Achitarea preţului, prin compensaţie, ulterior scadenţei, nu exonerează pe debitoare de plata penalităţilor de întârziere dacă la realizarea acestei operaţiuni părţile nu au prevăzut modificarea clauzei penale şi nu s-a făcut dovadă că întârzierea s-a făcut cazului fortuit sau forţei majore.
Secţia Comercială, decizia nr. 3086 din 14 iulie 1998.
Tribunalul a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. “MUNTENIA ” S.A. Filipeştii de Pădure obligând-o pe pârâta S.C. “UNIO” SA Satu Mare să-i plătească acesteia 28.420.300 lei penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că în timpul soluţionării litigiului, pârâta a plătit contravaloarea mărfurilor, rămânând în discuţie doar penalităţile de întârziere care sunt datorate întrucât debitul nu a fost achitat la scadenţă, iar contractul de vânzare-cumpărare conţine o clauză penală ce sancţionează nerespectarea acestei obligaţii.
Apelul pârâtei a fost respins.
Pârâta a declarat recurs, susţinând că preţul produselor a fost achitat în întregime prin compensare, iar în asemenea situaţii nu se mai percep penalităţi de întârziere.
Recursul este nefondat.
Astfel clauza penală este convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său şi ca atare reprezintă sancţiune contractuală prestabilită, ce implică răspunderea debitorului vinovat de neexecutarea obligaţiei asumate.
Or, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că părţile au înserat în contractul comercial de vânzare – cumpărare încheiat între ele o clauză penală potrivit căreia cumpărătorul datorează vânzătorului penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, în plata preţului, în procent de 0,4% din valoarea documentelor de plată.
Totodată, se constată ce procesul verbal de conciliere prin care s-a consemnat achitarea preţului prin compensare nu prevede nici o modificare a clauzei penale.
Aşa fiind, deoarece debitorul, respectiv pârâta recurentă, nu a făcut dovada existenţei vreunei clauze străine care să nu-i fie impuţabilă în executarea cu întârziere a obligaţiei, corect cele două instanţe au obligat-o la plata penalităţilor prevăzute de clauza penală.
împrejurarea că debitul a fost prin compensare nu exonerează pe pârâtă de plata penalităţilor de întârziere atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada întârzierii plăţii datorită cazului fortuit sau forţei majore.
