întrucât, în hotărârea atacată, nu se face distincţie în ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei de şedinţă între consilierii care sunt preşedinţi sau vicepreşedinţi ai consiliului judeţean şi ceilalţi consilieri, se deduce că şi preşedintele sau vicepreşedinţii consiliului judeţean primesc indemnizaţia de şedinţă a consiliului, delegaţiei permanente sau comisiilor pe domenii de specialitate, astfel că se lasă deschisă posibilitatea eludării prevederilor art. 91 din Legea nr. 69/1991.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 135/1994)
Prin cererea înregistrată la acest tribunal cu nr. 58/1994, Prefectul Municipiului Bucureşti şi S.A.1. solicită anularea hotărârii nr. 4/30.03.1993, adoptată de Consiliul Sectorului Agricol Ilfov.
Iniţial, această cerere a fost înregistrată sub nr. 422/12.05.1993 Ia secţia de contencios administrativ a T.M.B.
Prin sentinţa civilă nr. 571/9.09.1993 s-a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Această curte a soluţionat pricina în fond, prin respingerea acţiunii, ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 35/27.10.1993.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Prefectura Municipiului Bucureşti şi S.A.I. pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia civilă nr. 11/10.01.1994, a casat sentinţa menţionată, cu trimitere spre rejudecare, pentru că, din punct de vedere material, competenţa revine secţiei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ, judecând cauza în fond după casare, reţine următoarele:
Prin acţiune se solicită anularea hotărârii nr. 4/30.03.1993 a Consiliului Local S.A.I., ca fiind nelegală, încălcând dispoziţiile Legii nr. 69/1991.
în motivarea cererii se arată că, prin art. 1 al hotărârii nr. 4/1993, pârâtul a stabilit o indemnizaţie de şedinţă pentru consiliul delegaţiei permanente şi comisiile pe domenii de specialitate în procent de 10% din salariul lunar al Preşedintelui Consiliului S.A.I., începând cu data de 1.03.1993.
în aliniatul 2 al acestui articol se specifică faptul că indemnizaţia se acordă pentru maximum patru şedinţe lunar Ia consiliu, delegaţie permanentă sau comisii pe domenii de specialitate şi că orice indexare acordată după emiterea acestei hotărâri se aplică în mod corespunzător şi asupra indemnizaţiei de consilier.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 69/1991, în bugetele judeţene se înscriu, la capitolul cheltuieli – printre altele – şi sumele necesare pentru salarizarea preşedintelui şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi pentru acordarea indemnizaţiilor de şedinţă pentru consilieri.
Conform art. 63 alin. ultim din Legea nr. 69/1991, preşedintele Consiliului judeţean şi vicepreşedinţii acestuia se aleg din rândul consilierilor judeţeni, consiliul alegând şi o delegaţie permanentă, compusă din 5-7 consilieri, preşedinte şi vicepreşedinţi.
Totodată, prin Legea nr. 69/1991 se stabileşte că preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean sunt şi conducătorii delegaţiei permanente.
Deci, aceste persoane primesc salariu pentru exercitarea atribuţiilor ce derivă din calitatea de preşedinţi sau vicepreşedinţi ai consiliului judeţean şi, implicit, şi pentru calitatea de preşedinte ori vicepreşedinţi ai delegaţiei permanente.
Prevederile art. 20 din Legea nr. 69/1991, potrivit cărora primarii şi viceprimarii nu pot face parte din comisiile alese pentru diferite domenii de specialitate, se aplică, conform art. 70 din această lege, şi consiliilor judeţene şi preşedintelui.
Dispoziţiile articolului 70 din Legea nr. 69/1991 are incidenţă asupra vicepreşedinţilor consiliilor judeţene.
întrucât, în hotărârea atacată nu se face distincţie în ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei de şedinţă între consilierii care sunt preşedinte sau vicepreşedinţi ai consiliului judeţean şi ceilalţi consilieri, se deduce că şi preşedintele sau vicepreşedinţii consiliului judeţean primesc indemnizaţia de şedinţă a consiliului delegaţiei permanente sau comisiilor pe domenii de specialitate, astfel că se lasă deschisă posibilitatea eludării prevederilor art. 91 din Legea nr. 69/1991.
Ca atare, tribunalul va admite acţiunea şi va dispune anularea hotărârii nr. 4/1993, adoptată de pârât, ca nelegală.
Conform art. 274 Cod proc. civ., pârâtul va fi obligat la 375 Iei cheltuieli de judecată.
