Organul competent a concesiona terenuri în municipiul Bucureşti este Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar cel competent a elibera autorizaţie de construire pentru lucrările prevăzute de art. 3 lit. g din Legea nr. 50/1991, este Primarul General al Capitalei.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 276/1994)
Prin cererea înregistrată la data de 27.01.1994, reclamanta Prefectura Municipiului Bucureşti şi S.A.l. a solicitat anularea, ca esenţial nelegală, a autorizaţiei nr. 34 Ap/1993, eliberată de Consiliul Local al sectorului 6 Bucureşti, privind aprobarea executării unor lucrări de amenajare a unei baterii de 26 de garaje.
în motivarea cererii, legal timbrată cu 250 lei, s-a arătat că nelega-litatea actului administrativ atacat decurge din încălcarea următoarelor prevederi legale: art. 76 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, în sensul că nu s-au urmat regulile privind licitaţia; art. 25 alin. 3 din Legea nr. 9/1973 privind obţinerea obligatorie a avizului de la organul competent, dat fiind că terenul are spaţiu verde, nefiind un teren viran, aşa cum s-a menţionat în certificatul de urbanism nr. 34 Ap/1993.
Totodată, s-a menţionat că autoritatea competentă să dispună asupra încheierii concesionării bunurilor din patrimoniul municipiului Bucureşti este consiliul local al acestuia şi nu consiliul local de sector, căci sectoarele municipiului Bucureşti funcţionează ca subdiviziuni administrativ-teritoriale (art. 71-77 din Legea nr. 69/1991).
în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 69/1991.
în dovedirea acţiunii s-au depus, în copie, autorizaţia de construire a cărei anulare s-a cerut şi certificatul de urbanism nr. 54 Ap/16.06.1993.
Pârâtul a formulat întâmpinarea, solicitând respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că autorizaţiile de construcţie nu sunt acte de autoritate din cele supuse controlului prevăzut în art. 101 din Legea administraţiei publice locale şi că pentru desfiinţarea unor acte administrative de genul celui atacat este prevăzută o procedură specială, conform Legii nr. 50/1991.
Astfel, s-a apreciat că numai instanţele de drept comun sunt competente a soluţiona cauza de faţă şi nu instanţa de contencios administrativ.
Tribunalul a respins, ca nefondate, excepţiile de necompetenţă materială şi de tardivitate, invocate de pârât, având în vedere prevederile art. 101 din Legea nr. 69/1991, precum şi dovada comunicării către Prefectura Municipiului Bucureşti a autorizaţiei de construcţie nr. 34 Ap/3.11.1993, datată 13.01.1993, în raport de care s-a apreciat că acţiunea a fost formulată în termenul legal.
Pe fond, se constată că, într-adevăr, prin eliberarea autorizaţiei nr. 34 Ap/1993 în favoarea Asociaţiei de Locatari din Aleea Sănduleşti, în vederea construirii unei baterii formate din 26 de garaje, s-au încălcat norme legale privind obţinerea avizului de mediu al organismului competent, dar şi normele legale care statuează că organul competent a concesiona terenuri în municipiul Bucureşti este Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar cel competent a elibera autorizaţie de construire pentru lucrările prevăzute de art. 3 lit. g din Legea nr. 50/1991 este Primarul General al Capitalei, aşa cum rezultă din dispoziţia nr. 368/1992 a acestuia.
în consecinţă, se apreciază ca întemeiată acţiunea formulată de reclamantă, motiv pentru care va fi admisă.
Se va dispune anularea autorizaţiei de construcţie nr. 34 Ap/1993 a Consiliului Local al sectorului 6 Bucureşti, act esenţial nelegal.
în temeiul art. 274 Cod proc. civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată de reclamantă.
