C. proc. civ., art. 111
Prin acţiune arbitrală, s-a solicitat constatarea inexistenţei unor drepturi de creanţă (redevenţă plus penalităţi) ale pârâtei şi. corelativ, inexistenţa obligaţiei reclamantei de a plăti redevenţă plus penalităţi de întârziere.
Pârâta a susţinut că acţiunea în constatare formulată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece vizează constatarea unei situaţii de fapt. iar nu existenţa sau inexistenţa unui drept. Pe de altă parte, acţiunea în constatare este inadmisibilă, întrucât reclamanta avea posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare.
Potrivit art. INC. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin cererea sa. reclamanta a solicitat constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei privind redevenţă plus penalităţi, respectiv inexistenţa obligaţiei reclamantei de a
plăti redevenţa, iar nu constatarea unei situaţii de fapt (forţa majoră). împrejurarea pe care o invocă reclamanta în susţinerea cererii sale (calamitatea culturilor) a fost constatată prin actele organelor competente (procesele-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile calamitate din IO iunie 2003, din 18 august 2003, precum şi prin hotărâri de Guvern (H.G nr. 440/2003 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură şi stabilirea nivelului maxim al sumelor care pot fi acordate ca despăgubiri, H.G nr. 1458/200 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru cultura de grâu de toamnă şi stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire) ce nu au fost contestate în administrativ. Prin urmare, reclamanta solicită ca, în baza acestor acte, să se constate inexistenţa dreptului şi, în consecinţă, a obligaţiei privind plata redevenţei plus penalităţi.
Reclamanta a formulat acţiune în constatare împotriva pârâtei, deoarece nu avea posibilitatea exercitării acţiunii în realizare. Cu toate că pârâta cunoştea că reclamanta a refuzat plata facturilor aferente tranşelor III, IV. V. precum şi motivele unui astfel de refuz (adresa nr. 6549 din 20 octombrie 2003), pârâta nu a formulat acţiune în contradictoriu cu reclamanta pentru plata redevenţei restante, ci doar a atenţionat-o cu privire la respectarea prevederilor contractuale (adresa nr. 95586 din 20 noiembrie 2003). în consecinţă, reclamanta a fost lipsită de posibilitatea de a formula apărările necesare pentru respingerea pretenţiilor pârâtei. Reclamanta avea interes în formularea cererii în constatare. Pasivitatea pârâtei privind introducerea unei acţiuni împotriva reclamantei a avut drept rezultat emiterea în continuare de către pârâtă a unor facturi pentru plata redevenţei şi a penalităţilor de întârziere.
în consecinţă, excepţia pârâtei privind inadmisibilitatea acţiunii în constatare a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 169 din 24 iulie 2008
