Competenţa materială. Instanţa competentă să învestească cu formulă executorie o hotărâre arbitrală.


învestirea cu formulă a hotărârii arbitrale este de competenta instanţei judecătoreşti care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond.

(Secţia comercială, decizia nr. 852/7.11.1995)

Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta “I.O.C.” – S.R.L. Bucureşti a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei nr. 14/1994 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Cererea reclamantei a fost admisă prin încheierea de şedinţă de la 9.02.1995.

împotriva încheierii sus arătate, a declarat apel pârâta S.C. “T.N.” – S.A. Năsăud, solicitând anularea sa, întrucât:

– este lovită de nulitate absolută, fiind lipsită de eficienţă juridică, deoarece trebuia dată de instanţa prevăzută de art. 342 Cod proc. civilă, adică de instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece cauza în fond, respectiv T.M.B., potrivit art. 10 pct. 4 Cod proc. civilă, fie T.J. Bistriţa, conform Legii nr. 76/1992, modificată.

Analizând motivele de apel, pe baza actelor de la dosar, tribunalul reţine că potrivit art. 367 Cod proc. civilă, la cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se învesteşte cu formulă executorie, ceea ce a şi făcut, în speţa de faţă, reclamanta.

Dar, potrivit aceluiaşi articol, se reţine că încheierea de învestire se dă de către instanţa judecătorească prevăzută în art. 342 Cod proc. civilă, fără citarea părţilor, afară de cazul în care există îndoieli cu privire Ia regularitatea hotărârii arbitrale.

Cât priveşte art. 342 Cod proc. civilă, referirea este la instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.

Or, din hotărârea arbitrală nr. 14/1994 rezultă că pretenţiile reclamantei sunt de peste 10 milioane lei şi deci, conform art. 2 Cod. proc. civilă, competenţa aparţine tribunalului şi nu judecătoriei.

Faţă de această împrejurare, instanţa de fond nu a fost competentă să învestească hotărârea cu formulă executorie.

Ca urmare, în baza art. 297 alin. 2 Cod proc. civilă, tribunalul va desfiinţa încheierea de învestire cu formulă executorie a Hotărârii nr. 14/1994 şi pe Ccile de consecinţă, va reţine cauza spre competentă soluţionare.

Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.