Competenţa teritorială. Clauză compromisorie.


Dacă părţile, în concordanţă cu prevederile art. 19 Cod procedură civilă, au stipulat în contract clauza potrivit căreia pentru rezolvarea oricăror litigii legate de acel contract competenţa aparţine instanţei de la sediul reclamantei, aceasta este singura abilitată să soluţioneze pricina.

(Secţia comercială, decizia nr. 619/18.10.1994)

Prin sentinţa civilă nr. 2.346/10.03.1994, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompentenţei teritoriale invocată de Societatea Agricolă C., pârâtă în acţiunea formulată de reclamanta S.C. “L.S.” – S.R.L., ce a avut ca obiect rezilierea contractului de lucrări construcţii montaj nr. 211/28.11.1991, plata de daune interese în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, urmare refuzului achitării totale a contravalorii lucrărilor deja executate, şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea pricinii. S-a dispus declinarea competenţei rezolvării litigiului în favoarea Judecătoriei S.A.I., ţinând seama că sediul părţii chemată în judecată se află pe raza de jurisdicţie a acestei instanţe.

împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticile formulate vizând nelegalitatea acesteia.

S-a învederat că, în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, deşi cele două persoane juridice în litigiu, prin dispoziţiile art. 27 ale contractului nr. 211/28.11.1991 au convenit ca problemele litigioase să fie rezolvate de instanţa de la sediul antreprenorului, respectiv al reclamantei.

Analizând motivele invocate în raport de actele dosarului, tribunalul constată că apelul declarat este fondat.

în mod greşit, prima instanţă a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei S.A.I., pe a cărei rază de jurisdicţie se afla sediul pârâtei, fără a observa acordul celor 2 persoane juridice, materializat în cuprinsul contractului încheiat la 28.11.1991, prin care s-a convenit asupra competenţei instanţei de la sediul reclamantei, pentru rezolvarea oricăror litigii, convenţia realizată fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 19 Cod proc. civilă.

Ţinându-se seama de obiectul acţiunii, care vizează rezilierea contractului de executare lucrări construcţii, cerere comercială neevaluabilă în bani, conform prevederile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, competenţa materială în soluţionarea acesteia revine Tribunalului Bucureşti.

Astfel fiind, în baza art. 297 Cod proc. civilă, tribunalul va admite apelul, va desfiinţa sentinţa atacată, şi va fixa termen pentru soluţionarea în fond a litigiului.