proc. civ., art. 166
Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, tăcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Comparând cererea de arbitrare din dosarul de faţă cu cererea de chemare în judecată formulată în faţa Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 7429/2004, instanţa arbitrală a reţinut că părţile sunt aceleaşi, respectiv SC A.C. SA, în calitate de reclamantă, şi A.D.S. Tot astfel, obiectul este acelaşi, chiar dacă parţial este formulat diferit: în faţa instanţei judecătoreşti, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtei la încadrarea suprafeţei de teren de 754 ha din cadrul fermei P. în clasa a Ill-a de calitate, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea redevenţei conform clasei a 111-a de calitate începând cu anul 2002. compensarea sumelor plătite în plus cu valoarea redevenţei ce trebuie achitată pentru anul 2004 şi suspendarea plăţii redevenţei pentru anii 2004-2006. perioadă necesară refacerii structurii solului; prin cererea de arbitrare se solicită să se constate că suprafaţa de 754 ha din cadrul fermei P se înscrie în clasa a lll-a de calitate, în loc de clasa a ll-a de calitate, că redevenţa datorată este corespunzătoare calităţii unui teren din calitatea a ll-a şi să fie obligată pârâta la încheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. 58 din 15 octombrie 2002, prin care să fie stabilite categoria de folosinţă (calitate) şi redevenţa, astfel cum le pretinde reclamanta.
Este adevărat că. deşi capetele de cerere sunt parţial diferite, scopul este acelaşi în ambele cauze, respectiv modificarea clasei de calitate a terenului şi în mod corespunzător a redevenţei. faţă de prevederile contractului de concesiunc. Prin urmare, există identitate de obiect, chiar dacă acesta este diferit în cele două cereri, când rezultă că scopul fiind urmărit de către reclamant este acelaşi.
Cauza este aceeaşi, reclamanta întemeindu-se în ambele cereri pe contractul de concesiune nr. 58 din 15 octombrie 2002.
Tribunalul arbitral a înlăturat apărarea pârâtei privind imposibilitatea invocării autorităţii de lucru judecat în situaţia în care o cerere a fost judecată în proccdură judiciară, iar cea de-a doua se soluţionează în procedura arbitrală, motivat de faptul că art. 163 C. proc. civ. arc în vedere două judecăţi înaintea instanţelor judecătoreşti. Autoritatea de lucru judecat arc la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă într-o hotărâre irevocabilă este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Deoarece legea permite, în condiţiile stabilite de ea, ca un litigiu să fie soluţionat pe calea arbitrajului, nu se poate face distincţia propusă de pârâtă. Prin urmare, şi în faţa instanţei
arbitrale se poate invoca autoritatea de lucru judecat rezultând dintr-o hotărâre judecă-torcască. Pc de altă parte, art. I63 C. proc. civ. pe care se întemeiază pârâta reglementează litispendenţa, şi nu autoritatea de lucru judecat.
Cum Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a civilă, prin sentinţa nr. 11481/2004. a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. 7429/2004. identică, ca scop final, cu cererca de arbitrare formulată în prezenta cauză, iar soluţia instanţei judecătoreşti a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, decizia nr. 190 din 10 aprilie 2006) şi irevocabilă ca urmare a anulării ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă (înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 3697 din 21 noiembrie 2006), Tribunalul arbitral a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei.
Sentinţa arbitrală nr. 36 din 22 februarie 2008
